Lipsa dragostei și sexului… Ulrich Seidl ne prezintă realitatea din trilogia sa „Paradis”

Alături de regizorii de film, care se feresc de critici, trăiesc și regizori care realizează filme tabu  despre care mulți nici nu îndrăznesc să vorbească. Este și cazul regizorului nonconformist austriac  de filme documentare, Ulrich Seidl.

“Araratul” vă prezintă un interviu cu U. Seidl.

– Domnule Seidl, trilogia “Paradis” a fost prezentată pentru prima dată sub formă de trei filme separate la Erevan.

– Așa este. Inițial aveam de gând să fac doar un film despre dorințele a trei femei diferite, prezentându-le prin povești paralele. Numai după filmări am înțeles, că la mine se adunase un material de film de aproape 80-90 ore. Și pentru că acele povești erau puternice, separat, până la urmă am decis să realizez trei filme. În general istoria filmului este în ordine cronologică, fără scenariu, pentru a avea posibilitatea să fac schimbări. În plus, în film nu există dialoguri, iar fiecare film este un lanț de călătorie.

– După vizionarea acestor filme rămîi cu gura căscată. De ce ?

– Filmele mele, sunt, în general, primite bine. Mulți le admiră, chiar sunt uimiți, alții se îngrozesc, pentru că ele sunt foarte naturale. Eu prezint viața reală, oamenii cu dorințele și aspirațiile lor. Nu înțeleg, de ce oamenii se feresc…

– Poate din cauză că adevărul este dureros?!

– În realitate nu fac observații publicului, ci las filmul să fie judecat. Publicul trebuie să se vadă în eroul filmului și numai atunci să decidă dacă-l alege sau nu. Înainte mă criticau mult pentru filmele mele, însă astăzi s-a cam schimbat realitatea. Acum sunt mai liniștit.

– Oamenii așteaptă alt gen de filme de la dvs.?  

– Nu prea mă sprijin pe părerea publicului și nici nu mă simt obligat să sparg stereotipurile în următoarele mele filme.

– Numai în unul , “Paradis. Lupta”,  din cele trei filme ale trilogiei “Paradis” o femeie, actrița Anna Maria, obține plăcere sexuală de la  un obiect neînsuflețit, crucea cu Hristor răstignit. Oare asta a căutat ea în toată viața sa…?!

– Pentru a depăși lipsa plăcerii sexuale cu soțul, o înlocuiește cu credința și iubirea față de Hristos. În același timp, se consolează prin faptul că nu-și înșeală soțul și își completează dragostea absentă, convingându-se că iubirea carnală o înlocuiește cu cea cerească.

– Ironia vieții sau rătăcire…

– Cu cât se reduc posibilitățile, cu atât se extind limitele de înșelare de sine.

– Orice se întâmplă în viață. Apropo, pretindeți mult de la actorii dvs., acordați mare atenție fizicului, profesionalismului lor etc.

– Da. De exemplu, pe Tereza, actrița principală a filmului “Iubire”, o căutasem mult. Aveam nevoie de profesionistă, care să fie grăsuță, în același timp să fie necomplexată, să fie în stare să facă improvizații etc. Deja vă imaginați că nu a fost ușor, deoarece această actriță trebuia să se filmeze în scenele intime, iar multe dintre ele aveau familii, copii. Așadar, după ce aleg actorii, împreună cu ei plec în acea țară unde trebuie să aibă loc filmările. Așa este metoda mea de lucru. Dacă fac o alegere greșite a actorilor, filmul va eșua.

– Dar ultimul film “Speranța” este totuși mai liniștit, decât celelalte filme.

          – Pentru că acolo nu sunt scene violente. În timpul filmului “Speranța” mulți așteptau, că se va sfârși cu violența doctorului față de fată (adolescenta, protagonista principală). Dar totul a decurs altfel. De obicei când lucrezi cu copii, devii mai responsabil și alert.

– În prezent la ce film lucrați?

– Filmul pe care-l pregătesc acum este mai scurt și tema este despre un austriac și pivnița lui. Un loc unde oamenilor le place să petreacă mult timp, dar unde se pot dezvolta, de asemenea, diverse fobii și groaze.

Elena Ciobanyan

by Elena Chobanyan