Lansări de carte la Cluj

Muzeul Etnografic al Transilvaniei

O mult așteptată reeditare a volumului “Armenopolis – oraș baroc” a arhitectului Virgil Pop a avut loc pe 26 mai  la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj Napoca. Evenimentul a mai cuprins și lansarea cărții “Cultură și artă armenească la Gherla”, o ediție coordonată de Azaduhi Varduca-Horenian, un ghid de conversație român-armean de Arșaluis Gurău precum și prezentarea filmului “Armenopolis”. Oaspeții au fost tratați cu surprize armenești, dar și cu muzică interpretată la violoncel de Cornelius Zacob – elev al Liceului de Muzică.

Manifestarea a fost organizată sub egida Consiliului Judetean Cluj, Muzeul Etonografic al Transilvaniei, Uniunea Armenilor din Romania – Filiala Cluj, Liceul de Muzica “Sigismund Toduță”. Acțiunea s-a desfășurat în cadrul manifestărilor prilejuite de Zilelor Clujului ce au avut loc în perioada 25 mai-1 iunie 2012.

Redăm mai jos cuvîntul profesorului Virgil Pop și al doamnei Azaduhi Varduca, președinta filialei UAR Cluj  rostite cu acest prilej

Arh.prof. dr. Virgil Pop

Armenopolis,  o rezervație barocă unicat

Gherla este unicul oras fondat dupa un plan prestabilit, in secolul al XVIII-lea pe teritoriul Transilvaniei si al Romaniei. Exista localitati fondate in Banat dar acestea sunt sate iar Timisoara este restructurata pe baza unui fond construit anterior.

Localitatea este mentionata in Evul mediu cu denumirea Gherla, dar aceasta era o obscura asezare rurala la nord de actualul oras, iar mai tarziu, dupa construirea cetatii Martinuzii, cu denumirea “Noua cetate de pe Somes”.

Armenii refugiati din Moldova la sfarsitul secolului al XVII-lea vor primi dreptul de a se aseza in vecinatatea cetatii ruinate si scoasa din uz militar. Episcopul Oxendie Varzarescul va aduce de la Roma un plan urbanistic dupa care se va dezvolta orasul. Strazile principale sunt paralele si denumite in mod specific pentru un oras  fondat: ulita Apei, ulita a doua si ulita a treia. Comunitatea armeana cumpara intreg teritoriul orasului iar familiile care vor primi loturi egale il vor plati in rate orasului. Atunci cand o familie nu-si poate plati rata anuala, orasul va acoperi obligatia acesteia.

Dupa fondarea localitatii in mod legendar la 1700 incepe construirea primele locuinte ale colonistilor armeni trebuie sa fi fost din materiale nedurabile. Dupa mijlocul secolului al XVIII-lea incepe construirea pe scara mare a locuintelor durabile. Sunt atestati mesteri constructori de pe intreg cuprinsul imperiului. In timp ce in restul Transilvaniei se construiesc locuinte dupa tipologia medievala si in secolul al XVIII-lea, la Gherla se va adopta un nou tip de locuinta ce isi are originea in “chalet-ul francez” cu compozitie simetrica. Locuintele au un hol central cu cate 2 incaperi de fiecare parte. Spre strada e o incapere mare cu un plan apropiat de patrat si o incapere mult mai ingusta care va avea functiunea de dormitor. Portile carosabile ale locuintelor sunt cu ancadramente decorate cu sculpture ce se afla intr-o zidarie ce continua fatada. In acest fel imaginea urbana este a unui oras cu fronturi continue si dens construit. Piata centrala unde se afla o impozanta biserica cu un singur turn are un profund character baroc. Din pacate galeriile comerciale, cu portice, ce strajuiau biserica intr-o forma ce este o aluzie la Colonada lui Bernini au fost demolate in 1963. In acest fel piata si-a pierdut caracterul baroc.

Faptul ca toate constructiile se realizeaza intr-un interval restrans de timp, aproximativ intre 1750 si 1820, face ca orasul sa aiba un caracter unitar si coerent. Dupa mijlocul secolului al XIX-lea localitatea decade din punct de vedere economic astfel incat modificarile la tesutul urban sunt minore.

Cu toate alterarile din ultimul secol Gherla, Armenopolis dupa limbajul de cancelarie, se prezinta ca o rezervatie baroca cu valoare exceptionala in contextual Transilvaniei cu statut de unicat.

Azaduhi Varduca Horenian președinte UAR-Cluj

ZILELE CLUJULUI 

Anul 2001 a fost  dedicat de UNESCO creştinităţii armene, poporul armean fiind primul popor  creştinat ca stat în lume, în 301. În acest an ne-am propus să organizăm expoziţia şi albumul “Cultură şi artă armeană la Gherla“ .

