ISTORIE / Bucovina multiculturală

de Suren ALEXEEV

Nu multă lume știe
care a fost rolul comunității armene la dezvoltarea Cernăuțiului, din cele mai
vechi timpuri. Carele armenești sunt des amintite în Actul de privilegiu pe
care voievodul Moldovei, Alexandru cel Bun, l-a dat în 1408 negustorilor
lioveni.

Ele au intrat în
istoria urbei odată cu prima lui atestare documentară. Edilii orașului ar
trebui să le facă un monument la intrarea în oraș, undeva la o margine a
„Drumului cel mare”, numit de localnici și „Drumul Cuciurului”. Tot târgoveții
armeni transformă Cernăuțiul într-un oraș comercial, după 1614, când domnitorul
Ștefan Tomșa II le acordă facilități în practicarea negoțului. Știm câte ceva
despre cele trei vechi biserici moldovenești de lemn, dar nu știm nimic de cele
două biserici armenești, tot de lemn, care au ars definitiv în incendiul din
1740. Apropo, la acea dată jumătate din locuitorii târgului erau armeni.

Istoria a fost
necruțătoare cu comunitatea armeană din Bucovina. Din miile de membri ai acestei
comunități, au mai rămas la Cernăuți doar câteva persoane. Iar ceea ce a rămas
de la ei se află oarecum în umbră. Câtă lume știe că la Sadagura mai există
conacul baronilor armeni Mustață (nume românizat – inițial a fost Mustafa,
purtătorul lui fiind sosit din Turcia) sau că Dieta Bucovinei a avut sediu,
până la desființarea Ducatului, într-o fostă proprietate a acestei dinastii,
aflată pe Strada Dietei (actuala stradă Șeptițki)? Până nu demult, majoritatea
cernăuțenilor nu au avut nicio idee despre primul lor primar, Iacob Petrovici,
armean de origine. Abia după ce primăria a restabilit numele vechi al străzii
Iacob Petrovici, dar mai ales după ce comunitatea armenească i-a ridicat un
bust în parcul de la intrarea pe această stradă, locuitorul de rând al orașului
a putut să afle cui i se datorează, în bună parte, aspectul actual al centrului
istoric al urbei.

Asimilați practic în totalitate de localnici, majoritatea armenilor bucovineni și-au pierdut, în timp, identitatea. S-au pierdut și urmele lor în orașul pentru ridicarea căruia au pus atât de mult suflet. Ceea ce au reușit, totuși, să lase, fără grijă că va dispărea vreodată, e monumentala biserică armeană cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul ( în armeană – Krikor Lusarovici, creștinatorul Armeniei și primul ei catolicos) de pe strada Armeană, biserică ridicată între anii 1870-1875 de vestitul arhitect ceh Josef Hlavka, autorul Reședinței Mitropolitane din Cernăuți.

Tradiția armeană e ca sfintele lăcașe să fie ridicate din piatră, dar fiindcă în Bucovina nu s-a putut găsi piatră în asemenea cantități, ea a fost înlocuită cu cărămidă roșie. Din păcate, acum în oraș nu există atât de mulți armeni încât să se revină la oficierea, în această biserică, a serviciului divin în limba armeană. De aceea, sfântul locaș servește drept sală de orgă pentru iubitorii de muzică.

Mesager bucovinean, Anul XIII, nr. 3 (51), 2016

by Redactor