INTERVIU / “A fost o experiență ce m-a schimbat și mi-a întărit sentimentul național”

Recent am avut prilejul de a o întâlni și sta de vorbă cu MELINE  MARTAIAN, unul din cei cinci tineri din România care au participat anul acesta la cursurile de limbă armeană organizate de școala de vară Spyurk de la Erevan. Iată ce ne-a spus despre șederea ei în Armenia.

Cu ce gânduri și așteptări ai plecat în Armenia?

Încă din momentul în care am decis să mă înscriu la cursurile Școlii de Vară “Spiurk” am simțit un puternic sentiment de nerăbdare. A lua contact cu lumea armeană, cu patria pe care nu o cunoscusem decît din povestite, fusese pînă atunci pentru mine o dorință ce îmi imaginam că se va împlini într-un viitor mai îndepărtat. Însă odată cu realizarea faptului că acest lucru se va întîmpla mult mai curînd decît îmi închipuisem m-am simțit cuprinsă de un entuziasm cum nu mai trăisem niciodată.

Ce sentimente ai avut atunci când ai pus piciorul pe pămîntul patriei?

Nu voi uita niciodată momentul în care am coborît din avion pe aeroportul “Zvartnoț” din Erevan: deși epuizată după lungi ore petrecute fie așteptînd în aeroport, fie în avion, m-am destins și am zîmbit larg. La început nu am putut să cred că, în sfîrșit, sosise clipa în care am pus pentru prima dată piciorul pe pămînt armenesc. M-am simțit împlinită și nerăbdătoare să-mi cunosc mai îndeaproape patria. Ajunsesem în țara pe care o consider “acasă” și știam că începînd de atunci acest sentiment nu avea decît să crească în intensitate.

Ne poți spune cîteva cuvinte despre colegii și profesorii tăi, despre impresiile după primele întîlniri sau ore de curs?

Din pricina programului zborului cu care am călătorit de la București la Erevan nu am putut participa la ceremonia de deschidere a Școlii de Vară “Spiurk”, așadar am făcut cunoștință cu doamna profesoară Lilit Muradyan și cu voluntarele ce urmau a ne îndruma pe parcursul orelor de curs abia ziua următoare, la lecție. Prima impresie,care mai târziu s-a adeverit, a fost una minunată. Cu toții, atît profesori cît și studenți, am dat dovadă de entuziasm la cursuri și de o atitudine deschisă unii față de ceilalți. Deși cu toții eram veniți din părți diferite ale lumii, cu toții avem același sânge și aceleași origini, lucru ce a fost destul pentru a ne aduce împreună. Atmosfera a fost una caldă și familială atît la ore, cît și în timpul liber. Consider un privilegiu faptul că mi s-a oferit ocazia de a face cunoștință cu cîțiva dintre conaționalii mei și de a descoperi împreună cu ei acea părticică din Armenia care ne-a fost accesibilă pe durata scurtei noastre șederi.

Povestește-ne pe scurt impresiile tale despre Erevan s-au alte locuri din Armenia ce le-ai vizitat.

Este cu neputință să rezum în cîteva cuvinte cele văzute și trăite în acele cîteva săptămâni. Desigur, deoarece pentru mulți dintre participanții la cursuri, printre care și eu, aceasta a fost prima vizită în Armenia, organizatorii școlii de vară au inclus în program excursii la diferite obiective pe care oricine a pus piciorul în Armenia trebuie să le fi vizitat măcar o dată. Prima excursie a avut loc chiar în prima zi, după terminarea orelor de curs și a constat în vizita la Complexul Memorial de la Țițernakabert închinat victimelor Genocidului Armean. Aceasta a fost probabil cea mai emoționantă experiență pe care am avut-o în Armenia. Odată ce am ajuns m-am simțit impresionată, monumentul fiind mult mai impunător în realitate decît în fotografii sau filme. Am resimțit o atmosferă oarecum apăsătoare gîndindu-mă la evenimentele în memoria cărora a fost ridicat acest complex, însă obeliscul de peste 40 de metri mi-a întors gîndul spre prezent, spre lucrul pe care îl și simbolizează, și anume renașterea poporului armean.

