Mihai Stepan Cazazian

MĂRTURII | Discursurile la inaugurarea donației K.H. Zambaccian în 1947

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

KRIKOR H. ZAMBACCIAN (1889-1965) a fost membru corespondent al Academiei Române, critic de artă, mare colecționar şi om de afaceri. În perioada vieții sale a fost şi al treilea președinte al Uniunii Armenilor din România. Într-o perioadă de peste treizeci de ani, în casa proprie din București va strânge cea mai valoroasă colecție de arătă plastică, creată de artiști români şi din impresioniști francezi (19 pânze), pe care o va dărui poporului român. Este autorul unor lucrări  fundamentate dedicate artei: „Însemnările unui amator de artă” (1943), „Gheorghe Petrașcu” (1945), „Nicolae Grigorescu” (1945), „Theodor Pallady” (1945) „Nicolae Tonitza” (1955), „Corneliu Medrea” (1945), „Corneliu Baba” (1958), „Apcar Baltazar – pictor şi critic de artă”, precum şi articole de specialitate în revista de cultură editată trimestrial și apoi anual de marele armenolog şi orientalist H.Dj. SIRUNI, intitulată „ANI”, apărute între 1935-1942.

În 1947 puternic legat de Armenia (fiind printre cunoscătorii rafinați ai limbii vechi şi moderne) va dona din tot sufletul Galeriei Naționale de Artă din Erevan, un număr important de tablouri realizate de artiști armeni şi europeni. Tot în 1947 Zambaccian decide să doneze statului român valoroasa sa colecție de artă şi să-şi transforme locuința într-un muzeu oferit poporului român pentru îmbogățirea sa spirituală.

La momentul inaugurării se vor aduna la sediul noului muzeu de artă din capitală, numeroase personalități: academicieni, miniștri, profesori universitari, critici de artă, artiști, publiciști şi iubitori de artă.

În cadrul ceremoniei vor lua cuvântul numeroase personalități ale timpului, cu alocuțiuni şi elogii închinate distinsului colecționar şi donator.

Dintre personalitățile prezente care au elogiat acțiunea de mare valoare culturală şi umană a colecționatul s-au detașat:

ION PAS, ministrul artelor, care mulțumește „prețuitului colecționar şi critic de artă”, pentru tezaurul artistic dăruit Statului Român, asemănându-l cu marele colecționar TRETIAKOV care în U.R.S.S. a donat statului valoroasa sa galerie recunoscută mondial. În finalul scurtului său discurs, ministrul artelor îi înmânează marelui colecționar, în numele Majestății Sale Regele Mihai I, Ordinul „Meritul Cultural în grad de Ofițer”, care i-a fost conferit ca semn de cinstire şi prețuire pentru gândul şi fapte domniei sale.

Urmează Părintele GALA GALACTION, care-şi începe alocuțiunea amintind de un text Biblic: „Dărnicia ta să fie într’ ascuns şi Tatăl tău, care vede într’ ascuns, îți va răsplăti ție”. Mulțumindu-i pentru dărnicia față de obștea  românească, el susține că poporul şi preoțimea  sa prețuiesc fapta sa măreață într-o perioada de egoism şi se stârpiciune a inimilor. Părintele susține că în realitate colecționarul donează o „comoară de artă”, un „șirag de mărgăritare”, în favoarea celor mulți. El amintește de marile calități umane ale donatorului, de ajutorul şi contactul permanent cu artiștii în atelierele lor, de achiziția unor opere de artă din Apus, de cuprinzătoarele articole şi monografii care au adus însemnătate servicii arete noastre naționale.

Cuvântul lui CONSTANTIN BAZILIADE arată că marele colecționar nu a fost un „amator de artă”, pentru că prin sensibilitatea sa, prin discernământul său artistic, prin cultura sa este un suflet frământat plin de sacrificii. Cu „elemente supranaturale” a strâns „adevărate minunății” din „materialitatea pământească”. Personalitate cu un suflet de mistică sensibilitate, acest nobil armean a fost în realitate un „entuziast îndrăgit de frumos şi un neîntrecut prețuitor de valori plastice”. El elogiază calitățile deosebite ale colecționatul, fără mașină, „care călătorea ca un student sărac, dar se întorcea strângând la piept un DELACROIX, un MATISSE, un BONNARD”.

„Colecționarul de tablouri” a scris o carte capitală pentru înțelegerea mișcării noastre artistice, „Pagini de artă” care-l vor impune ca un veritabil critic al domeniului. La fel s-a detașat prin monografiile excepționale dedicate pictorilor Grigorescu, Pătrașcu şi Pallady, care-i vor dovedi rafinamentul în analiza valorilor artistice.

