Mihai Stepan Cazazian

INVITAȚIE | Lansarea volumului…

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

”De unde până unde – Destinul unei vieți” de Hraça (Anușavan) Kîrmîziyan

Dragi prieteni,

Duminică, 27 noiembrie, începând cu ora 12:30, Editura Ararat vă invită la lansarea volumului 
”De unde până unde – Destinul unei vieți” în prezența autorului Hraça (Anușavan) Kîrmîziyan și a invitaților acestuia. 

Evenimentul va avea loc la Casa de Cultură ”Victoria și Hovsep Dudian” – Bd. Carol I, nr 43, Sector 2, București.

” M-am născut pe 23 septembrie 1929. De origine armeană, soarta a vrut ca eu să văd lumina zilei în România. Copilăria mea s-a petrecut între bombardamentele celui de-al Doilea Război Mondial și începuturile comunismului. A trebuit să părăsesc țara natală pentru a ajunge în Istanbul. După ce mi-am încheiat studiile de inginer, am hotărât să-mi împlinesc visul de a mă stabili la Paris, orașul luminilor.

Toate aceste schimbări, precum și grija de a mă adapta diferitelor culturi, mi-au îmbogățit personalitatea.

Scânteia dorinței de a scrie a fost un eveniment excepțional, trăit cu fratele meu Agop în timpul realizării mausoleului din Istanbul, în memoria dinastiei Balian, arhitecți și constructori măreți la curtea mai multor sultani în decursul secolelor XVIII și XIX. Această inițiativă, cu toate că i-a cucerit pe mulți, a ridicat și multe întrebări: cine sunt Kîrmîziyenii, născuți în România, locuind în Franța și fiind la originea acestei acțiuni?Răspunsul la această întrebare a deșteptat în mine această dorință de a scrie, pentru a istorisi detaliile aventurii noastre și de a construi decorul vieților noastre.”

