Johann Christian Dressler : Cronica…

…comunității rurale Ilișești ( Freilassing, 1960 ) – Capitolul „Armenii din Ilișești”

Ilișeștii Bucovinei erau îndeobște cunoscuți pentru șvabii de acolo. Șvabii întemeiaseră biserici, școli, gospodării înfloritoare. Strada principală din Ilișești se numea ”Zwoelfer-Gasse”, adică ulița celor 12 – familiile fondatoare ale comunității germane. Ei alcătuiau cea mai numeroasă comunitate protestantă augustantă din Bucovina. Însă, surpriza de proporții apare în cartea lui Dressler, care vorbește, nici mai mult nici mai puțin, decât despre armenii din Ilișești. Aceștia și-au lăsat amprenta asupra comunității până astăzi și putem vorbi, fără tăgadă, despre binefăcători armeni locali.

Cine știe? Poate mai trăiesc urmași. 

Articolul meu este, de fapt, traducerea capitolului scris de Dressler, dedicat armenilor din Ilișești, și un demers de a căuta mai bine oamenii de lângă noi.

Corina Derla

Johann Christian Dressler, Cronica comunității rurale Ilișești, Freilassing, 1960

Capitolul „Armenii din Ilișești”

Prima urmă autentică a armenilor din Ilișești provine din anul 1672, când numele Agop este menționat într-o cronică.

Acest Agop era, probabil, un funcționar sau un păstrător al cheilor / clucer al vreunui boier din Ilișești. Către finalul sec. al XVIII-lea, se aflau la Ilișești trei familii armenești, urmașii sau rudele acestui Agop. Ulterior, pare că s-au mutat la Suceava, după cum este scris într-o cerere de primire,expediată către un consilier al orașului, redactată în limba armeană:”…ne obligăm să ne mutăm…”

Imediat după ocuparea Bucovinei de către Austria, câțiva armeni au sosit la Ilișești, prin Brașca, posibil din Galiția. Pe atunci, armenii nu mai purtau nume armenești. Așadar, nu mai cunoaștem nimic despre soarta acestor armeni originari din Polonia.

Un armean sucevean, pe nume Machdes/Matei, s-a căsătorit în Brașca. Ulterior, urmașii săi s-au mutat la Ilișești și am putea presupune că armenii din Ilișești provin din Suceava. Aproximativ prin anul 1900, găsim familia Klipicz/Clipici aici. Însăși originea lui Machdes este un pic controversată, căci un strămoș al lui Machdes s-ar fi aflat în Ierusalim și s-ar fi numit ”Hadzi/Hagi” (termenul turcesc hagiu, adică pelerin la locurile sfinte). Urmașii lui Machdes au preluat numele de familie Hadzi/Hagi, conform legii austriece de a poseda un nume de familie.

Din contractele de arendare și cumpărare încheiate în Brașca reiese că Machdes-Hadzi se aflau deja pe teritoriul Ilișeștilor în anul 1800, respectiv în ”Ilișești alias Brașca”, apoi în Ilișești și Brașca, apoi doar în Ilișești, unde erau 41 numere de conscripție, 382, respectiv 427 proprietari de case.

Către anul 1935, numele de familie Hagi nu mai este reprezentat în Ilișești. Ultimul purtător al acestui nume a fost Gregor Hagi al lui Nicolai, de la casa cu numărul 41. Acesta a avut doar o fiică, Sofia, care s-a căsătorit cu comerciantul Ovanes Tabacar din Suceava. Tabacar era tot armean și a preluat afacerea și băcănia socrului său, devenind fondatorul familiei armenești Tabacar din Ilișești.

Una dintre personalitățile cele mai remarcante ale familiei Hagi a fost Cristea Hagi-Machdes al lui Gregor, care locuia la numărul 427. S-a născut în 1856 în Brașca și a decedat la 11 iulie 1927 la Cernăuți; văduv și înstărit, întrebuințează o mare parte a veniturilor sale în scop cultural. Între altele, a fondat un loc de joacă pentru copii din gimnaziul german din Ilișești și Brașca, precum și la internatul german din Cernăuți.

În anul 1940, doar patru armeni mai existau în Ilișești.

Temporar, la Ilișești au locuit profesorii Garabet Găină, Flora Saco și avocatul Cristea Saco.

Armenii din Ilișești erau creștini apostolici. Încă de la începuturi, însă, armenii din Ilișești nu au mai vorbit limba maternă, preferând germana și româna. Își îmbracă costumul tradițional doar la biserică și la alte festivități. Femeile armence păstrau întrucâtva comportamentul oriental. Sunt maestre ale gustărilor culinare și a băuturilor, iubesc nespus florile, companioane exemplare ale bărbaților lor, mame grijulii și niște femei de casă excepționale.

Gregor Tabacar al lui Ovanes, ultimul armean din Ilișești, era comerciant în 1949 – băcan și contabil. Armenii de demult erau arendași funciari, crescători de vite, băcani și vătafi ai moșierilor moldoveni.

În cimitirul românesc odihnesc: Manisica Hagi (1815-1877), Niculai Hagi (mort în 1912), Grigori Hagi (mort în 1916).

În documente apar Mani Hagi, grădinar în Ilișești, la 8 aprilie 1875; Gregor Hagi, la casa nr.427, băcan în Ilișești, tot la 8 aprilie 1875; Mani Hagi, Bălăceana, la 3 aprilie 1881.

*Flora Saco a predat la școala românească din Ilișești în perioada 21.05.1920 – 25.11.1920

by Redactor