PADOVA | Comemorarea genocidului împotriva poporului armean

Genocidul “Marele Rău” împotriva poporului armean, săvârșit de către Junii Turci în 1915, a fost comemorat și în anul acesta la Padova. În Italia, au existat numeroase  comemorări  și inițiative pentru a rememora acel aprilie, departe în timp, dar aproape de armeni și de cei care iubesc acest popor străvechi.

          Este important ca astfel de ceremonii să nu fie sau să nu devină ceva formal, ci să fie trăite cu mintea, cu amintirea, cu inima și cu rugăciunea.

          Ziua de 24 aprilie, începutul “Yeghernului Metz”, care a smuls din viața lor aproximativ un milion și jumătate de armeni din Imperiul Otoman, este cu atât mai tristă cu cât a avut loc într-o lună în care primăvara apare în cea mai captivantă frumusețe a sa și când tocmai s-a sărbătorit sau este pe cale să se sărbătorească ceea ce pentru noi, creștinii de diferite rituri, este “Sărbătoarea Sărbătorilor”. În ea, moartea, care intrase în lume din cauza păcatului, este zdrobită de Mântuitorul care s-a smerit, care a îmbrăcat hainele noastre și care și-a arătat, iubirea, deși trădată, aducând cu el, un păcătos care și-a recunoscut propria stare de păcat și a recunoscut Omnipotența Mântuitorului.

Puțin după ora zece, primarul orașului Padova, domnul Sergio Giordani, însoțit de președinta Asociației Italia-Armenia, Prof. Flavia Randi, a depus o coroană de flori în fața basoreliefului lui Movsēs Güloian din curtea Palazzo Moroni, sediul Primăriei din Padova.                  

          Un bersalier a interpretat “Il silenzio fuori ordinanza” (Tăcerea în afara ordinii) în fața comunității armene și a reprezentanților lumii religioase, politice și culturale din Padova.

 Printre aceștia s-a aflat și profesorul Giuliano Pisani, Vice-președinte Comitatului științific “Grădina celor drepți”, care, după cum se știe, amintește de victimele genocidelor, doamna Francesca Cecchinato, secretară Asociației Italia-Armenia, doamna Antonia Arslan, celebra scriitorarea care a făcut o prezentare Genocidului, și multe alte persoane din Padova și din diaspora ca și Ing. Fabio Scarso vicepreședinte dell’Associazione Italia-Armenia  doamna profesoara Sona Haroutyunian (Università Ca’ Foscari-Venezia) și alți exponenți ai lumii culturale italo-armene.

Biserica din Padova a fost reprezentată de parohul Catedralei din Padova,  părintele Mons. Giuliano Miotto, și de monseniorul Giovanni Brusegan, în timp ce comunitatea Călugărilor armeni a fost condusă de părintele vardapet Hamazasp Kechichian, care a celebrat Sfânta Liturghie, însoțit de câțiva confrați

           Primarul a reamintit, printre altele:

<<Poporul armean, așadar, a fost exterminat și obligat de guvernul otoman să se refugieze într-o diasporă în întreaga lume, într-un cadru de puternică instabilitate politică, în care instanțele naționaliste care vizau crearea unui stat turc omogen din punct de vedere etnic au prevalat într-o manieră exasperată.

A fost o crimă împotriva umanității, pe care însuși Papa Ioan Paul al II-lea a calificat-o drept primul genocid al secolului XX și pe care guvernul turc o neagă în continuare împotriva tuturor dovezilor.

Interesele legate de echilibrele internaționale, chiar și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, au ținut mereu în fundalul istoriei această dramă, pe care abia în 1973 Comisia ONU pentru Drepturile Omului a recunoscut-o oficial ca fiind exterminarea populației armene.

Cu toate acestea, aproximativ un milion și jumătate de oameni au fost uciși, iar cei care au reușit să se salveze chiar și din atrocitățile, foamea și bolile din lagărele de concentrare au fost nevoiți să emigreze și să-și refacă viața în alte națiuni ale lumii>>.

Profesoara Flavia Randi, președinta Asociației Italia-Armenia, a dat citire unui document emis de Coordinamento delle Associazioni Armene d’ Italia, în care se menționează:

<<La 108 ani de la începutul genocidului (24 aprilie 1915) care a provocat moartea unui milion și jumătate de armeni, asociațiile și comunitățile armene din Italia reafirmă valoarea fundamentală a Memoriei ca instrument necesar pentru a preveni noi tragedii și pentru a educa tinerele generații la respect și toleranță.

Indiferența sau, mai rău, negarea, transformă barbaria într-un act admisibil. Echidistanța dintre victime și călăi se transformă în complicitate cu aceștia din urmă.

