La revedere, Părinte Arhimandrit Zareh Baronian

Am primit ca un fulger vestea morții Părintelui Arhimandrit Zareh Baronian, chemat departe, în Ierusalimul ceresc, într-o zi sfântă: Joia Mare. Ziua în care Isus a celebrat Cina Cea din Taină, în care a spălat picioarele apostolilor, zi în care s-a instituit preoția.

A părăsi lumea aceasta în Săptămâna Mare, este, poate, un semn al iubirii lui Dumnezeu.

Noi creștinii, indiferent de religie și de apartenența confesională, credem nu numai în supraviețuirea sufletului, ci și în Învierea cea de a doua ca persoane, cu individualitatea specifică a fiecăruia.

          Trebuie totuși să trecem prin suferință și prin durerea psihologică și trupească, dar știm că Învățătorul a parcurs și el Drumul Crucii, sau, mai bine zis a fost Acela care a parcurs primul acest dureros drum, cu un semn care pentru vremurile de atunci era un semn de batjocură și de înjosire și care a devenit semn de viață și de iubire.

          Nu trecem în viața veșnică fără moarte, dar să nu uităm că Isus a călcat moartea prin moartea Lui.

          În ritul bizantin atât greco-catolicii cât și ortodocșii citesc în Vinerea Mare, la Laude, Prorocia lui Ezechiel (37,1-14), unde vedem că Profetul este îndemnat de către Bunul Dumnezeu să prorocească osemintelor care erau în mijlocul unui câmp.

          Prorocul L-a ascultat pe Domnul Dumnezeu și ne spune:

9. Atunci mi-a zis Domnul: “Fiul omului, prooroceşte duhului, prooroceşte şi spune duhului: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturi şi suflă peste morţii aceştia şi vor învia!”

 10. Deci am proorocit eu, cum mi se poruncise, şi a intrat în ei duhul şi au, înviat şi mulţime multă foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor.

 11. Şi mi-a zis iarăşi Domnul: “Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată ei zic: “S-au uscat oasele noastre şi nădejdea noastră a pierit; suntem smulşi din rădăcină”.

 12. De aceea prooroceşte şi le spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu voi deschide mormintele voastre şi vă voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre şi vă voi duce în ţara lui Israel.

 13. Astfel veţi şti că Eu sunt Domnul, când voi deschide mormintele voastre şi vă voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre.

 14. Şi voi pune în voi Duhul Meu şi veţi învia şi vă voi aşeza în ţara voastră şi veţi şti că Eu, Domnul, am zis aceasta şi am făcut”, zice Domnul.

Nu este o întâmplare dacă Sfânta Biserică ne propune să citim această Proorocie, la asfințitul soarelui al Vinerii Mari, ziua în care Isus Hristos a câștigat Viața prin Sângelui lui, singurul Mântuitorul nostru.

          Așa de importantă este ideea Învierii că Bisericile Bizantine Ortodoxe și Greco-Catolice, atunci când cineva ne lasă în Săptămâna care urmează Sfintelor Paști, în așa zisa „Săptămâna Luminată”, înlocuiesc Canonul Morților cu Canonul Învierii. Amândouă au fost scrise de către Sf. Ioan Damaschin (circa 676-749). Și lucrul acesta nu este numai o notă, ci un semn că marele Sfânt din Damasc, apărătorul Icoanelor și al Dreptei Credinţe a știut să transforme în poezie aceste două trepte: moartea și Învierea.

          L-am cunoscut pentru primă dată în anul 1971 pe Părintele Zareh. Îmi aduc aminte: eram în București pentru primă dată ca tânăr bursier. Era ziua în care Biserica Armeană sărbătorește sfinții-eroi, Vartanank, care și-au jertfit viața pentru păstrarea credinței și patriei creștine în anul 451, la bătălia din Avarayr împotriva persanilor care vroiau să impună armenilor mazdeismul.

          Deci, l-am cunoscut, în 1971, în Biserica armeană. La sfârșitul slujbei, armenii mereu primitori, cu toate că nu mă cunoșteau m-au invitat într-o sală unde a vorbit Arhiepiscopul de atunci Î.P.S. Dirayr Mardichian și apoi P.C. Arhimandrit Zareh.

          M-am dus la el și i-am transmis salutările verișorului Mons. Nerses Der Nersesian (1920-2006), mechitarist, mare teolog armeno-catolic și din partea familiei dr.-ului Zovighian, tatăl lui Suren.

          Am fost primit bine și de atunci l-am vizitat mereu și m-am rugat cu dânsul.

          El era un liturgist adevărat, un sincer ecumenist.

          Cartea lui Cuvânt despre Liturghia Bisericii Armene și Liturghiile răsăritene, este una de referință pentru liturgiști. Este lucrarea lui de doctorat susținută cu un marele profesor pr. Ene Braniște.

          În cartea de față găsim și traducerea completă a Liturghiei Armene în limba română, cu o prezentare a expresiilor vrednice de seamă care arată folosirea surselor inedite și o întemeiată pregătire lingvistică și teologică. Volumul, editat cu binecuvântarea Î.P.S. Nicolae Corneanu (1923-2014), Mitropolitul Banatului, este una de referință, dar şi de lectură plăcută.

          În prefață, printre alte știri, găsim o afirmație importantă: cartea amintită, tipărită la Cluj-Napoca[1], a fost sugerată Părintelui Zareh Baronian de către Catholicos-ul Suprem al tuturor armenilor, Sanctitatea Sa Vasken I (1908-1994). Este vorba de un cleric armean din România (Levon Garabe Balian) și Bulgaria. S-a născut la București într-o familie armeană și a studiat în România și în străinătate, fiind un personaj de seamă atât pentru Armenia cât pentru România.

           Preacucernicului Arhimandrit Zareh Baronian i-am scris mereu! Am rămas în legătură până la ultimul Crăciun! În luna martie a anului 2014 l-am văzut pentru ultima oară la Sediul Uniuni Armenilor (U.A.R) din Bucureşti, atunci când la sediul Uniunii de aflau Stepan Mihai Cazezian, senatorul Varujan Vosganian, Ambasadorul Hamlet Gasparian, Edi Antonian și alți prieteni Redacției. Am făcut o scurtă prelegere despre activitatea mea culturală armeană.

Cu părintele Zareh am stat de vorbă ca doi prieteni care se întâlnesc după ani de zile. Atunci mi-a dezvăluit boala lui la inimă… Era pensionar.

Mi-a dăruit și niște copii din Maşdoz, adică din Ritualul Armenesc pentru un studiu pe care l-am scris.

Dar știu că un preot nu poate să fie niciodată pensionar… El a slujit Bisericii și Națiunii armene. El a fost un prieten sau ceva mai mult decât un prieten.

Bunul Dumnezeu să facă ca amintirea lui nu se șteargă în inimile noastre și să ne însoțească în clipele în care suntem la rugăciune acasă sau în biserică.

Amintirea lui să fie în veci. Hristos a înviat! La revedere, P.C. Părinte Zareh Baronian.

Giuseppe MUNARINI

Corespondent ARARAT în Italia    

 [1] Editura „Eikon”.

by Giuseppe Munarini