Instrumente muzicale populare din Armenia

Anunțata prezență a Ansamblului Folcloric Gurdjieff la București m-a determinat să scriu câteva randuri despre instrumentele populare armenesti. De la bun început trebuie să remarcam ca înstrumentele populare din zona Armeniei, Caucazului și Orientului Mijlociu sunt asemanătoare, diferentele fiind de cele mai multe ori de natură estetica și mai putin muzicală.

Cel mai iubit instrument popular al armenilor este fără doar și poate, duduk-ul. Acesta a fost inclus în Patrimoniul cultural UNESCO. Muzica sa a facut înconjurul lumii atunci când a fost inclusă în banda sonoră a filmului Gladiatorul. Armenii din România au avut ocazia să asculte la Festivalului Strada Armeneasca de anul trecut sunetul dulce al acestui instrument în interpretarea lui Cosmin Bălean. Timișorenii au putut să-l asculte pe Emmanuel Hovhannisyan, iar sibienii au putut audia concertul pentru duduk al compozitorului armean Henrik Anassian, solist fiind Cosmin Bălean.

Dudukul este astăzi răspandit în țări precum Georgia, Iran, Azerbaidjan sau în regiunea Turkestan și mai este denumit  oboiul armenesc…

Rădăcinile  muzicii interpretate la duduk se trag din vremurile regelui armean Tigran cel Mare (95-55 î.Hr.). Instrumentul este reprezentat in numeroase manuscrise armene din Evul Mediu. Dudukul însoțeste cântecele traditionale armenesti și este prezent la evenimentele sociale ale armenilor, dansurile populare, nunțile și înmormântările.

Un instrument popular larg răspandid în Orientul Mijlociu și în special în Iran și Armenia este santur-ul. Datorita particularitătilor sale de constructie este dificil să înveti să cânti la santur. Poate fi incadrat in randul instrumentelor de coarde ca tambalul sau ca instrument de percutie având in vedere ciocanelele cu care se actioneaza asupra corzilor.

Un instrument popular armenesc utilizat de vechii pastori este blul-ul. Seamănă cu flautul de astazi, fiind chiar supranumit flautul armenesc. Este realizat din lemn de cais sau bambus. Sunetul sau este catifelat și oarecum nazal.

Kamancha este un instrument vechi de origine persană, raspandit in Armenia, Iran, Georgia, Turcia, Turkmenistan, Uzbekistan si chiar in Balcani. Este un instrument de coarde asemănător cu viola de astăzi. Este realizat din lemn de nuc sau dud acoperit cu o piele fina de oaie.

Oud este un instrument larg răspandit în  Armenia, țările arabe, Grecia, Turcia, Maroc, Tunisia, Algeria. In Europa e cunoscut sub numele de lăută. In Italia e considerat un precursor al mandolinei. Numele sau provine de la arabul oud, adica lemn. Un instrument destul de greu de construit, cutia de rezonanța fiind realizata din lemn de nuc, mahon, arțar sau fag.

Kanon este un instrument de coarde raspandid in Armenia, Orientul Mijlociu, Asia centrala, sud-estul Europei. Numele sau provine din greacă sau arabă cu același înteles „regula”. Poate fi considerat ca un înaintași al harpei. Oricum ne aducem aminte de acest instrument din literatură, întrucat cred ca toata lumea a citit antologia de povesti „O mie și una de nopti „.

Tar/Saz este un instrument popular raspandit în țări precum Iranul, Afganistanul, Armenia, Georgia, Azerbaidjan si alte zone din apropierea Caucazului. Este un instrument de coarde precursor al chitarei clasice. De altfel provenind din vechea Persie a preluat de aici si numele  căci în persană tar înseamnă coarda.   Sunt diverse variante constructive ale instrumentului, de aici varianta tar și saz. Este instrumentul popular pe care azerii l-au introdus in Patrimoniul UNESCO.

Dap/Dhol este un vechi instrument persan răspandit în Orientul Mijlociu, Kurdistan, Iran, Armenia, Afganistan, Turcia, Tadjikistan și Azerbaidjan. Dap este un instrument de percuție uneori asemanator cu toba, mai ales cu cea militară, dar de cele mai multe ori cu tamburina de azi.

Zurna  este un instrument de suflat din lemn de cais ( Prunus armeniaca ) larg raspandit in Armenia, Israel, Afganistan, Iran, Grecia, Bulgaria, Turcia, Albania, Serbia, Azerbaidjan, Bosnia. Seamănă cu duduk-ul si deci cu oboiul.

Asteptăm cu nerabdare sa audiem melodiile interpretate de Ansamblul Folcloric Gurdjieff și să cunoastem pe viu instrumentele populare din Armenia. Conducătorul formatiei, Levon Eskenian s-a născut în Liban in 1978, iar in 1996 s-a mutat in Armenia, la Erevan. Aici  a studiat pianul si compozitia in cadrul Conservatorului Komitas. A fost atras de ideile și prelucrările muzicale ale lui G. I. Gurdjieff ( o personalitate cu totul ieșită din comun, tatăl grec – Yiannis Georgiades și mama armeancă – Tavrizovy-Bagratouni), bun cunoscător al muzicii si instrumentelor muzicale populare din Armenia, Orientul Mijlociu și Caucaz,  si a infiintat, in anul 2008, Ansamblul Folcloric Gurdjieff cunoscut astazi în intreaga lume, format din interpreti armeni.

De remarcat că unul din interpreți, Emmanuel Hovhannisyan, cunoaște destul de bine România, fiind in 2013 si 2014 prezent in București, Timișoara și Maramureș.

Ne vedem la Sala Radio pe 26 martie.

Gabriel Antonie Lazarovici

by Mihai Stepan Cazazian