Redactor

MAREA  DOAMNĂ  A  PIANISTICII  ROMÂNEȘTI  ȘI  ARMENII

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Fără îndoială că este vorba de renumita pianistă Ilinca Dumitrescu, pe care am avut plăcerea de a o asculta, într-o blândă seară de toamnă la Ateneul Român, într-un recital aniversar. Domnia sa a împlinit o frumoasă vârstă și, de cinci decenii, desfășoară o intensă și neobosită activitate concertistică pe scenele din țară și din zeci și zeci de capitale și orașe de pe cinci continente, măiestria sa fiind adeseori comparată cu cea a Clarei Haskil sau a lui Vladimir Horowitz.

Melomanii strânși sub cupola Ateneului Român au ascultat cu răsuflarea tăiată un program echilibrat și în crescendo din punct de vedere emoțional.

Marea pianistă română a început cu 10 sonate  de Domenico Scarlatti, a continuat cu cuceritoarele Variațiuni în Re major  de W. A. Mozart pe o temă de Duport, pentru a culmina cu două Mazurci și Poloneza-Fantezie op.61 de Frédéric Chopin. La cererea publicului, deopotrivă de emoționat și entuziast, îndrăgita pianistă a dat o interpretare vibrantă celor două bisuri – cunoscuta Fantezie-Impromptu op 66 de Chopin și cuceritoarea melodie, ca un foc de artificii, „O Pulchinello” a compozitorului brazilian Heitor Villa-Lobos, piesă care există înregistrată și în interpretarea a doi  mari pianiști – Arthur Rubinstein (căruia i-a fost dedicată) și Daniel Barenboim.

La sfârșit, aplaudată îndelung, răsplătită cu zeci de buchete de flori, artista a mai avut puterea, după un asemenea program epuizant, să mai acorde și autografe pe CD-ul „The Art of Ilinca Dumitrescu”, cu Sonate de Domenico Scarlatti, realizat la Editura Casa Radio, producătoare fiind Gilda Rădulescu, de origine armeană.

 CD-ul este însoțit de un buclet care cuprinde prezentarea lucrărilor de Scarlatti și biografia interpretei, la care se adaugă 32 de fotografii, în care Ilinca Dumitrescu apare singură sau în compania unor renumite personalități din lumea muzicii – de la profesorii săi Iakov Flier și Stanislav Neuhaus, de la Conservatorul  „Ceaikovski”  din Moscova, la Lordul Yehudi Menuhin, la pianistul Radu Lupu și a altora.

În acest grupaj, mi-a atras atenția, încă de la primele fotografii, una în care tânăra studentă este, în 1975, în compania lui Aram Haciaturian, la Conservatorul moscovit, unde compozitorul armean o punea să descifreze, la prima vedere, compoziții ale studenților săi, printre care știm că s-au aflat Anatol Vieru, Theodor Grigoriu, Tiberiu Olah, deveniți, la rândul lor, nume importante ale componisticii românești.

Știam că Ilinca Dumitrescu îl cunoscuse  pe ilustrul compozitor armean încă înainte de a deveni studentă la Conservatorul  „Ceaikovski”. Publicasem într-un interviu de-al meu din 1974 (ultimul cu autorul popularului  „Dans al săbiilor”) , interviu însoțit de o fotografie a maestrului, alături de Ion Dumitrescu, pe atunci președinte al Uniunii Compozitorilor din România, între cei doi aflându-se micuța Ilinca, în vârstă de 12 ani. Toți trei erau prezenți la unul din concertele celei de-a III-a ediții (1964) a Concursului și Festivalului Internațional „George Enescu”, când Aram Haciaturian fusese membru în juriul de vioară.

Să  nu uităm că, mai târziu, în vremea când dr. Ilinca Dumitrescu a fost director general al Muzeului Național „George Enescu”, în 2003, a fost primitoarea gazdă a Simpozionului dedicat lui Aram Haciaturian, la împlinirea unui secol de la nașterea sa.