Îmi aduc aminte cu mare plăcere și de ziua în care am vizitat templul păgîn de la Garni și mănăstirea Geghard. Templul este poziționat într-un tablou natural superb, pe un vîrf de deal înalt, în spatele său întinzîndu-se spectaculoasa vale a rîului Azat. Am urcat treptele abrupte, am dat un ocol printre masivele coloane ale contrucției admirînd atît peisajul, cît și minunatele modele decorative ale plafonului susținut de acele coloane. Am stat o lungă perioadă uitîndu-mă la complicatele sculpturi, aceea fiind prima dată cînd am avut ocazia de a le analiza în detaliu frumusețea. Interiorul templului devenise în acea zi sală de concert. Un bărbat în vîrstă stătea în mijlocul micii încăperi cîntînd la tradiționalul duduk în timp ce lumea se oprise în jurul său în spațiul restrîns al templului pentru a-i fi spectatori. După ce artistul și-a încheiat cîntarea, pe care am urmărit-o cu mare plăcere, am pornit către mănăstirea Geghard. Am rămas impresionată atît de peisaj, asemănător cu cel de la templul Garni, cît și de arhitectura lăcașului. Mica biserică este frumos decorată cu motive armenești sculptate în piatră, ce o încing rafinat pe toate părțile, însă fără a o încărca, dîndu-i un aspect plăcut ochiului. În curtea interioară sunt amplasate cîteva hacikar-uri, însă ce atrage privirea vizitatorului sunt cele sculptate direct în coasta muntelui ce se ridică abrupt chiar de lîngă temelia bisericii.

În afara excursiilor organizate, în timpul liber rămas după cursuri am putut face cunoștință cu inima Erevanului. Întrucît am fost cazați la hotelul Șirak din imediata apropiere a Pieții Republicii am avut acces direct la superbul centru al orașului. Mi-au rămas întipărite în memorie străzile îngrijite și pline de viață, bulevardele aglomerate și clădirile în nuanțe de roz. După orele de curs extrem de interesante, momentele pe care le-am petrecut plimbîdu-mă pe străzile Erevanului au fost cele mai frumoase părți ale zilei, iar o plimbare de seară pînă la Cascadă, pentru a admira uimitoarea panoramă a Erevanului împînzit de lumini, sau spectacolul faimoaselor Fîntîni Dansatoare din Piața Republicii au fost pentru mine modul ideal de a încheia o lungă zi petrecută în oraș. Am vizitat și obiective precum Matenadaranul, ruinele cetății Erebuni, Opera, Bulevardul Nordului, Muzeul Național de Istorie, Muzeul de Arta Modernă, toate fiind locuri interesante și pline de cultura poporului meu și pe care mi-ar face enorm de mare plăcere să le văd din nou. Mi-aș dori să revăd atît centrul Erevanului, cît și să descopăr restul orașului unde, din păcate, nu am avut posibilitatea de a ajunge.

Ai vrea să te întorci în Armenia și, dacă da, de ce?

Bineînțeles! Au rămas atîtea lucruri de văzut, atîtea lucruri de descoperit, atîtea experiențe de trăit încît sunt de părere că niciodată nu o să ajung să spun că am văzut tot ce are de oferit Armenia. Iar în afara acestor lucruri va rămîne întotdeana dragostea de țară ce mă va împinge înapoi pe drumul către locurile de origine.

Vrei să adaugi ceva din partea ta, în afara întrebărilor?

Aș dori să închei prin a spune că a-și vizita patria este un lucru pe care fiecare armean ar trebui să-l facă măcar o dată în viață deoarece nimic nu se compară cu a păși pe pămîntul de unde își trage rădăcinile neamul tău. Pentru mine a fost o experiență ce m-a schimbat și mi-a întărit sentimentul național.

Interviu realizat de Madlen TER-GHUKASIAN

by Mihai Stepan Cazazian