Mulţi au visat la naşterea acestei expoziţii. Voi aminti pe :regretaţii Szőke Ana Maria, conservator muzeu şi istoric şi Iambor Petru, cercetător medievist, pictorul şi restauratorul Jakobovits Miklós, Mircea Tivadar şi probabil alţii. Au fost multe greutăţi de depăşit, orgolii, mentalităţi. Când unul când altul îmi spunea “doamna Varduca nu veţi reuşi, nici noi nu am reuşit”. Dar Dumnezeu mi-a dat putere să mobilizez specialişti de înaltă cultură din ţară şi străinătate, să pornesc şi să întreţin mecanismul de roţi dinţate pentru naşterea acestei expoziţii şi album. Aduc mulţumiri acestor oameni de cultură care s-au dedicat evenimentului “ Cultură şi artă armeană la Gherla”.

Cartea conţine: prof.univ.dr.Helmut Buschhausen, bizantolog de elită de la Institutul de Bizantinologie şi de Elenism Modern, Universitatea din Viena (Manuscrise medievale, martore ale istoriei şi culturii armene), prof.univ.dr. Livia Drăgoi, directorul Muzeului Naţional de Artă din Cluj-Napoca (Pictură de şevalet în colecţia comunităţii armene din Gherla),  Nicolae Gazdovits (Din istoria oraşului armean Gherla), pictorul şi restauratorul Jakobovits Miklós (Reflecţii asupra unui muzeu bisericesc armean la Gherla), Murádin Jenő, istoric de artă (Pe urmele lui Hollósy 1857-1918 pe meleagurile natale), prof. univ. dr. Nicolae Sabău (Armenopolis sau Gherla barocă), Ana Maria Sz őke, director adjunct la Muzeul de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca (Textile de artă în Muzeul de istorie din Gherla secolele XVII-XVIII), Lucia Augusta Şerdan, director adjunct la Direcţia Judeţeană Cluj a Arhivelor Naţionale (Armenii în tezaurul arhivistic clujean), acad.RăzvanTheodorescu, Azaduhi Varduca-Horenian,(Cuvânt înainte) Aceşti specialişti au lucrat cu dăruire timp de trei ani pentru ca tot colbul de 50 de ani ce s-a aşternut pe patrimoniul armean să fie şters, pentru ca aceste obiecte de pictură, sculptură, cărţi, textile de artă să fie redescoperite după atâta uitare, să fie întroduse în circuitul muzeistic mondial ca o moştenire a culturii şi tradiţiilor armene din Transilvania şi Gherla.În toţi aceşti trei ani am fost convinsă că vom reuşi pentru că am considerat că este o datorie morală a mea faţă de oraşul meu natal, faţă de strămoşii mei.

Coordonator general prof.univ.dr. Livia Drăgoi precum şi coordonator ştiinţific prof. Univ.dr. Nicolae Sabău au fost un puternic sprijin în rezolvarea dificultăţilor naşterii expoziţiei şi albumului. Albumul şi expoziţia „Cultură şi artă armeană la Gherla” ( prezentate la Muzeul Naţional de Artă din Cluj în mai 2003, apoi la Gherla – cu exponate originale, mai apoi la Centrul Cultural Român din Viena şi Budapesta, sub formă de copii) s-au bucurat de un mare succes public şi mediatic, atât în presa din ţară cât şi în străinătate.  În 2003 au fost distinse cu premiul Ion Frunzetti de Ministerul Culturii şi Cultelor, Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor. Vernisajul expoziţiei din mai 2003 a fost un prilej de întâlnire şi colaborare a Arhiepiscopului de Alba Iulia, dr.Jakubini György cu Preşedintele UAR Varujan Vosganian, cu autorităţile locale ale oraşului Gherla; un prilej de colaborare fructuoasă a echipelor de lucru armene provenind din comunitatea din Gherla si Cluj; cu armeni de cultură din Bucureşti şi din restul ţării, cu redactorii de la revistele  ARARAT şi NOR GHIANK. Tuturor celor care ne-au sprijinit le aducem calde multumiri.

Cartea este cerută în continuare, în stoc nu mai este. Asa că în 2011 am pregătit o a doua ediţie revăzută şi adăugită (în trei variante:română-armeană, maghiară-armeană, engleză-armeană)  pe care am prezentat-o în zilele Clujului, 26.06.2012.

.Armenii dinTransilvania pot fi asemuiţi cu o pasăre cu două aripi diferite: una bătrână care a părăsit spaţiul armenesc de aproximativ 8 secole, iar cealaltă tânără, venită aici direct din patria de baştină după genocidul din 1915. Pentru ca inima armenească să mai bată, pentru ca pasărea să mai zboare, nu trebuie rănită nici una dintre aripi. Noi azi, aici, încercăm să păstrăm pasărea vie.

by Mihai Stepan Cazazian