Redactor

LIMBA ARMEANĂ LA VENEȚIA

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Veneția este cuprinsă de ape. Podurile sale, ce leagă între ele diferitele maluri, leagă inimile oamenilor și umplu sufletele de visare. Te îndrăgostești de oraș și te rătăcești pe străzile sale. Frumusețea i-o apreciezi cu ochii deschiși, iar cu ochii închiși îi furi dragostea. Un oraș de poveste… Pășești, știind că nu ești nici primul, nici ultimul. Tipul își găsește pacea în brațele Veneției și pentru o clipă se oprește, și chiar în acea clipă pe apă apar mărăgăritare, ce zâmbesc și dispar. Toate acestea capătă o altă nuanță, devin mai valoroase când, odată cu apa unduitoare, în clădirea de alături vibrează limba noastră armenească, ce are tot atâta istorie și frumusețe. După cum a menționat părintele Levon Zekyian, când fiecare limbă are cântecul său, sonoritatea și frumusețea sa, cuvinte specifice numai ei care descriu limba, e fermecător… Desigur, toate acestea sunt atât de spledide datorită cursului nostru și scumpilor profesori.

Asociația culturală „Bo-Arax” de la Veneția, înființată de Levon Zekyian, în colaborare cu fundația „Studium Marcianum” de la Veneția, organizează în fiecare an cursuri de vară intensive de limbă și cultură armeană, începând din 1986. Participând la curs, am înțeles ce muncă uriașă depun profesorii. Anul acesta, din cauza epidemiei, numărul elevilor a fost mai mic. Școala are patru niveluri, elevii de la primul nivel deja după o săptămână știau alfabetul, scriau și citeau. Am rămas plăcut surprinsă când am aflat că la nivelul al patrulea elevii învață și grabar, pe care-l predă părintele Levon. M-am mirat, întrucât chiar și în programa școlilor de stat din Armenia acesta lipsește. După opinia mea, pentru orice armean este important să conștientizeze ce forță poartă înlăuntrul său și din ce neam se trage: „Eu am învățat limba armenilor pentru a înțelege ce limbă vorbeau zeii, întrucât limba armeană este limbă a zeilor…” (George Byron)

Orele domnului Tork Dalaian erau interesante, cu multă gramatică, ortografie, uneori cu trimiteri către grabar. La cursurile sale grupa a treia a învățat și poezia „Dzon” (Dedicație) a lui Daniel Varujan, pe care a prezentat-o în cadrul uneia din seratele vesele. Cu domnul Avedis Hagian am înțeles cum trebuie scrise cu adevărat  articolele de presă, cum funcționează media, presa, ce lucruri se ascund în spatele materialelor de presă. Am încercat noi înșine să adunăm informații, să le redactăm și să întocmim un articol. După toate acestea ne-au ajutat cursurile domnului Arțvi Bahcinian, la care cântam, citeam poezii, vorbeam despre filmele și arta armeană. Cântecele le cântam și la seratele vesele. Spre uimirea tuturor, domnul Arțvi a cântat și în japoneză și rromă. Era foarte neașteptat și plăcut când la curs se auzea vocea minunată a doamnei Rozi Tașgian, care cânta cu studenții de la nivelul întâi. În acel moment culoarele și sălile de clasă se umpleau cu glasul său fermecător. La cursurile domnului Raffi Setian studenții primelor trei niveluri se adunau într-o sală de clasă. Acesta povestea în engleză despre istoria milenară a Armeniei. Domnul Raffi alegea de fiecare dată cu mare grijă cuvinte care să fie pe înțelesul tuturor. Și, cu o pricepere uimitoare, în numai două săptămâni, a reușit să prezinte istoria națiunii armene în întregime. Dintre profesori nu pot să nu o menționez pe doamna Sosi Sasunian, o femeie minunată. La cursurile sale, din păcate, nu am participat, dar am avut numeroase discuții plăcute.