  Hraça (Anușavan) Kîrmîziyan 

2 Responses to INVITAȚIE | Lansarea volumului…

  1. Maria Erzian December 3, 2022 at 9:13 am

    Dragi domni,
    Am citit pe nerasuflate cartea, initial am gandit s-o incep intr-o zi de vineri astfel incat s-o termin pana duminica. Eh, am inceput-o vineri si-am terminat-o sambata la doua dimineata, asadar dorinta ta, Anouche, de a tine cititorul captiv in poveste a functionat grozav. Si, asa cum a functionat in cazul meu, va functiona si in cazul altora. Intotdeuna (special folosesc arhaicul in memoria bunului meu profesor de limba si literatura romana, domnul Lungu) m-am lasat dusa de valul lecturii si daca ochii mi-au ramas deschisi am dus-o pana la capat. Iti ramane un “gust” nostalgic de lume buna (bitter-sweet aching), de evenimente intinse de-a lungul unei vieti cu adevarat pline, ca si cum singura convingere este data de faptul ca fiecare zi merita traita ca fiind ultima. Si, pare ca functioneaza perfect in destinele voastre. Intotdeuna am crezut despre voi ca in fiecare zi ati facut ceva, ati invatat ceva, ati construit ceva, nelasand viata sa curga pur si simplu. Noi, restul, ne mai tragem sufletul, voi insa, pareti a fi neobositi. Asa este scrisa cartea, intr-un ritm alert, ca dintr-o suflare, ca si cum n-ar fi trebuit sa uiti pe careva care ti-a marcat drumul, existenta. Scrisa curat, cursiv, in cuvinte bine alese, astfel incat ajungi sa simti gustul mancarii orientale combinate cu maiestrie cu gustul rafinat al bucatariei franceze din localul Yan’s, sau mancarurile orientale ale mamei pe cand luai pranzul cu domnia sa. Vointa ei de fier, in a-si ingriji sotul si copiii, in ciuda vremurilor potrivnice. Oameni care nu s-au dat batuti in fata vicisitudinor vremii; cand aceasta i-a lovit, s-au ridicat mai darzi si mai determinati ca oricand. Pentru cei mai tineri asta este o mare lectie de viata, pentru aceia care au dorinta de-a izbandi. Nu tine de oranduire si oportunitati, doar munca constanta intareste trupul si mintea si, pana la urma, fiecaruia i se va arata calea. Fireste, ajutati de acei ingeri despre care tu tot vorbesti, manati de credinta, fiecare cu definitia proprie a credintei in ceva mai presus de sine, care ne ghideaza si ne ajuta in situatiile cele mai dificile si aparent fara solutie.
    Plac gandului, ochiului si inimii descrierile ample ale oraselor, ale locurilor si ale oamenilor intalniti, pentru ca, asa cum tu/voi nu apartineti unei singure natii, nici aceasta carte nu apartine unui singur popor, asadar cititorul, oricare ar fi acela, trebuie sa stie si sa inteleaga de ce este purtat pe strazile ascunse si pustii in timpul tau de tanar indragostit, apoi purtat in lungile calatorii pe cand lucrai in “echipa Catala” de la Thomson, sau, pe cand ai tras o fuga la Afyion sa vezi cum se prelucreaza marmura pentru Mausoleul Balian. Descrierea lungului drum de la Bucuresti pana la Suceava trecand prin Valea Prahovei cu minunatiile ei, mai apoi pe la Cheile Bicazului trecand muntii, toate acele minunatii si obiceiurile si traditiile armenesti in ceea ce priveste probabil cea mai mare sarbatoare religioasa a armenilor din Romania, pelerinajul la Hagigadar. Viata este construita din multe momente fericite daca te multumesti cu putin, pentru ca tot ea, viata, iti scoate in cale momente fericite prin oameni si locuri nemaipomenite. Asa este aceasta calatorie spirituala, a imaginatiei si-a gandului, in urma scrisului curat, te trezesti ca plangi si razi. Chiar daca aceasta carte este scrisa intr-un ton jovial, deschis si clar cititorului, intr-un ton foarte serios, pentru ca daca nu-ti iei viata in serios, te ia ea pe tine. Momentele hazlii, de situatie, te fac sa zambesti inchipuindu-ti oamenii, dandu-le chip si culoare in obraji. Vezi, simti strazile Yerevanului cu cladirile sale rosii din tuf, simti vibratia strazilor Parisului de altadata si auzi in urechi baladele vechi armenesti. Aproape ca simti apa pe cand traversai Bosforul, si-ti poti inchipui lesne cum arata lumea acelor vremuri. Nu este destinul unei vieti numai, personajele principale nefiind doar voi, fratii, as spune ca mai degraba este destinul unei familii armenesti, care a muncit din ziua in care a deschis ochii si pana i-a inchis, departe de-a se fi terminat povestea, care merge mai departe, dincolo de oameni, implinindu-si destinul, cel harazit de Sus. Inca un punct in care destinul Kirmiziyenilor se aseamana cu cel al Balienilor, o altfel de dinastie. Asa cum ai simtit ca familia Balian merita a fi cunoscuta, aceasta carte era necesara pentru a intregi imaginea asupra a cine sunteti voi, familia Kirmiziyan. Orice scriere, in orice publicatie, oricat de Sonora ar fi fost ea, devenea necuprizatoare, o astfel de lucrare devine de netagaduit, manifest al propriei vieti.
    O lectura superba si-un mod atat de placut si de folositor de-a petrece timpul in compania unor oameni cu adevarat deosebiti. Eu, cititorul, va multumesc pentru aceasta calatorie.
    Cu pretuire,
    Maria Erzian, cititorul

  2. Maria Terzian December 3, 2022 at 8:12 pm

    Maria, comentariul tau este aidoma unei cronici literare. Riguros, la obiect si extrem, extrem de interesant. Volumul este cu adevarat bine alcatuit, doldora de informatii valoroase. Deci, oameni buni, spor la lectura!