ISTORIE | Despre Statutul Patriarhatului Armenesc în ziarul Wiener Abendpost -14 august 1916

Statutul Patriarhatului Armenesc

Constantinopol, 14 august 1916

                        Pentru fundamentarea noului statut al Catolicosatului și Patriarhatului armenesc, foile turcești spun că necesitățile din ținuturi sunt cunoscute, să înceteze fiecare legătură a armenilor din Turcia cu Catolicosatul Ecimiadzin, cu sediul în Rusia, precum și adunarea națională, care a construit un stat în stat, iar acest lucru nu are echivalent în altă țară.

                        Subordonarea armenilor Turciei sub Catolicosul de la Ecimiadzin, care datează din vechime – căci Ecimiadzin aparținea Turciei – și a fost păstrată ulterior, nu atrăsese alte incoerențe, cât timp Rusia urmase o politică de oprimare și anihilare împotriva armenilor. Dar, de când s-a produs o apropiere de Ecimiadzin, mai ales în ultimii ani, pentru a face politica armenească în Anatolia de Est, Rusia folosise subordonarea armenilor din Turcia și a Patriarhatului armenesc din Constantinopol sub Catolicosatul politicii rusești, ca mijloc pentru scopurile ei, căutând să îi folosească pe armeni pentru a dezmembra Turcia. De aceea, a devenit necesar să se reteze aceste legături și ca Patriarhatul să se afilieze unui Catolicosat existent în Turcia.

                        Foile expun motivele pentru abrogarea adunării naționale, care au depășit în această privință granițele prerogativelor bisericești solicitate anterior ale Patriarhatului ecumenic și au controlat complet Patriarhatul armenesc, care a devenit, astfel, mingea de joc în străinătate a politicienilor interni și un nucleu al agitației politice, care se ocupa cu alte lucruri, nu cu chestiunile patriarhatului. Desigur, toate naționalitățile non-musulmane sunt îndreptățite la protecție statală a libertății de credință și a limbii naționale, ca o considerație pentru loialitatea lor, iar armenii au putut să solicite deja de cincizeci de ani multe prerogative substanțiale, ca expresie a încrederii guvernului în devotamentul său. Dar, în cursul acestui război pe viață și pe moarte, armenii din anumite locuri au împușcat pe ruși, pe mari inamici ai Turciei, iar câțiva revoluționari au căutat să declanșeze un mare incendiu revoluționar. Acum, guvernul nu putea să mai delibereze. Trebuia să facă ordine imediat. Prin noul ordin, interesele armenilor sunt garantate precum cele ale guvernului.

Wiener Abendpost

Nr.185 / Luni, 14 august 1916

traducere de Corina Derla

by Mihai Stepan Cazazian