INTERVIU / Fotograful Karen Chakhalian a realizat o fotografia dedicată Centenarului Genocidului armean prin aceeași metodă cu care a fost creată Mona Lisa

“Fotografia este o pictură, numai că acesteia i se adaugă lumină directă şi umbră.  Se pot  obţine capodopere de artă și prin arta  fotografică”, – spune cameramanul şi fotograful, Karen Chakhalian.

–    Sunteţi operator cinematografic, dar vă ocupaţi şi de  fotografie. Este  atractivă această meserie?

–    Da. Sunt operator cinematografic, am terminat Institutului de Stat de Teatru și Cinema din Erevan. Acum sunt foarte activ și în zona artei fotografice. De fapt baza cinematografiei este arta de a ști să fotografiezi. Dacă aceasta conţine doar un cadru, ăn cinema ai nevoie de  24 de cadre pe secundă. Aşadar, în primul rând este nevoie să înveţi acel prim cadru, după aceea să filmezi. În realitate, mie mi-a plăcut tocmai acel prim cadru, crearea ideilor şi exprimarea acestora doar printr-un singur cadru.

–     Care este cel mai greu lucru în acest domeniu?

–      În fotografie partea cea mai grea constă în învăţarea unor reguli prin care să construieşti cadrul, în lumină, umbră, compoziţie, spaţiu şi timp. Lipsa tehnicii poate de asemenea să genereze complicaţii, cum ar fi, de exemplu, lipsa unui  aparat de fotografiat sau a unor obiective potrivite  mediului  respectiv.

–    În ultima vreme aţi realizat o fotografie dedicată comemorării centenarului genocidului armean  şi, dacă nu mă înşel, aţi trimis-o unor site-uri turceşti. Până la urmă fotografia a fost postată, şi ce reacţii au fost atât din partea armenească, cât şi turcească?

–    La 12 aprilie în acest an realizat o fotografie în două variante, unde apare o fetiţă cu o păpuşă uitându-se la focul etern de la monumentul genocidului armean. Când pe 17 aprilie încercam să aflu de la colegii mei regizori, jurnalişti ce imagine să trimit site-urile turceşti şi de artă  fotografică internaţionale, a avut loc o scurgere de informaţie. S-a publicat în presa armenească faptul că am de gând să postez o poză referitoare la Genocidul armean chiar pe site-urile turceşti de fotografii, unde m-am înregistrat la invitaţia lor. Fotografia respectivă am postat-o pe 22 aprilie. Presa armenească m-a încurajat, dar erau şi persoane care criticau acest demers considerând-ul fără sens. Fotografia a fost postată pe site-urile turceşti de fotografie, dimineaţa la ora 11։00 sub titlul “Recognize The Armenian Genocide” şi până seara la ora 21:30 a fost vizualizat de mulţi oameni. Fotografia respectivă a fost apreciată de europeni şi câţiva fotografi turci. Cred că după ora 21:30 au fost presiuni din partea structurile de putere şi administratorul site-ului, personal, m-a contactat, informându-mă că va scoate fotografia numind-o propagandă. Ulterior, după ce am discutat cu el online, fotografia a fost postată din nou, dar de această dată fără titlu, deoarece poza,  sub denumirea “Recognize The Armenian Genocide”, fusese deja răspîndită pe multe site-uri internaţionale. Fotografia este postată și acum pe site-ul turcesc şi are multe vizualizări.

–   Extraordinar. Credeţi, că lucrările dvs. sunt apreciate ca atare?

–     În fiecare an pe site-urile de artă  fotografică internaţionale se organizează multe concursuri. De pildă, în 2014 una din fotografiile mele a fost selectată  din milioane de fotografii pe site-ul National Geographic  și a primit titlul de “cea mai bună fotografie a zilei”. În realitate pentru a crea o capodoperă presupune să folosești mintea, să creezi o idee, să pătrunzi în psihologia omului.

–     Aţi spus că această fotografie a fost creată cu ajutorul acelei metode, cu care a fost pictată Mona Lisa.

–   Aşa-i. În fotografie puteţi observa Spirala lui Fibonacci, care construieşte compoziţia fotografiei. Începem să ne uităm la fotografia pe care o avem acum din păpuşă, trecând către faţă, apoi spre scările din spate, la focul din faţă, şi apoi ne îndepărtăm de la cadru prin scările de stânga. Cu galbenul este notat 137,5 grade unghiul auriu, care din imaginea de desfăşurare , fetiţa, atenţia sa atrage spre focul infinit. Iar cu albastrul spirala arată clar poziţia păpuşii faţă de fetiţă. Dacă începem Spirala lui Fibonacci de la focul etern, curba spiralei va atinge fetiţa cu păpuşa, care înc-odată concentrează atenţia. Steaua înscrisă în centrul fotografiei afirmă începutul fundalului şi peretele, care de jos coincide tocmai cu proporția de aur. Sunt mai multe detalii pe care trebuie să le înţelegi şi să  le iei în considerare. Aşadar, această metodă influenţează mult subconştientul şi face ca omul să absoarbă să perceapă şi să accepte imaginea.

–    Unii  spun că arta  fotografică poate “minţi” percepţia umană. Cum?

–     Ochiul nostru în poziţie dreaptă percepe 180 de grade, însă în vedere poate să păstreze 160–140 de grade, iar datorită opticii suntem în stare să reducem şi unghiul vizual şi distanţa  de focalizare. Pentru filmarea în interior adesea folosim optică cu unghi larg, datorită căruia camera arată larg şi vast. Să presupunem că avem un obiectiv de 1200 mm pentru fotografierea de la o distanţă mai mare seara într-un mediu, vom fotografia fondul respectiv ca să fotografiem un biciclist. Atunci distanţa dintre el şi lumină va apărea foarte mică. Îl vom vedea la o lumină imensă, iar când acelaşi lucru îl vom fotografia cu un obiectiv de 16 mm, vom fi nevoiţi să ne apropiem de biciclist, pentru ca să îl putem cuprinde complet în cadru.

–     Ce i-aţi sfătui pe viitorii operatori de film şi fotografi?

–     Sfaturile pot fi multe, dar care pentru unii pot fi utile iar pentru alţii plictisitoare. În orice caz, aş spune să nu se mulţumească cu una sau câteva premii, victorii la competiţii şi să nu creadă, că este cel mai bun fotograf din lume, căci acest lucru îl va duce la  stagnare. Este nevoie permanentă  de studiu, progres, de a pune suflet în ceea ce faci, să pricepi şi  să înţelegi lumina naturii şi fiecare amănunt, reguli de aur, care vor contribui mult la autodepășire.

Interviu realizat de Elena Chobanyan

Nota red. Fotografia cu corespondentul nostru la Erevan tocmai a cîștigat o diplomă (vezi imaginea de mai sus).

by Mihai Stepan Cazazian