Simona Paula Dobrescu

ITALIA / Legenda Platanului din Vrisi adus din Armenia

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Deși lansată anul trecut, cartea profesorului Franco Fruci, “Legenda Platanului din Vrisi”, tipărită de Italian Edition, continuă să rămână în atenția multor cititori. În povestirea sa, autorul împletește cu multă abilitate și talent fantezia și realitatea, trecutul și prezentul.

Protagonistul cărții este Wadiah, originar dintr-o zonă de munte a Armeniei. Miniaturist de mare talent, s-a format din punct de vedere profesional lucrând în numeroase mânăstiri ale țării sale, unde a găsit și adăpost.

În continuare, autorul ne familiarizează cu obiceiurile vieții de zi cu zi a familiilor armene dintr-un mic sat. Sunt amintiți cantautorii, ashug, cei care cu povestirile lor înveselesc adulții și copiii, nu este uitată tradiția culinară, reprezentată de bozbash și băutură than, pe bază de iaurt.

Suflet neliniștit, obișnuit cu drumețiile, Wadiah într-o bună zi începe o lungă călătorie. De fapt nu este singurul care părăsește țară de origine. Mulți călugări armeni în Evul Mediu, constrânși de evenimente nefavorabile Națiunii lor, pleacă în căutarea unor noi locuri de cult.  Atât personajul principal, cât și călugării armeni ajung pe coasta Ionică a Calabriei, se stabilesc acolo, aproape de Curinga, unde, citind textul, exista un schit dedicat Sfântului Ilie.Se pare că acest schit a dăinuit în timp, cu numele de Sfântul Ilie cel Vechi. Azi se pot vedea numai ruinele. Construcția schitului datează din secolul al IX-lea. Există puține izvoare scrise în acest sens.Construcția bolții, este atribuită, după părerile multora, mâinilor harnice și îndemânatice ale călugărilor armeni.

Autorul împletește fantezia personală cu multe detalii aparținând istoriei locale, cum ar fi de exemplu conflictele dintre feudalii locului și luptele conduse de turci și bizantini, care hărțuiau această regiune.
În text sunt povestite multe detalii ale vieții calabrese de odinioară: modul simplu de a trăi, concepția despre familie,raportul de încredere și solidaritate  cu vecinii de casă, meseriile trecutului. Autorul evidențiază bogăția culturii populare și tradițiile artizanatului local. Femeile lucrau la războiul de țesut, bărbații pescuiau,mai ales tonul (Thynnus thynnus), iar bătrânii confecționau obiecte lucrate din paie.

La mică distanță de schitul Sfântul Ilie cel Vechi, într-un magnific peisaj natural se poate vedea și admira un platan înalt de 31,5 m, cu o circumferință de 14,75 m,și  o scorbură largă de 3 m. Când  timpul era urât, scorbura servea deseori ca adăpost ciobanilor și turmelor de oi, povesteau bătrânii de odinioară. Acest gigant al naturii are peste 1000 de ani (Platanus orientalis) este originar din Asia Occidentală, aparținând unei specii botanice foarte răspândită în Armenia.

Adus și sădit pe meleagurile calabrese de călugării armeni, acest extraordinar arbust este câștigătorul titlului “Copacul italian 2020”  , participând cu succes și la concursul “European Tree of the Year 2021”,clasificându-se pe locul 2. Concursul din urmă, a fost organizat de Environmental Partnership Association(Epa) care nu caută copacul cel mai frumos, dar cel despre care se povestesc lucruri extraordinare și care este “înrădăcinat” în viața și în munca persoanelor și a comunității care îl înconjoară. Organizat în cadrul țărilor Uniunii Europene, concursul internațional citat mai sus, are scopul de a face cunoscut teritoriul, mediul înconjurător, biodiversitatea, lucru necesar pentru ca  plantele seculare, să continue să supraviețuiască.
De existența  și de povestirea acestui copac s-a interesat și Ambasada Republicii Armenia în Italia.

Simona Paula DOBRESCU