ITALIA / Ne-a părăsit profesorul Paolo Veronese, soțul doamnei Antonia Arslan

Profesorul Paolo Veronese, soțul scriitoarei Antonia Arslan, ne-a părăsit în ziua Prezentării lui Isus în Templu pe care multe Biserici o sărbătoresc pe 2 februarie. Este  sărbătoarea în care bătrânul Simeon îl întâlnește pe pruncul Isus și îl oferă Tatălui Ceresc, manifestându-și toată bucuria. Ajungând la bătrânețe, la ultimele zile ale vieții sale pământești, bătrânul Simeon rostește una din cele mai frumoase imnuri din Sfânta Scriptură:

“Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după

cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea

Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor;

lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului

Tău Israel” (Luca 2,29-32).

cântare care se repetă de multe ori în celebrările liturgice.

Profesorul Veronese a plecat în această sărbătoare pe care liturgiștii bizantini o consideră una dintre cele 12 mari sărbători ale anului liturgic. El s-a prezentat în fața acelui Domn în care a crezut și pe care l-a iubit. După cum se știe, soția lui, Antonia Arslan este o celebră scriitoare armeană, cunoscută nu doar în Italia, dar și în Armenia, Ungaria și România și în multe alte țări, pentru studiile sale asupra poetului martir Daniel Varujan, dar mai ales pentru romanul „La masseria delle allodole” apărut în Italia în 2004^[1].

Paolo și Antonia s-au cunoscut încă de pe vremea liceului. Și el a iubit Armenia și armenitatea pe care soția lui urma să o ilustreze în operele sale.

Prima oară a absolvit Dreptul și, apoi, filozofia. A fost profesor de filozofie teoretică, mai precis de hermeneutică filozofică, iubitor al profesiei sale, afabil, autor de eseuri între care amintesc „Ipoteza pentru o filozofie a gustului”, publicat de Marsili. A fost deschis și disponibil studenților și colegilor săi care, alături de alți prieteni și cunoscuți, s-au aflat în Biserica Santa Sofia pentru înmormântarea sa miercuri trecută.

Fusese lovit de o boală neiertătoare, de cancer la pancreas, dar și-a dus crucea cu smerenie și răbdare, abandonându-se voinței divine și hrănindu-se cu Sfânta Euharistie.

Înmormântarea a fost celebrată de către Mons. Francesco Giovanni Brugnaro, fost profesor de filozofie, apoi arhiepiscop emerit de Camerino-San Severino Marche, prieten al profesorului Paolo. Au concelebrat: Excelența Sa Mons. Boghos Levon Zekiyan, arhiepiscop de Istanbul al catolicilor armeni, pr. Giorgio Ronzoni, preot paroh al bisericii Santa Sofia, don Brunone De Toffol și pr. dr. Roberto Ravazzolo.

Le lasă în durere pe soția sa Antonia și fiica sa Cecilia, dar și pe mulți prieteni care își amintesc de acel bărbat înțelept și discret.

Ca Domnul să-l învrednicească de lumina Sa în Ierusalimul ceresc.

În veci pomenirea lui!

Giuseppe MUNARINI

___________

^[1] În limba română a fost tradus cu titlul „Ferma ciocârliilor”, în anul 2007; în maghiară un an mai târziu cu titlul „Pacsirtavár”.

by Giuseppe Munarini