La plecarea lui Dicran Kundacgian

          Pe Dikran Kundacgian l-am cunoscut numai din interesantele e-mailuri pe care le trimetea unui grup destul de mare de persoane și care începea cu “Emil Constantinescu …” , dar l-am simțit aproape de suflet datorită familiei din care descindea el, era băiatul lui Nelly.

          Dicran a făcut parte dintr-o familie distinsă care și-a pus amprenta în comunitatea armeană din România. I-am cunoscut îndeaproape mama și bunica maternă, pe Nelly și Zvart Geambedenian, de la biserică, dar mai ales din vizitele acestora la familia soției cu care se cunoșteau din perioada când locuiseră la Iași.

          Dicran a fost singurul descendent al familiilor Kundacgian-Geanbedenian așa că odată cu el se sting multe din amintirile de familie. Dorim totuși să ne împotrivim zicalei  Odată cu noi, mor încă odată toți morții noștrii și să oferim câteva note despre familia sa și poate Dicran, de acolo de sus, să le citească.

          Tatăl lui Dicran, Ardașes Kundacgian, inginer chimist, și-a adus aportul la dezvoltarea metalurgiei române fiind autor de studii și standarde cu privire la tehnologia oțelurilor, iar mătușa  a fost soția arhitectului de renume Emil Călinescu, arhitectul Casei de Cultură Armeană – Victoria și Hovsep Dudian, a Școlii Armene nr. 2, Coțofeni, și care se odihnește în Cimitirul Armean din Pantelimon, lucru ce a făcut să-l întâlnim în unele scrieri drept arhitect armean!

          Ramura maternă a lui Dicran, provine din Constantinopol și derivă din familia Geanbedenian, bunicul matern Vahan, fiind autorul unui manuscris despre Genocid. Vahan Geanbedenian, născut la sfârșitul secolului al XIX-lea, fost ofițer în Marina Otomană a lăsat câteva însemnări prețioase despre Genocid: Amintiri despre masacrele din 1915-1918, Poetul martir Ruben Sevag-Cilighirian, Salvarea a 300 de orfani armeni de Marina Otomană, Vizita lui Avedis Aharonian la Constantinopol, Funerarile Sultanului Abdul Hamid. Despre acest manuscris ne-a vorbit cu ani în urmă Siruni și în prezent el face parte din colecția Siruni a Arhivelor Statului. Despre scriera bunicului, i-am menționat lui Dicran în foarte sumara noastră întâlnire din curtea bisericii, în anul 2015 când venisem în București cu ocazia centenarului Catedralei. Este un manuscris valoros și merită a fi scos la lumină.

          Dicran, Dumezeu să te odihnească în pace.

Edvard JEAMGOCIAN

by Edvard Jeamgocian

Website