ISTORIE / ETNOGENEZA POPORULUI ARMEAN

În ultima vreme discuțiile privind etnogeneza poporului armean agită unele cercuri din vest tematica gravitând asupra ideii dacă armenii sunt băștinași sau venetici. Se reia mai ales teoria inexactă și  simplistă după care armeni=urarți+traci sosiți din Europa de est. Redăm în cele ce urmează articolul lui Vahe Antanesian care a apărut în săptămânalul ANGAKH.

A.S.

                                                            *

Atunci când discutăm etnogeneza unui popor nu ne putem mărginii doar la un excurs  istoric. De aici derivă felurite probleme: politice, etnice, culturale, chiar sociale.  Etnogeneza  națională este o problemă delicată și spinoasă, mai cu seamă la vecinii noștirii din est și din vest.

Însă dacă la vecinii noștrii de alături problemele etnogenezei, împrejurarea de a fi venetic sau băștinaș comportă discuții și cuprind o mulțime de probleme mai cu seamă politice, cu totul altul  este cazul la noi. Originea poporului armean și înmprejurarea de a fi băștinaș nu a fost niciodată  controversată. Problema rezidă în modul de prezentare a problemei. Nu e nici un secret că istoria, ca și alte științe umaniste, adeseori devine obiectul unor interese politice și ideologice și se distorsionează.

Un exemplu grăitor al acestui lucru este istoriografia armeană  sovietică, când totul era eclipsat și aplatizat în scopul de a păstra „valorile”  ideologice ale Uniunii Sovietice. Spre exemplu, Urartu era considerat patria popoarelor Transcaucaziene, a armenilor, georgienilor și azerilor… și se mai pot da numeroase exemple de acest fel.  În țara sovietelor era, pe cât se pare, rușinos să ai o origine puternică, să fi moștenitorul unei culturi și civilizații puternice…istoricii erau obligați să eclipseze realizările strămoșilor tăi și să cedeze o bucată și vecinilor.

Afară de Urartu, au fost sacrificate și înstrăinate multe civilizații vechi armene, state întregi…este vorba mai ales de Aratta  (sec. 30-27 î.H), Subarit (sec 27-24 î.H.) , Nairi, Mittani, și Arme-Șubria. Vorbind despre acestea istoriografia armeană sovietică tăcea cu încâpățănare despre originea și rădăcinile lor armene.  În această privință istoricii georgieni au mers chiar mai departe, care în lucrările lor „demonstrau” origina caucaziană a popoarelor urartiene, pregătind în acest fel terenul pentru teoria lor asupra „moștenirii”.

Din aceste motive chiar în zilele noastre, atunci când vine vorba despre civilizația străveche armeană și se menționează veneratul ținut muntos  Aratta, oamenii devin reticenți și în cazul cel mai bun zâmbesc. Și natural, este inutil să se mai vorbească despre originea armeană a hurriților, urarților, și a celorlalți.

Rezultă că istoriografia armeană s-a transformat și s-a alterat de doua ori. Prima cauză a fost creștinismul iar a doua societatea sovietică. În prima situație istoriografia armeană a fost redactată exclusiv de clerici, și evident era supusă unei cenzuri severe. Lucrurile au ajuns până acolo încât până și etnogeneza armeană și trecutul nostru glorios era dat la o parte, iar   dela începuturile creștinismului în Armenia, mulți naharari (prinți, case nobiliare), In loc să arate trecutul lor măreț au căutat să prezinte rădăcini biblice evreești sau a altor neamuri. Este vorba despre Bagratizi, Mamigoniani, și alții.

În timp ce patria istorică a armenilor este Armenia și neamurile acestea care au jucat un rol primordial în viața politică, culturală și istorică a țării ea nu putea să   aibe o origine străină.

 În general, cu privirea la etnogeneza armenilor s-au păstrat legende și datini nu numai în istoriografia noastră. Un interes deosebit îl prezintă și legendele georgiene, grecești și ebraice privind originea armenilor.

Evident, nu ne putem raporta la aceste legende ca la fapte istorice deoarece în ele există oarecare interese si tendințe. Orice tradiție se alcătuiește pe baza reprezentărilor fiecărui popor în parte, și conține o anumită incărcătură de prejudecăți. În afara de aceasta nu putem miza pe sinceritatea acestor legende deoarece vrând sau nevrând și ele conțin cointeresări în problema care ne preocupă aici.

Tradiția armeană ne-a fost transmisă de Movses Khorenatsi. Conform acestei relatări istorice armenii provin de la patriarhul Haig , cel care s-a răsculat împotriva Bel, regele Babilonului, i-a nimicit armata, l-a ucis, și a pus bazele statului armean. Însă Khorenați leagă etnogeneza lui Haig de  generațiile lui Noe, deci de evrei.