În afară de cursurile de dimineață aveam și prelegeri de seară, vizionări de filme, serate vesele. Filmele, pe care le alegea domnul Arțvi, le plăceau tuturor. Acestea erau pline de conținut, plăcute și impresionante. Am vizionat filmul de animație „Mșo keghen” (În satul Muș) și filmul artistic de scurt metraj „Țoriani dzover” (Mări de grâu). La prelegerea sa, domnul Avedis ne-a prezentat cartea sa „Națiunea secretă: armenii ascunși din Turcia”. Aceasta putea fi cumpărată în micul magazin de pe Insula San Lazzaro. Chiar de acolo a și cumpărat-o Tigran, unul din studenții grupului din România, în a cărui carte cu mare drag domnul Avedis și-a lăsat autograful. A rostit o prelegere și președintele Uniunii Armenilor din România, Varujan Vosganian, care venise în vizită la Veneția pentru câteva zile. Acesta a vorbit despre armenii din România, despre cum s-a format comunitatea armeană, cum au fost construite bisericile armenești și ce istorie au acestea.

Pe 8 august, părintele Zekyian a oficiat o liturghie în biserica armenească Sfânta Cruce, care se află în inima Veneției, nu departe de Piața San Marco. Construcția bisericii a început încă din anul 1500. Pe 15 august, în biserica armenească de pe insula San Lazzaro, am marcat Sfințirea Strugurilor. În aceeași biserică s-a săvârșit botezul micuțului armean din Elveția Azad-Tigran-Arthur, la care am participat și noi cu mare drag. Părinții micuțului, tatăl armean și mama franțuzoaică, participau deja pentru a treia oară la curs. Bineînțeles că am vizitat și Muzeul Măhitariștilor, care este bogat în cărți manuscrise, pe pereții acestuia se aflau și câteva pânze ale lui H. Aivazovski, diferite daruri din partea diferiților seniori. Părea că până și pietrele insulei vorbesc armenește, și natura la rându-i respiră armenește.

Grupul din România le mulțumește profund organizatorilor, personal Părintelui Levon Zekyian, tuturor studenților și participanților pentru o asemenea inițiativă și munca depusă. Mulțumim de asemenea și Uniunii Armenilor din România, sub conducerea lui Varujan Vosganian, pentru a ne fi oferit o asemenea posibilitate. Cu toții ne-am întors cu un mare bagaj de cunoștințe și, desigur, cu amintiri de neuitat.

Inesa TUMASYANTS

Tigran RADU

Descrierea experienței de la Veneția este dificilă prin simplul fapt că este cu totul diferit de ceea ce s-ar aștepta de la un curs de acest tip și de o asemenea amploare. Formatul este unul comun, cursuri, prelegeri, activități de timp liber, socializare, dar importanța lui nu stă în programul în sine, ci în persoanele din spate. Valoarea colectivului de profesori mi-a depășit așteptările și nu doar prin meritele lor academice, ci, mai ales, prin apropierea față de studenți și dedicarea față de proiect. Modelul acesta de comportament și de abordare a cursului este exemplificat de figura centrală, Hayr Levon Zekiyan, care în ciuda funcției sale în Biserica Apostolică Armeană oferă un exemplu pentru smerenie și dăruire. Cu fiecare prilej, stătea cu noi, studenții, și ne asculta cu interes opiniile și ce aveam de spus. Similar, ceilalți profesori se ocupau de întrebările și curiozitățile noastre inclusiv în afară programului și au căutat să formeze conexiuni.

Cred că pe lângă meritele evidente ale cursului, cele de cunoaștere a limbii și a culturii și civilizației armene, cu rezultate vizibile la final, un atuu este succesul în a forma un grup apropiat și deschis față de toți în ciuda diferența culturale și de vârstă dintre participanți. Poate acest lucru se datorează prelegerilor lui Hayr Levon despre toleranță și acceptare sau modelului personal al tuturor organizatorilor, dar este indubitabil rezultatul.

