”Îngâmfarea este un cancer malign ”- Asigură psihologii

Narcisismul este o problemă psihologică ale cărei rădăcini se ascund în spatele conştiinţei sexuale şi se exprimă prin conştientizarea perfecţiunii propriului corp sau imagine. În realitate această tulburarepoate exista în fiecare dintre noi.

Încă în timpurile vechi, mitologia greacă s-a raportat la narcisism, povesteşte depre un tânăr frumos şi zvelt pe numele Narcissus, fiul zeului Cephisus şi nimfei Liriope. Narcissus era atât de îngâmfat, încât refuza iubirea tuturor, chiar şi a nimfelor. Din cauza respingerii darurilor zeitei dragostei, Aphrodita, ea îl pedepseşte pe Narcissus, iar una din nimfe îi doreşte să se îndrăgostească aşa cum ele s-au îndrăgostit de el şi să iubească neîmpărtăşit. Într-o zi Narcissus se rătăceşte în pădure şi caută pe cineva care sa-l ajute să găsească drumul. Din întâmplare îşi vede reflecţia în apă limpede şi se îndrăgosteşte de propria sa imagine. Încearcă să se apropie de ea, însă nu poate să ajungă. Iar când conştientizează, că s-a îndrăgostit de propria imagine, începe să se chinuiască. Aşadar, Narcissus moare din dragostea faţă de propria sa persoană. În timpul funerariilor sale nimfele observă, că în iarba verde în locul trupului lui Narcissus a crescut o floare frumoasă, floarea morții, Narcisa.

˝Legenda vorbeşte de narcisism, care reprezintă iubirea faţă de propriul corp şi persoană˝, – a spus psihologul, Cristina Avetisyan. După părerea ei, narcisistul mereu îşi subliniază avantajele şi importanţa lui, îi place să se pozeze sau filmeze. C. G. Jung considera narcisismul patologic un cancer malign, iartatăl psihanalizei, Sigmund Freud, separa două tipuri de narcisism: primar şi secundar. Narcisismul primar reprezintă o etapă normală de dezvoltare, în timpul copilăriei, când copilului i se pare că înteaga lume se învârtă în jurul lui, cea de a doua etapă este periculoasă. ˝Freud analizează astfel: când libidoul trebuie să se îndrepte în mod normal de la propria persoană către un obiect, adică spre o altă persoană, alege ca obiect propria persoană˝, – explică psihologul, continuând că narcisismul se generează în procesul dezvoltării sexuale din cauza unei crize unice. Acești oameni egoiști nu se împrietenesc niciodată cu alţii, nu se împacă cu identitatea altora și pot să se despartă cu ușurință chiar de cei apropiaţi. Persoanele cu tulburare de tip narcisist sunt în mod constant în căutărea perfecțiunii, pentru că ei sunt siguri că merită acest lucru, în timp ce părerea ceilalţi este considerată imperfectă. Din păcate, aceşti oameni sunt întotdeauna singuri şi nefericiţi. 

La întrebarea care sunt cauzele acestei tulburări doamna Avetisyan a răspuns: ˝Sunt numeroase, dar prima sursă este familia, care este responsabilă pentru educaţia copilului. Astăzi, în realitatea noastră (în Armenia) narcisismul este dominant la bărbaţi, căci mamele, indiferent de vârsta copiilor/fiilor lor le arată o atenţie specială şi o îngrijire deosebită. Dar uneori sunt şi excepţii, bineînţeles˝ – a afirmat specialistul, adăugând că această atenţie faţă de copilul de sex masculin se explică prin câteva motive, printre care și războaiele, în urma cărora au murit mulţi tineri. De aceea bărbaţii reprezintă o valoare, ceea ce se observă, de asemenea prin poziţia lor: ei se consideră mai superiori decât femeile.  

Spre convingerea doamnei Avetisyan, din cauza supraîngrijirii, copilul devine infantil şi nu se dezvoltă complet. El se obişnuieşte ca în locul lui alţii să ia decizii, lucru care-l împiedică să ia iniţiativă şi să depăşească obstacolele vieţii. ˝Dacă, din nefericire, cei care au grijă de el dispar din viaţa lui, el se deconcentrează. O altă cauză a narcisismului este familia incompletă, în general lipsa tatălui. O jignire, ce dezvoltă în copil îngâmfare, aroganţă: ˝Eu sunt cel mai bun, nu e nimeni ca mine, etc.˝, ceea ce, de fapt, este o reacţie de apărare faţă de societate. Însă în realitate oamenii narcisiști sunt vulnerabili şi înfricoşători˝ – a spus psihologul. Narcisismul este adesea rezultatul dezamăgirilor repetate. El se consideră mai superior decât ceilalţi. El ori idealizează ori devalorizează oamenii şi nu admite, nu acceptă lipsurile şi limitele, eşecurile şi învingerile. În realitate narcisistul depinde mult de alţii,de laudele care subliniază din nou persoana sa onorabilă.

C. Avetisyan continuă să explice: ˝Un alt motiv al narcisismului constă în lipsa de îngrijire:˝Bine! Vă purtaţi aşa cu mine, acum o să vedeţi cum o să mă port eu cu voi˝. Şi parcă se răzbună toată viaţa. Narcisistul nu are empatie, nu este în stare să iubească. În afară de ˝Ego˝-ul nu are nimic, nici măcar ˝Super-Ego˝, care este judecătorul nostru. Cu alte cuvinte nu observă nimic şi pe nimeni în jurul său˝, – subliniază specialistul. Iar pe partenerul unui astfel de om îl aşteaptă o viaţă extrem de chinuitoare, deoarece  narcisistul cere permanent atenţie din partea partenerului, de care are nevoie ca de o oglindă pentru a se admira în ea. Narcisistul se observă de departe, deoarece se îmbracă impetuos, atrăgând atenţia oamenilor. Nu mai vorbim de devieri sexuale, când excitarea sexuală se produce prin reflecţia propriului corp în oglindă.

Specialiştii asigură, că scopul terapiei narcisismului constă în ajutarea pacientului de a-şi creşte capacitatea, abilitatea empatiei, să accepte respingerile şi propriile greşeli, dezvoltând  o perspectivă realistă asupra propiilor abilităţi, în acelaşi timp refuzând scopurile ridicole, nerealiste. Însă tratamentul este o adevărată provocare pentru personalitatea narcisistă, deoarece astfel slăbiciunile lor pot fi identificate şi dezvăluite de ceilalţi. Totuşi, psihologii sunt siguri că vindecarea este reală dacă persoanele narcisiste conştientizează faptul că au o astfel de tulburare psihologică.

Elena Chobanyan (Erevan)

vezi si

http://www.youtube.com

by Elena Chobanyan