Din aceste motive, încă o dată, armenii – din Italia și de pe toate continentele – comemorează Ziua armeană a comemorării și le mulțumesc celor care li se alătură în acest moment de reculegere.

Cu toate acestea, un fir roșu ca sângele leagă “Marele Rău” din 1915 de zilele noastre. Amenințările Azerbaidjanului împotriva armenilor din Nagorno Karabakh-Arțakh (care sunt izolați de restul lumii de mai bine de patru luni din cauza blocării singurului drum care îi leagă de lumea exterioară) și pretențiile teritoriale asupra republicii Armenia însăși amintesc de teoriile naționaliste ale Junilor Turci și pun în pericol securitatea populației.

Ocuparea unor porțiuni din teritoriul suveran al Republicii Armenia, recentele atacuri militare care au dus la sacrificarea a sute de vieți omenești, împreună cu retorica amenințătoare obișnuită a autocratului Aliyev, reprezintă un pericol pentru poporul armean, dar și pentru toate popoarele care cred în valorile democrației și ale autodeterminării>>.

          Reprezentantul comunității armene, Dr. Aram Giacomelli, a menționat, după ce a mulțumit primarului și autorităților prezente:

<<Pentru a combate negaționismul, și aici arătăm cu degetul spre conducătorii Turciei, incapabili, după 108 ani, să se împace cu propria istorie, cu tragedia genocidului conceput și săvârșit de guvernul de atunci al Imperiului Otoman al Junilor Turci. Dar și acelor guverne, și ne gândim imediat la cel azer, care fac cu ochiul la negaționism, perpetuând astăzi aceleași principii nefaste, gândind la un ideal al unei singure entități pan-turce din vestul Anatoliei până în Azerbaidjan, eliminând prezența milenară armeană din Caucaz.

Denunțând conformismul apatiei indiferenței, și aici depinde de fiecare dintre noi, vedeți cât de superficiali suntem cu toții, bineînțeles că astăzi aici suntem o frumoasă excepție, dar cât de lejer suntem în cunoașterea istoriei, sau mai degrabă în disprețul față de ea, suntem atenți doar la ceea ce este la modă, dacă nu o vedem la televizor, pentru noi este ca și cum nu ar exista. Sau chiar, dacă subiectul nu este “social”, nu-i dăm atenție deloc.

Cine dintre noi știe despre situația opresivă a populației armene din Nagorno- Karabagh? și vorbim de 120.000 de persoane, care de luni de zile sunt forțate de regimul azer să se izoleze, reduse aproape la înfometare.

Cine dintre noi a auzit la radio în această dimineață vreo știre despre memoria genocidului armean?

– Fără dreptate nu există comemorare, dreptate pentru cei 1,5 milioane de martiri armeni, dar vedeți, ocaziile de comemorare precum cea de astăzi trebuie să se întoarcă spre prezent și să ceară cu voce tare că vrem pace și să susținem dreptul tuturor armenilor, după tot ce au pățit, de a trăi în pace pe propriul pământ >> .

Reprezentantul Congregației Mekhitariste, P.C. părinte  Hamazasp Kechichian, a transmis mesajul său celor prezenți, subliniind că, fără dreptate și reparație, doar amintirea rămâne sterilă.

          O oră mai târziu, în fața a numeroși credincioși și prieteni, a fost celebrată Divina Liturghie solemnă în rit armean de către Părintele Vardapet Hamazasp, în Biserica Sfântul Andrei,

 Corul călugărilor mekhitaristi a însoțit  ritul sacru, la care a luat parte și părintele Mons. Giovanni Brusegan, fost responsabil pentru ecumenism și dialog interreligios în Dieceza de Padova.

          Fiind în perioada pascală, o serie de cântece liturgice au răsunat în cadrul liturghiei, amintind de Învierea Domnului; “Cristos a înviat din morți, să fie binecuvântata Învierea Domnului”, ceea ce a insuflat speranță și a sporit credința celor prezenți.

          S-a citit un pasaj din Epistola către Evrei (10, 32-36), iar Sfânta Evanghelie proclamată a fost cea de la Ioan: (14, 1-13), în care Mântuitorul însuși afirmă că “sunt multe locașuri” și că El va merge și “va pregăti un loc”.

           În cadrul omiliei, părintele Hamazasp a afirmat că baza dreptății, dar și a păcii este caritatea, fără ea, ura, intoleranța, diviziunile, violența și agresivitatea nu vor avea sfârșit. De aceea, Domnul ne invită la iubire fraternă, la dialog, la iertare și la trăirea unei vieți virtuoase pentru împărăția cerurilor.

Giuseppe MUNARINI       

fotografii de Fabio Scarso și P.C.  Vart. Hamazasp Kechichian

by Giuseppe Munarini