Ca un „stăpân a dăruit colectivității altarul în care şi-a închinat viața” prin caracterizarea „picturii românești”. La sfârșitul discursului amintește de cuvinte lui Zambaccian şi despre donația sa: „Le dau pe toate, zice, el, la dau cu mare bucurie şi-mi simt sufletul liniștit. La dau poporului românesc pentru că el m-a primit şi înțeles, pentru că lui i-am dat în război sângele meu şi pentru toți Lucienii, Andreeștii şi Grigoreștii sunt de la el şi sunt ai lui”

Tot el afirmă în final un alt crez al lui Zambaccian: „Au fost oameni care în numele originii mele mi-au cerut pânzele pentru alte scopuri. Nici n-am vrut s-aud. Dacă le-aş fi dat altcuiva, aş fi fost un criminal”.

Discursul se încheie cu versurile lui Vlahuță: „Văpae, ce-o să-i pese lumii că tu te mistui luminând”.

Urmează discursul Domnului I. LEVY, cel mai renumit negustor de artă din capitala interbelică, care se va ocupa de lucrările marilor noștri artiști interbelici; Nicolae Tonitza, N. Pătraşcu, Theodorescu-Sion, Ștefan Dumitrescu, Iser, Pallady, Lucian Grigorescu, Mützner, Arnold şi mulți alții. El susține că donatorul de artă este un adevărat MECENA al timpului său şi că negustorii de artă îi aduc un omagiu şi gratitudine pentru gestul nobil prin care colecționatul şi-a donat statului valoroasă sa colecție de artă.

Va reamintii de excepțională pricepere a colecționarului în domeniul operelor de artă, afirmațiile sale constituind un „îndreptar” pentru vânzătorii de artă, un sprijinitor de tinere talente dintre care se va ridica „maeștrii de mâine”. În încheiere, negustorul I. Levy susține că gestul colecționarului de a dărui colectivității românești tezaurul inestimabil al pieselor strânse constitui suflet, caracter şi omenie.

În cuvântul lui JEAN AL. STERIADI, colecționarul K. Zambaccian este alăturat marilor ctitori de muzeu, precum Simu, Iancu Kalinderul, Alexandru Saint Georges, Iosif Dona, George Lesuceanu, care aduce o comoara de minunate şi rare valori accesului iubitorilor de frumos. Mulțumindu-i repetat donatorului, pictorul Steriadi susține că această donație va constitui un „rodnic așezământ” pentru care va primi mulțumirile generațiilor viitoare.

La sfârșitul manifestării, K.H. Zambaccian, ia cuvântul şi menționează „Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să realizez această colecție pe care o donez poporului … Aduc omagiul meu de recunoștință talentelor românești care în elanul lor m-au ridicat pe mine spre piscuri de lumină … Mulțumesc tovarășei mele de viață, soția mea ANIŢA ZAMBACCIAN, care m-a secondar în alcătuirea acestei colecții. Fie ca această danie să adie ca o briză reconfortantă în aceste clipe grele pentru țara noastră şi să rămână o modestă mărturie a solidarității ce trebuie să ne călăuzească pe toți, indiferent de origine, religie şi ideologie politică.

Mă simt ușurat că acela ce s-a spovedit şi s-a împărtășit. Plec de aici luminat”.

Menționăm o parte din pictorii românii ai colecției donate de K.H. Zambaccian:

N. Grigorescu, Th. Aman, I. Andreescu, Ștefan Luchian, Aramik, M.W. Arnold, Hrandt Avakian, Lucia Demetriade-Bălăcescu, Marius Bunescu, Massimo Campigli, Henri Catargi, Al. Ciucurencu, Ștefan Constantinescu, Tr. Cornescu, Lena Constante, Horia Damian, N. Dărăscu, E. Drăguţescu, St. Dimitrescu, Michaela Eleutheriade, L. Grigorescu, Ionescu-Sin, Iorgulescu-Yor, Iser, Aurel Jiquidi, Gh. D. Mirea, S. Mützner, Th. Pallady, Al. Podina, Gh. Petraşcu, Vasile Popescu, Magdalena Rădulescu, Camil Ressu, M. Sevastian, Jean Al Steriadi, E. Stoenescu, Fr. Şirato, S. Tăttărescu, I. Theodorescu-Sion, N.N.Tonitza, Sirarpi Torosian, I. Ţuculescu, Gh. Vânătorul, Marinescu Vâlsan.

În total, 203 tablouri valoroase, adevărate bijuterii ale celor mai buni pictori români. Pe lângă acestea trebuie să adăugăm colecția de sculptură românească precum şi galeria de artă modernă şi impresionistă europeană, unică şi valoroasă existentă în patrimoniul național.

Dr. GĂLĂȚESCU Paul Emanuel

Leave a Reply

Your email address will not be published.