O informație demnă de a fi amintită a lăsat Mar Abas Katina: „ Primii zei arau aprigi și măreți, și cauza tuturor lucrurilor cele bune de pe pământ și izvorul mulțimii oamenilor de pe pământ. Primii dintre aceștia au fost generația uriașilor…”. Din acești uriași se trage, după Mar Abas Katina, Haig. În general, citatul lui Khorenați, concordă cu cele spuse de Mar Abad Katina, imediat după creștinarea armenilor tradiția privind etnogeneza armenilor s-a pliat pe reprezentările și doctrinele dominante. Astfel, Tatăl lui Haig, Torgom, cronicarul creștin  îl consideră ca fiind din generația fiului cel mare a lui Noe, Iafet, în timp ce în realitate, Torgom este strămoșul care a fondat țara Tegarama, aflată pe cursul mediu al Eufratului. În general tradiția armeană oferă multe răspunsuri cu privire la originea armenilor. Conform tradiției, Denumirile de Hayastan si Armenia au apărut chiar de la Haig si fiul său Aram, iar munții noștri au numeroase toponime care purced de la neamurile ce se trag de la Haig.

Istorisirea despre Haig trebuie considerată exactă. Este drept, ea a fost puternic influențată ulterior de creștinism, adaptată la noile doctrine, cu toate acestea, cel care a născut-o și purtătorul ei este poporul armean.

Cu toate altele sunt tradițiile străinilor despre originile poporului armean: iată ce spun tradițiile grecești, care au dat naștere la numeroase paradoxuri și dispute, mai cu seamă aducând apă la moara adversarior armenilor.

Conform tradițiilor grecești armenii sunt Armenoi cei vechi din Tesalia care au călătorit în căutarea Lânii de Aur împreună cu grupul lui Iason s-au stabilit în Armenia, denumind țăra după numele lor. În general în literatura greacă sunt vehiculate câteva puncte de vedere în care li se atribue armenilor, în mod obligatoriu, situația de venetici– adică conform tezei grecești armenii sunt venetici în platoul muntos Armean.

Aici este important sa specificăm sursa citatului, acesta este istoria lui Strabon. Acest autor, a precizat, mai întâi că și-a cules informațiile de la ofițerii lui Alexandru Machedon. Referința lui Strabon nu rezistă la nici o critică. Mai întâi nu există nici o mențiune ca armenii ar fi fost venetici, în schimb cele contrare sunt sprijinite de mii de fapte. Aici suntem martori a expresiei unei timpurii  propagande politice.

Nu e nici un secret că neamurile și statele au luptat unii împotriva altora nu numai cu armele. Iar aceasta este expresia luptei dinte lumea armeană-ariană și cultura elenistică. Afară de aceasta e posibil ca vehiculând aceasta teză ocupantul elen (în cazul de față macedonean) a urmărit să creeze o bază juridică pentru cucerirea Armeniei. Este cunoscut însă faptul că Alexandru Machedon dintre țările Asiei nu a reușit să ocupe numai Armenia. Ținând seama că platoul nostru muntos era numit Tara legilor sfinte – Aratta –   pare mai verosimil acest lucru decât cronica lui Haig adică legarea etnogeneza armenilor de zei, spre a evidenția ințelepciunea lor creeatoare.

Tradiția armeană e mai apropiată de tradiția gorgiană  privitoare al originea armenilor. Aceasta relatare ne vine din sec. 11, și aparține cronicarului georgian Leonti Mroveli. Conform acestuia, Haig este fiul lui Torgom. De la Torgom purced deasemenea toate popoarele caucaziene, însă dintr e acestea primele și cele dintâi este Hayos, apoi cel de al doilea fiu ( si ca influență al doilea) este patriarhul georgienilor Kartlos, apoi patriarhul alanilor Ranos, și așa mai departe.

Aici, este limpede: în tradiția georgiană, transpar  relațiile politice ale timpului când în regiune exista hegemonia armeană.

Referințele privind originea armenilor ce se găsesc în izvoarele arabe, evreești,  se deoasebesc puțin între ale, însă acolo nu există nici o aluzie că armenii ar fi venetici.

Acest punct de vedere (venetici) evident este susținut și promovat numai de istoricii turci după ei armenii au venit din Balkani abia în sec. 6 î.H. și s-au așezat în Platoul Armean, distrugând statul Urart și stabilind propriul regat.

Traducere de  Arpiar S.

by Mihai Stepan Cazazian