Reputatul profesor universitar dr. ing. Garabet A. Kümbetlian, membru titular al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România şi al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România, este un demn reprezentant al armenilor din România. Cadru didactic, savant, personalitate emblematică a comunităţii inginereşti, Garabet Kümbetlian a publicat 24 de cărţi, monografii, tratate, cursuri universitare şi eseuri din domeniul mecanicii solidelor deformabile şi rezistenţei materialelor, două traduceri (din limbile germană şi engleză) şi 142 de articole, din care 31 în revistele Academiei Române şi ale Academiei de Ştiinţe Tehnice din România, 24 în reviste străine şi analele universităţilor, 22 în volume, reviste departamentale şi alte reviste de specialitate, 30 în volumele unor manifestări ştiinţifice internaţionale şi 35 în volumele unor manifestări ştiinţifice naţionale. Garabet Kümbetlian a făcut parte din conducerea unor mari manifestări internaţionale de profil. De asemenea, este autorul a 27 de inovaţii.
 
Profesorul universitar dr. ing. Garabet A. Kümbetlian a acordat un interviu cotidianului ZIUA de Constanţa.
 
Sunteţi cadru didactic, aţi publicat 24 de cărţi, monografii, tratate, cursuri universitare şi eseuri din domeniul mecanicii solidelor deformabile şi rezistenţei materialelor, sunteţi autorul a sute de articole, dar aţi şi tradus studii. Cum aţi reuşit să le faceţi pe toate? Care este secretul activităţii dvs., al vieţii închinate ştiinţei şi tehnicii?
 
Munca şi vârsta.
 
Povestiţi-ne despre părinţii dvs., dar şi despre bunici, atât din partea tatălui, cât şi a mamei! În cartea „Amintiri şi povestiri“, vorbiţi despre faptul că, în anul 1908, membrii familiei Kümbetlian au emigrat din Turcia în Bazargic, iar ulterior, în localitatea Negru Vodă din România, din cauza ameninţărilor care anticipau ultimul pogrom din Turcia, îndreptat, în perioada 1914-1915, împotriva armenilor, şi a situaţiei tensionate dintre oficialităţile acelor vremuri şi comunitatea armeană. Cum au reuşit să se integreze în comunitatea română, ei fiind armeni? Cum au reuşit să facă faţă provocărilor vremii ? 
 
Ar fi mult prea multe de spus despre toate acestea. Dacă este vorba despre refugiaţii armenii ortodocşi, ca cei ai tatălui meu, se ştie că, din vechime (secolul XIII-XIV şi până în perioada începutului de secol XX), aceştia au fost primiţi cu generozitate şi cu braţele deschise de fraţii lor români ortodocşi din Moldova, Ţara Românească şi, ulterior, Dobrogea, şi chiar din Transilvania.
 
Bunicul şi tatăl dvs. au avut o activitate comercială intensă la Constanţa? Firma „Curcubeu“, deţinută de tatăl dvs., ajunsese să fie cunoscută în toată ţara. Le-aţi moştenit spiritul de întreprinzător?
 
Deloc. Preocupările mele au fost legate de şcoală, muzică şi ştiinţă.

 

citește în continuare pe ziuaconstanta.ro