Un lucru fascinant este legat de numărul de limbi vorbite la Veneția, pe timpul cursului. Fiecare profesor este cel puțin trilingv, dar și mulți studenți manifestă un interes similar. Pasiunea fraților mekhitarieni pentru lingvistică este păstrată pe timpul acestui curs, iar engleza și armeana nu sunt singurele limbi în care vorbesc studenții și profesorii deopotrivă. Ajungeam în unele momente ca între noi să se treacă fără nicio problemă de la o limbă la alta, din engleză în franceză sau maghiară, din armeană în rusă sau chiar arabă, experiența prinzând o cu totul altă aură interculturală.

În final, aș dori să amintesc că pe parcursul acestui curs comunitatea armeană din România a fost apreciată atât prin prezența numeroasă a studenților de diferite nivele care am reprezentat cel mai mare grup unitar de acolo, dar și datorită vizitei d-lui Vosganian Varujan și a intervenției sale despre istoria comunității noastre. Sunt bucuros că în timpul petrecut acolo, am reușit să ne apropiem unii de alții, chiar dacă a fost pentru prima dată când unii dintre noi ne-am întâlnit.

Cred că este dificil de explicat pe deplin experiența din timpul cursului de la Veneția și îmi doresc ca în anii viitori să participe tot mai mulți membri ai UAR atât pentru activitatea educațională, dar poate la fel de important, pentru formarea unor legături cu armeni de peste tot din lume.

Cristian DEAC

Această experiență în Veneția a fost una uimitoare, deoarece nu doar că am fost în una dintre cele mai frumoase orașe din lume, dar am participat la un curs care mi-a arătat cât de frumoasă este cultura și limba armeană. Majoritatea dintre armenii din Transilvania nu mai vorbesc limba armeană, spre exemplu familia mea de trei generații nu mai vorbește limba, așadar ea s-a pierdut în cele mai multe comunități din zonă. Acest curs pentru mine a fost o experiență nouă, una care mi-a aprins o flacără pentru a continua învățarea limbii. Profesorilor care ne-au predat în aceste două săptămâni le mulțumesc pentru răbdarea pe care au avut-o și le doresc multă sănătate pentru a putea continua predarea si educarea despre limba si cultura armeană.

Anaida SARCHIZIAN

Pentru mine, experiența participării la acest curs a reprezentat regăsirea identității mele etnice. Fiecare om pe care l-am cunoscut mi-a format o imagine de ansamblu a ceea ce înseamnă să fii armean. Schimbul de impresii a fost cu atât mai palpitant, deoarece am observat cu fascinație ca, indiferent de cât de departe ne-am împrăștiat, pe toți ne unește, invariabil, limba armeană. Limba a fost elementul universal de recunoaștere și, de ce nu, de apartenență. Pot spune cu mândrie că, pe incomparabilul fundal al Veneției, m-am simțit cel mai aproape de originile mele, de poporul meu.

Araksy NAZARIAN

Experiența în Veneția a fost una plăcută deoarece am avut oportunitatea de a aprofunda limba armeană cu ajutorul unor profesori minunați, de a cunoaște oameni noi, și în același timp am putut descoperi frumusețea unui oraș plin de istorie și artă.

Harut KAPLANIAN

În Veneția era foarte frumos și liniștit. Oamenii de acolo erau foarte respectoși și amabili cu noi. Când mergeam la școală peisajul de pe vaporetto era unul de vis. Traseul spre școală era foarte ușor, trebuia doar să luăm Vaporetto-ul 6 și să mergem 5 minute pe jos. Profesorii erau foarte amabili, explicau foarte bine și de aceea am învățat multe de la ei. În fiecare zi de marți, profesorii ne invitau la o petrecere pe nume „Seara fericită”. De fiecare dată, am recitat o poezie și dacă voiam puteam și să dansăm. Era ca o seară de talente. Mie mi-a plăcut așa de mult și am învățat așa de multe îmi doresc și la anul să merg.

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *