INTERVIU : Regizorul turc FATIH AKÎN vorbește despre ultimul său film „MĂCELUL”

Fatih Akîn este unul din cineaștii turci de frunte, el s-a născut în Germania,și prin filmele sale a câștigat multă simpatie prin arta sa. De multă vreme se vorbea în cercurile cineaștilor despre ultima sa peliculă „The Cut”. Titlul filmului, în engleză, se traduce literal „Tăietura”dar având în vedere subiectul filmului, se mai poate traduce și „Măcelul”. Filmul ce se va prezenta pentru prima oară la Veneția, povestește destinul unui om din timpul genocidului din 1915, care își pierde cele două fiice ale sale și eforturile lui de a le regăsi. Firește cu acest conținut filmul va stârni ecouri controversate. Evident că în pragul comemorării 1915, vor apare felurite fenomene în cercurile artistice turcești. Filmul lui Akîn s-ar putea să fie primul din cele ce vor mai urma. În cele ce urmează redăm, fragmentar, interviul colaboratorului nostru Evrim Kaya cu Fatih Akîn.

– În interviul nostru precedent ați spus că știți foarte puține despre armeni. După cât se pare acum situația e alta. De unde a apărut ideea de a face un film despre armenii din 1915?
– Am avut ideea de a face un film despre Hrant Dink, și am scris un scenariu pe baza a 12 materiale apărute în AGOS. De fapt era un proiect avangardist, însă nu am găsit un actor turc să preia rolul lui Dink. Era clar că încă nu sosise timpul. Un alt vis era un film despre emigranții din Anatolia care se duc în America…În cele din urmă părți din scenariul cu Dink introduse în povestea asta au dus la „The Cut”.

– Cunosc afinitățile dumneavoastră față de Scorsese. A scrie în colaborare cu Mardic Martin trebuie să fie emoționant.
– Scrisesem scenariul în germană. Când a reieșit că voi turna filmul în engleză, am avut nevoie de cineva care era mai mult decât un traducător. Imediat m-am gândit la Mardic Martin care inițial m-a refuzat spunând „nu mai lucrez, m-am retras” . Însă citind povestea „The Cut”-ului s-a cutremurat. Toată viața visase un astfel de film. S-a apucat de lucru și a personalizat scenariul, l-a corectat, i-a conferit mai multă profunzime, și, o spun în sens pozitiv, l-a americanizat. Pot spune fără teamă că lucrând cu el mi-am îmbogățit viața. El este prietenul meu cel mai vârstnic și învățător.

– Cum ați ales actorii?
– Ca și în filmele mele precedente, pentru acest film am încercat să aleg actorii cei mai buni. Am urmărit, pe cât posibil, să lucrez cu actori armeni. Dar până la urmă nu m-am înțeles. Actorul principal Tahar Rahim este algerian, iar rolul soției sale îl deține Hindi Zahra care e marocană. Sunt mulțumit și de actorii turci. Cu mare dăruire și-a jucat rolul istambuleza Bartu Kuciukciaghlaian.

– Fotografia este impresionantă.
– Filmul se derulează în jurul periplului eroului principal. Am făcut eu personal această călătorie. Turcia, Siria, Liban, Florida, Minneapolis, Dakota de Nord. Am precizat locațiile de filmare, și până la urmă am decis Iordania, Cuba, Canada, Malta și Germania, unde au avut loc filmările. Am montat o lentilă panoramică pe camera de luat vederi, dar desigur pe o peliculă de 35 mm. Era un sentiment ca de vis. Am renunțat la nuanțele etnografice ale duducului, am preferat muzica heavy metall, câtă vreme și povestea e heavy metall.

– Era de așteptat ca filmul să fie przentat la Cannes. De ce ați decis pentru Veneția?
– Am simțit că, deoarece sprijinindu-se pe filmele mele anterioare vor fi niște așteptări ale organizatorilor față de mine iar eu, în loc să țin seama de așteptările altora prefer să navighez conform așteptărilor mele. Organizatorii festivalului de la Veneția au privit filmul, au fost impresionați, și imediat l-au trecut pe lista filmelor festivalului.

– Dar armenii din film de ce vorbesc englezește?
– Mai mulți organizatori au ridicat această problemă. Dar ce „Amerikis, Amerikis” a lui Elia Kazan, în ce limbă a filmat? Dar Bertolucci „Ultimul împărat” ? Iar Polansky în „Pianistul” polonezii cu engleza lor cu accente poloneze, germanii vorbesc în germană iar rușii în rusă…

– Uneori în AGOS vorbim despre Holocaust pentru care s-au făcut filme importante. Dar 1915 nu a fost reprezentat într-un mod adecuat. Apoi am auzit de filmul tău și ne-am emoționat. Ce crezi despre asta?

– Mai întâi trebuie spus că acest film nu este despre genocid. S-ar putea face și un film despre genocid, deși nu sunt sigur. Am adoptat stilul „western”. Sergio Leone sau John Huston sunt înaintașii mei. Atom Egoian mi-a dat câteva costume etnice dar nu pot spune că filmul meu are vre-o tangență cu „ARARAT”-ul. Inspirația majoră vine de la „America, America” lui Elia Kazan. Unii au considerat și acel film că ar fi despre genocid, dar eu nu cred asta.

– Le arătați cinefililor turci una din paginile cele mai întunecate din istoria lor. Ce poate spune acest film celor care îl vor primi cu interes sau cu îngrijorare? Ce puteți spune în privința asta?
– În videoclipul lui Michael Jackson, spre sfârșit, partenera lui Jackson îngrozită strănută. Brusc apare Jackson și spune „e doar un film”. Și eu, celor care așteaptă cu îngrijorare le voi da același răspuns. Dar sunt convins că spectatorii turci, a căror părticică sunt și eu, e obligată să privească acest film. Un astfel de film, desigur, va conține și violență, dar seară de seară știrile zile nu conțin mai puțină violență. În fine, nu am făcut filmul dintr-o perspectivă politică. Doresc ca filmul să fie prezentat onorabil în Turcia. Oamenii așezați confortabil în scaunele lor odihnitoare din marile săli de proiecție, și ei să judece. Dacă vom reuși, înseamnă că suntem o societate democratică. Đacă nu, înseamnă că suntem dominați de teamă și suntem încă o jucărie a diavolului.

Traducere după AGOS (a.s.)

by Mihai Stepan Cazazian