Dar înainte de a-l cunoaște și de a colabora cu profesorul și compozitorul Aram Haciaturian, Ilinca Dumitrescu avusese strânse relații cu o personalitate marcantă a muzicii românești – compozitorul, profesorul și dirijorul de origine armeană Mihail Jora. Acesta era un apropiat al familiei Ion și Mariana Dumitrescu, pe versurile căreia compusese o serie de lieduri. Mai târziu, în 2017,  pianista a reeditat aceste piese , strânse în două volume, sub titlul „Cântecele”, la editura Grafoart. Totodată fusese unul dintre primii profesori de pian ai micuței Ilinca, dimpreună cu celebra Cella Delavrancea. Ulterior,  pianista Ilinca Dumitrescu înregistrase pe disc „Integrala creației pentru pian” a lui Mihail Jora. De fapt,  pianista  se consideră, pe bună dreptate, ultimul discipol al maestrului Jora, căruia îi poartă un profund respect.  Și nu numai atât. Teza de doctorat a Ilincăi Dumitrescu s-a intitulat „Mihail Jora – Creația pentru pian și scriitura pianistică”. Este reluarea unei teme mai vechi, materializată, cum spuneam, în teza sa de doctorat în muzicologie la Universitatea Națională de Muzică București. Mai târziu, volumul „Mihail Jora – Studii și Documente” a fost dedicat celui care a pus bazele școlii naționale de compoziție ale baletului și  liedului românesc. De menționat că această lucrare s-a bucurat de Premiul Academiei Române, căruia cu timpul i s-au adăugat numeroase onoruri și premii din țară și din străinătate.

Ar trebui să mai amintesc că, în calitate de executor testamentar al maestrului, Ilinca Dumitrescu a participat pe 2 august 2017 la dezvelirea unei plăci comemorative pe clădirea din str. Ștefan cel Mare nr. 249 din Roman, numită „Casa elvețiană”, în care se născuse și trăise o vreme Mihail Jora.

Revin în actualitate și amintesc că, în stagiunea  trecută, pe 8 iunie 2022, cu prilejul marcării a 130 de ani de la nașterea și 50 de ani de la dispariția lui Mihail Jora, Ateneul Român a găzduit un recital integral dedicat lui Mihail Jora, considerat unul dintre cei mai de seamă muzicieni români de după George Enescu. Între altele, pianista a interpretat Sonata  op. 2, dedicată lui Dinu Lipatti, ca un omagiu adus celui considerat cel mai mare pianist român. Trecând apoi prin cele câteva caiete zglobii cu „Poze și pozne”, pianista s-a oprit la „Preludii”, pe care i le dedicase compozitorul, după care a oferit piesa de mare atractivitate „Joujoux pour Ma Dame”. Au fost două ceasuri cu un program prezentat cu eleganță și simțire, care i-au purtat pe melomani spre MAREA ARTĂ, un adevărat  omagiu adus mentorului.

În toamnă, la 30 septembrie, de Ziua Internațională a Muzicii, inițiată de Lord Yehudi Menuhin, Ilinca Dumitrescu a susținut un recital extraordinar la Casa Artelor “Dinu Lipatti » din Capitală, unde a interpretat, din nou, între altele, și piesa « Joujoux pour Ma Dame » compusă în 1924 de Mihail Jora, marea noastră pianistă dovedind din nou admirația sa „pentru această personalitate fascinantă„.

Dar Ilinca Dumitrescu a avut legături și cu Virgil Gheorghiu, poet și muzician de origine armeană care îi frecventa pe părinții săi. Cititorii revistei”Ararat” își amintesc desigur că la începutul anului 2022, am publicat în paginile ei, dar și ale săptămânalului  „România literară „ , articole în care prezentam  volumul  „Inițiere muzical㔄 al lui Virgil Gheorghiu, reeditat sub îngrijirea editorială a dr. Ilinca Dumitrescu, la editura „Grafoart”.

Personal aduc o reverență doamnei Ilinca Dumitrescu, atât pentru faptul că este o strălucită reprezentantă a artei interpretative, dar mai ales pentru respectul și considerația pe care le are față de aceste personalități de origine armeană – Aram Haciaturian, Mihail Jora, Virgil Gheorghiu.

Cum știu că are în repertoriul său, în afara lucrărilor lui Mihail Jora, și creații ale lui Aram Haciaturian și Arno Babajanian, mi-ar plăcea s-o ascultăm pe distinsa muziciană într-un recital cu muzică de compozitori armeni. Poate într-o zi… De ce nu?

 Madeleine KARACAȘIAN

Leave a Reply

Your email address will not be published.