La pierderea unui prieten, la pierderea liderului spiritual …

          Vestea trecerii în neființă a Arhimandritului Zareh Baronian a zdruncinat sufletele romanahayilor din întreaga lume, din New York, California, Argentina și Europa. Nimeni nu se aștepta la această lovitură. A venit ca un fulger și a lovit puternic, lăsând un gol imens, de neînlocuit.

          Arhimandritul Zareh Baronian a fost de-a lungul întregii sale cariere liderul spiritual al romanahayilor de pretutindeni. Cunoștea toți membrii comunității indiferent de continentul în care trăiau, pe mulți dintre ei i-a botezat și cununat, i-a spovedit și împărtășit, le-a înmormântat părinții și bunicii.

          Părintele Baronian descindea dintr-o familie de oameni dăruiți nației și bisericii. Tatăl, Zareh Bălbul Baronian, poet și pedagog, a fost profesorul multora dintre noi la școala Misakian din Capitală, iar mama, Hayguhi, a activat în comitetele de binefacere (Բարիգործական) și Cruce Roșie (Կարմիր Խաչ) din țară. Familia Arhimandritului Zareh a dat patru preoți care au slujit la altarele bisericilor Armene din România. Pe linie maternă bunicul, Protoiereul Nerses Kerovpian, unchiul Preotul Papken Kerovpian, vărul Arhiepiscopul Nerses Der Nersessian, pe linie paternă unchiul Preotul Mesrob Baronian.

          Arhimandritul Baronian a fost îndrăgit și respectat de toată lumea – armeni și români, fiind, de multe ori, magnetul care atrăgea credincioșii la biserică.

          Avea ținută de apostol și era dotat cu o fizionomie care reflecta bunătate și încredere. Era adeptul proverbului Harke vor Harkvis (Հարգէ որ Հարգվիս) Respectă ca să fii Respectat. Era corect, îl indigna nedreptatea și se străduia să corecteze asperitățile din sânul comunității.

          Arhimadritul Baronian, ne-a fost prieten și coleg la școala armeană și, deși a ajuns mare Arhimandrit Stavrofor, doctor în Teologie și profesor universitar, cu zeci de diplome și medalii, a rămas și va rămâne pentru prietenii din copilărie, pentru colegii de școală cu care alerga în curtea bisericii, Agopig Baronian.

          In tinerețe ne vedeam des, beam cafele împreună, ne întâlneam la Biserică, la Aracinortaran în biroul lui Vahan Ghemigean și la Siruni acasă, fiind nelipsit la petrecerea de Surp Hagop când și el și profesorul își serbau ziua onomastică.

          Zareh Baronian și-a dorit mult să devină Episcop și Aracinort, grad și funcție ce le-ar fi meritat pe deplin. Acest lucru nu a fost să fie, cel puțin oficial. În ochii enoriașilor săi el a fost totuși Episcopul și Aracinortul lor și așa a și murit.

          A murit într-o zi Sfântă, în Joia Mare, ziua în care slujba de seară se numește Lațumii Chișer (Լացումի Գիշեր) Noaptea Plângerii, anul acesta plângerea fiind pierderea iubitului nostru Hayr Surp.

Drum bun Agopig, Dumnezeu să te odihnească.

Edvard Jeamgocian

by Edvard Jeamgocian

Website