ITALIA | Genocidul împotriva armenilor comemorat la Padova

Sâmbătă 23 Aprilie 2022, s-a comemorat cel de al 107-lea an al Genocidului poporului armean. Ceremonia s-a desfășurat în doua momente: la Palazzo Moroni, adică la primăria orașului Padova și în biserica Sfântului Andrei.

La primărie este montat un basorelief de Movsēs Güloian pe care sunt gravate câteva versuri ale poetului Daniel Varujan (1884-1915), care a fost și el victimă a genocidului. Domnul Primar Sergio Giordani a amintit despre tragedia genocidului: „O tragedie și o crimă împotriva umanități pe care lumea de atunci n-a vrut să o vadă și apoi, într-un fel culpabil uitat până în anul 1973, atunci când comisia Națiunilor Unite a recunoscut oficial exterminarea de aproape un milion și jumătate de armeni. Cine n-a fost omorât imediat a murit din cauza foamei sau a bolilor și cine a reușit să-și salveze viața a fost silit să părăsească pentru totdeauna Țara de baștină și să construiască o viața noua în alte Țări din lume„.

Domnul Primar a amintit și de Ucraina cu minoritatea sa de armeni. Domnia sa a pus o coroană la basorelieful amintit. Erau de față și alte autoritați civile și militare. Apoi a luat cuvântul doamna Președinte a Asociației Italia-Armenia, Flavia Randi care a vorbit și în numele celorlalte asociații armenești din Italia.

Foarte emoționante au fost cuvântele domnului Aram Giacomelli, nepotul unei armence care a supravețuit și a venit în Italia. Numele ei era Hripsimē. Ea trăia la Erzerum, era căsătorită și aștepta un copil. Erzerum a făcut parte din Regatul Armeniei în anul 1000. Era un oraș și o regiune unde trăiau foarte mulți armeni care conviețuiau cu musulmanii. Într-o seara au pătruns în casa lui Hripsimē jandarmii spunând că ar trebui să părăsească casa pentru câteva zile și să nu ducă nimic cu ei. Hripsimē a știut că și rudele și prietenii au primit un ordin asămănator, deci s-a dus în biserică și apoi, în ziua următoare a părăsit casa și orașul. Drumul nu a durat doar câteva zile ci săptămâni și chiar luni. Hripsimē nu și-a pierdut doar tatăl, care a fost aruncat în Eufrat. Și-a pierdut copilul și a cunoscut foamete și sete. Dar Hripsimē împreună cu soțul ei au avut șansa de a ajunge la Veneția și la Padova, și s-au stabilit într-un sat lângă Padova. Hripsimē a murit la vârsta de 101 ani. Domnul Aram Giacomelli a spus că genocidul armenilor a fost un genocid uitat și ignorat. Rămâne totuși un genocid care nu este menționat în cărțile școlare.

„Cine dintre voi – a întrebat domnul Aram Giacomelli – a aflat că în urmă cu câțiva ani Biserica și Memorialul Genocidului armean de la Deir es Zor, din Siria a fost bombardat de către fundamentaliști și a fost distrus? Cine dintre voi a avut obiecții, față de liderii turci, cu ocazia reaprinderii tensiunilor dintre Armenia și Azerbaidjan, atunci când s-a auzit expresia “să finalizăm lucrarea” care se referea la un singur pământ turcesc de la Marea Neagră la Marea Caspică, eliminând Armenia? Cine dintre voi, în ciuda politicii energetice, au protestat față de regimul nedemocratic din Azerbaidjan, unde liderul său incită poporul la ură împotriva armenilor?„ Domnul Aram Giacomelli și-a exprimat bucuria că, începând cu acest an, genocidul este comemorat și la Veneția.

A doua parte a ceremoniei a avut loc în biserica Sfântului Andrei aflată în apropiere. A slujit P.C. Vardapet Hamazasp Kechichian, diacon P. Anton împreună cu corul seminariștilor din San Lazzaro. În predica sa Vartapet Hamazasp a vorbit despre martirii genocidului armean care sunt amintiți anual în perioada Paștelui. De fapt, și ei au participat la Suferința lui Hristos, au fost omorâți pentru apartenența lor și pentru credința lor. „Ei ne-au transmis credința lui Hristos prin interpretarea cântecului Der vohormia (Doamne miluiește) pe drumul deportărilor care încă răsună în inimile noastre și
transmite copiilor lor, scriind pe nisipul deșertului, literele alfabetului armean care sunt gravate în inimile noastre.
Ne-au transmis valorile pe care copii lor orfani, singuri și amenințați de foame, sete, boli și indiferență, le-au păstrat, prin mărturia lor, moștenire a martirilor. Astăzi noi suntem chemați să trăim viața noastră ca armeni, trebuie să fim mândri de ea și trebuie să păstrăm aceste valori împreună, în comunitate, pentru a face față dificultăților de astăzi.
Încă așteptăm dreptatea, nu dreptatea umană care se bazează numai pe interese, ci pe cea divină. Ne rugăm pentru pace, suntem aproape de toți cei care suferă nedreptățile războiului, dar, din păcate, suferim nedreptăți sub ochii indiferenți multora. Numai prin eforturile noastre și cu ajutorul lui Dumnezeu, în care credem și căruia ne-am încredințat, putem să ne aducem contribuția noastra pentru a face lumea mai bună.„

Giuseppe MUNARINI

by Giuseppe Munarini