La grătar cu armenii!

Sîmbătă 19 martie, prietenul nostru Levon Agopian  ne-a invitat la un grătar. Aşa putem începe acest reportaj despre o întîlnire  la care grătarul a fost un pretext ( dar să nu înţelegeţi că nu a fost!) iar scopul principal să ne întîlnim. Că tot a venit primăvara… Dar să-l lăsăm pe Levon să ne spună cum a fost.

Au venit aproape 50 de armeni, de la copii la bunici. Fiecare a contribuit la reuşita întîlnirii, nu a fost nimic pregatit de la început. A fost un început frumos. Îmi doresc ca tinerii armeni să se vadă mai des, să petreacă mai mult timp împreună, să-şi formeze grupul lor.Nevestele ( prietenele, iubitele ) noastre de asemeni să se vadă mai des. De exemplu la Constanţa este o zi stabilită pe săptămînă în care femeile armence se întîlnesc.

SĂ COMUNICĂM MAI DES ÎNTRE NOI ESTE CEL MAI IMPORTANT LUCRU !

Cînd eram mic ne strîngeam acasă la bunicul meu, Artin Harutiunian. Erau peste 30 de persoane, părinţi, copii, bunici, străbunici, cumnaţi, verişori, unchi, mătuşi. Era o veselie generală. Cred că sînt printre cele mai frumoase amintiri din copilîria mea. De cîţiva ani, bunicul meu nu mai este şi familia s-a răspîndit, în sensul că nu mai reuşim să ne întîlnim toţi.

Dar să revin, ca să nu cad în borcanul cu amintiri! Nu ne obligă nimeni să ne vedem, să fim împreună. Nu trebuie să asteptîm ca alţii sî organizeze întîlniri sau agape. Noi trebuie să le organizăm.

Ne-am născut armeni. Şi trebuie să rămînem armeni.

Pînă acum singurul mod de-a ne vedea era duminica dupa slujbă, la Clubul de la Uniunea Armenilor. Tinerii nu prea participă fiindcă nu vin şi alţi tineri şi uite aşa trece timpul şi ne pomenim că avem deja copii de 10 ani…

Clubul de la Uniunea Armenilor este singurul “bastion” armenesc din Bucureşti, este singurul obicei armenesc ( în afară de Şcoala armeană ) care a rezistat de ani de zile. Haideţi să creăm şi alte obiceiuri ( traditii ) armeneşti. Întotdeauna dăm vina pe tineret, pentru că  întotdeauna tineretul va reprezenta viitorul. Hai să dăm un exemplu tinerilor. Tinerii îi avem aşa cum îi creştem. Hai să demonstrăm că putem mai mult. Eu personal voi fi deschis la orice iniţiativă din cadrul comunităţii armene. Faptul că armenii veniţi din Armenia se dovedesc a fi mai uniţi ar trebui să fie un exemplu pentru noi. Şi încet, încet trebuie să fim împreună şi cu ei. Cred că pînă acum limba armeană a fost un factor care ne-a depărtat de ei, dar acum şi ei ştiu limba română!

TOŢI SÎNTEM ARMENI !

Mulţumesc tuturor celor care vor veni data următoare.

Mulţumesc tuturor celor care, poate nu vor veni niciodată. Sînt şi ei armeni.

Eu personal sînt foarte încîntat că am reuşit să fim împreună atîţi armeni. Şi a fost atît de simplu…

Levon Agopian

P.S. Pun la dispoziţie gratuit spaţiul de la Bragadiru ( acolo unde ne-am văzut pe 19 martie ) pentru orice iniţiativă de orice natură a armenilor.
Pentru tineri, pentru copii, pentru femei, pentru părinţi, pentru întîlniri cu toată familia, pentru grătar, pentru întîlniri periodice.
Poate că exemplul meu va fi urmat şi de alţii dintre noi care vor să se implice în activităţile comunităţii armene.
Am demonstrat că putem realiza grozave şi cu puţin.
Atitudinea noastră contează.

by Redactor