Mihai Stepan Cazazian

Într-o zi de iarnă, cum nu a mai fost demult la Botoşani, Biserica Armeană îi aminteşte pe epitropi şi binefăcători

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

După Revoluţie, Parohia armeană din Botoşani a avut şansa dar şi privilegiul să aibă între enoriaşii ei epitropi şi donatori de o valoare socială,  intelectuală şi morală cu totul aparte. Trei oameni devotaţi bisericii au determinat  însă realizarea unor lucrări cu adevărat de excepție pentru  aceste timpuri şi au făcut să se vorbească cu respect şi admiraţie despre valorile biserici armene din Botoşani nu numai în oraş ci şi dincolo de graniţele acestuia.

Primul a fost epitropul Ştefan Iovanesian, cel care a condus parohia armeană imediat după anul 1989. Profesorul Iovanesian a reuşit ”să atragă” o donaţie de la un fost elev, preotul ortodox Gheorghe Ursache, din Geneva. Donaţia acestuia, de 300.000 lei în anul 1992, a făcut posibilă cumpărarea sediului Parohiei armene din Botoşani şi în plus a adus în contul Parohiei o sumă importantă de bani pe care comunitatea strânsă în jurul bisericii a hotărât să o păstreze pentru nevoi deosebite. Tot Ştefan Iovanesian, împreună cu istoricul local Gheorghe Median,  a scos la iveală mai multe documente despre armenii din Botoşani, publicate în anul 2001, în cartea Armenii în istoria şi viaţa oraşului Botoşani. A fost prima carte despre armenii din Botoşani, o deschidere importantă pentru cărţile despre comunitatea armeană de aici apărute după un deceniu

Al doilea a fost epitropul Viorica Popa, cea care a avut o contribuţie remarcabilă în realizarea şi finanţarea proiectului  pentru refacerea bisericii armene Sfânta Maria din Botoşani, lucrare realizată între anii 1998 – 2014. Biserica  Sfânta Maria a fost ctitorită în anul 1350, construită în piatră,  foarte posibil pe locul unei bisericii mai vechi din lemn, aşa cum menţionează istorici români dar şi cărturari ai bisericii apostolice. Viorica Popa a fost cea care a păstrat cu sfinţenie obiectele de cult şi a refăcut paraclisul bisericii Sfânta Maria, icoanele şi obiectele din biserică, minialtarele, candelabrele și obiectele de cult religios folosite de preot. Lucrarea întregii vieți a epitropului  Viorica Popa a fost pentru biserică și s-a  desăvârșit cu sfinţirea, în anul 2005, a Paraclisului bisericii armene Sfânta Maria – lăcaș unde au fost  ţinute slujbele în biserică în timpul lucrărilor de consolidare -, apoi cu sfinţirea bisericii în anul 2014 şi sfinţirea celeilalte biserici, Buna Vestire, de la cimitirul armean Eternitatea, după consolidarea din anul 2015.

A fost un remarcabil om de cultură, între realizările epitropului Viorica Popa rămân și înfiinţarea Muzeului Mardichian, primul muzeu de obiecte de cult armean dintr-o biserică din România, la fel scrierea unui număr de 6 cărţi (toate reeditate!) despre istoria bisericii armene, şcoala armeană la Botoşani, cimitirele armene şi patrimoniul cultural şi religios al armenilor botoşăneni.

Viorica Popa a contribuit  la trimiterea unor tineri din comunitatea armeană din Botoşani  la studii teologice în Patriarhiile de la Ierusalim şi Ecimiadzin şi a primit un înalt semn de recunoaştere a meritelor lucrării în folosul bisericii, distincţia primită personal în anul 2012 de la Patriarhul Karekin al II-lea:  „pentru activitatea de o viaţă în slujba bisericii armene şi pentru merite deosebite în reabilitarea bisericii Sfânta Maria din Botoşani”. 

Al treilea a fost cel mai important donator al bisericii armene din Botoşani după Revoluţie. Numele ei este Emanuela Cocotă, fiica deținutului politic Anton Ferhat și descendentă din rândurile a trei familii care au scris istorie în comunitatea armeană din Botoşani: Goilav, Tăbăcar şi Manea. Donaţia ei de 30.000 de euro pentru consolidarea bisericii Buna Vestire a făcut ca enoriaşii armeni din Botoşani să aibă astăzi un frumos loc de rugăciune şi pomenire pentru înaintașii care dorm somnul de veci în cimitirul Eternitatea.

Buna Vestire este chiar biserica în care, în acest început de iarnă bogată la Botoşani, preotul Radu Holca a făcut slujba de pomenire a acestor înaintaşi. Pe ”aceşti oameni devotaţi bisericii şi comunităţii armene şi care au dat tot prinosul lor comunităţii fără să pretindă vreodată nimic şi fără să primească altceva decât bucuria de a reda frumuseţea și armonia cadrului în care se desfăşoară  viaţa religioasă  pentru cei din jur”, i-a pomenit preotul Radu Holca în slujba religioasă din prima zi de iarnă adevărată la Botoşani.

După ce s-a rugat la mormintele celor trei binefăcători, preotul dar s-a oprit şi la mormântul Cerchez, locaș de veci pentru care urmaşa  familiei, Violeta Manea din Bucureşti, a adresat rugămintea să fie păstrat aşa cum se vede în această ultimă fotografie.

Florin  Simion Egner

  •  
  •