MĂRTURII | George Enescu și prietenii săi armeni din Botoșani

             Iubitorii şi admiratorii marelui muzician George Enescu cunosc, desigur, originea botoşăneană a acestuia. Mai puţine lucruri se ştiu despre relaţiile sale cu locurile natale, al căror oaspete a fost nu odată şi despre modul în care a fost privit de botoşăneni, lucru firesc de altfel, întrucât nu viaţa, ci opera sa este cea care interesează pe cei mai mulţi dintre melomani. Credem, totuşi, că nu este lipsit de interes pentru cititori să amintim că Botoşanii au fost unul dintre oraşele dragi lui George Enescu, din acest oraş fiind unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai săi, muzicologul Emanoil Ciomac (cel care a tradus libretul de Edmond Fleg pentru opera Oedip) şi că în casa fratelui acestuia, avocatul Christian Ciomac, marele compozitor a fost găzduit de fiecare dată când a venit la Botoşani.

Acest din urmă fapt, este de altfel, consemnat pe o placă de marmură, amplasată pe o elegantă clădire situată în fostul cartier armenesc al oraşului, înscrisă pe lista monumentelor istorice ale oraşului sub numele de Casa Garabet Ciomac. Adăugăm acestor amănunte, o dovadă concretă a admiraţiei şi stimei botoşănenilor faţă de George Enescu, oferind cititorilor rândurile dedicate acestuia de unul dintre ziarele locale, sub semnătura primarului oraşului, nimeni altul decât mai sus amintitul Christian Ciomac.

              În zilele de 26 şi 27 aprilie 1929, George Enescu  a susţinut două concerte la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani, fiind ovaţionat minute în şir de sutele de melomani care au umplut până la refuz impunătoarea sală de spectacole. Anticipând primirea pe care botoşănenii aveau să o facă ilustrului muzician, Christian Ciomac, directorul săptămânalului „Ştirea”, îi dedică lui George Enescu editorialul din ziua de 27 aprilie al ziarului. In acelaşi număr, care are titrat pe prima pagină, sub titlul ziarului:  „Maestrului George Enescu”, sunt inserate încă două articole dedicate marelui muzician – un interviu dat profesorului Tiberiu Crudu şi o evocare a copilăriei, făcută de preotul Nicolae Hodoroabă.

              Revenind la titlul acestui articol, reproducem editorialul lui Christian Ciomac, emblematic pentru dragostea şi respectul botoşănenilor faţă de George Enescu şi desigur a autorului acestuia, care a avut privilegiul de ai fi aproape şi de a-l cunoaşte atât ca muzician cât şi ca om.

                                                    Bine ai venit, maestre!

               Din toată inima şi cu toată bucuria, fericiţi că nu ne-ai dat uitării şi că revii printre noi, cei uitaţi de cei ce n-ar trebui să ne uite, îţi urăm: bine ai venit!

               Ne vei găsi aceeaşi, în cutiuţa noastră de melc, la capătul lumii, bătuţi de asprul vânt al vremilor grele de azi.

               Ne vei găsi aceeaşi, cu tot atâtea lacrimi, cu aceeaşi amărăciune în suflet, cu aceeaşi lipsă de spor în toate cele intreprinse cu atâta trudă de noi.

               Dar şi cu aceeaşi dragoste, cu aceeaşi statornică admiraţie pentru geniul tău, podoabă a neamului, pentru cântul tău divin, care ne va aduce aminte de fericire, pentru sufletul tău bun şi nobil, care ne dă pilda vie, de ce trebuie să fie sufletul românesc de pretutindeni!

               Vom toarce, câteva clipe, vechiul fir plin de speranţe şi glasul divin al artei tale va răsuna adânc şi va răscoli în sufletul nostru prins în anchiloza urâţeniei vieţii de azi, ceea ce a fost odată lumină, vis, credinţă!

              Bine ai venit, maestre!

              Picură duios balsamul harului tău dumnezeesc peste sufletul nostru răvăşit; întoarce-ne încet, pentru o clipă spre acele vremi, de mult apuse, când inimile noastre tremurau de atâta iubire, de atât entuziasm, de atâta frumuseţe; cuprinde-ne din nou cu vraja ta împrumutată cerului şi dă-ne putinţa să credem în ceva mai bun.

              Vei fi bine-cuvântat!

               Iar când vei pleca, tu, astru călător ce-ţi porţi destinul prin toate meleagurile pământului românesc, vei lăsa în urmă ceva din albastrul bolţii senine a cerului, şi-n inimile noastre vom şti să purtăm imaginea eternă a singurului rost a lumii: „Frumosul”.

               Bine ai venit, iubite maestre!

26/ IV/ 1929                                                                         Christian G. Ciomac

                                                                                        Primarul oraşului Botoşani        

by Redactor