INEDIT / România din anul 1958…

…prin ochii pictorului armean Khaciatur Yesayan: povestea vizitei unor pictori armeni

Pictorul Khaciatur Yesayan (1909-1977) s-a născut în orașul armenesc Kars (acum în Turcia), și-a făcut studiile la Erevan și la Moscova și timp de câteva decenii a lucrat ca pictor-scenograf în mai multe teatre.

De curând întâmplător am descoperit că printre lucrările acestui pictor aflate în Galeria Națională a Armeniei (www.gallery.am), sunt 13 picturi în care sunt ilustrate diferite locuri din România. Căutarea unor noi informații despre ele a fost una reușită: la sfârșitul anilor ’50, Kh. Yesayan a călătorit în România, Franța, Italia, Anglia, Turcia și Grecia și a realizat mai multe picturi în aceste țări, iar cele din România datează din anul 1958.

Vizita unor pictori armeni în România nu putea rămâne neobservată de comunitatea armeană din București, încă numeroasă pe atunci. Căutările m-au dus, în mod logic, la arhiva ziarului „Nor Ghiank” (Viața nouă) din București, cea mai valoroasă (poate chiar singura) sursă scrisă despre viața comunității în perioada comunistă. O bună parte din primele două pagini ale numărului 435 din 31 octombrie 1958, a fost dedicată vizitei unui grup de trei cunoscuți pictori armeni – Khaciatur Yesayan, Eduard Isabekyan (1914-2007) și Mher Abeghyan (1909-1994), care au fost invitații Uniunii Artiștilor Plastici din România. Cei trei pictori au stat, timp de câteva săptămâni, în Maramureș, în special în Baia Mare și au vizitat multe obiective turistice din zonă, dar au fost și la București, Cluj și pe Valea Prahovei.

Aflați aici peste o lună, ei s-au documentat și au creat multe picturi cu peisaje, portrete și obiective de interes din România. Aceștia au avut o întâlnire foarte călduroasă cu personalul ziarului (redactor-șef: Tigran Ter-Grigorian) și al Casei de cultura armeană, precum și cu mai mulți membri ai comunității armene, printre care caricaturistul Cik Damadian, pictorii Hrandt Avakian și Sirarpi Torosian, sculptorul Hovaghim Torosian, soliștii de operă Arax Svagian, David Ohanesian, solista Șake Șișmanian și mulți alții.

Într-un mic interviu, la întrebarea despre școala de pictură românească, Kh. Yesayan a menționat: „Admirăm lucrările marilor pictori români, precum Grigorescu, Aman și alții, dar nu mai puțin sunt de apreciat și lucrările generațiilor noi”.

Totuși, cea mai interesantă sursă despre această vizită este agenda unuia dintre pictorii invitați, Eduard Isabekyan, publicată pe site-ul dedicat lui (www.eduardisabekyan.com), în care povestește despre muzeele, atelierele etc. pe care le-au vizitat, oamenii cu care s-au întâlnit și diferite evenimente. De asemenea, el scrie și despre un secret al colegului său: Khaciatur Yesayan a reușit să creeze mai multe picturi (în afară de cele realizate la fața locului), după ce făcea poze, cu aparatul său de fotografiat, la peisaje sau la cărți poștale recolorate de el. Astfel, a avut o documentație mult mai bogată pentru tablourile pe care ulterior le-a realizat în Armenia.

În agenda lui, Isabekyan în special menționează întâlnirea lor cu marele colecționar armean din România, Krikor Zambaccian (1889-1962). Amintim, că una dintre cele mai mari colecții de pictură și sculptură astăzi se află în Muzeul Zambaccian din București. Apropo, în „Colecția lucrărilor științifice” din anul 1970, Isabekyan a publicat un articol despre arta plastică din România.

Cunoscutul caricaturist armean din România, Cik Damadian, care s-a întâlnit destul de des cu cei trei pictori, le-a făcut oaspeților din Armenia un cadou original care a fost publicat în ziarul „Nor Ghiank”: de la stânga la dreapta – M. Abeghyan, E. Isabekyan, Kh. Yesayan.

Nu în ultimul rând, aceste căutări mi-au adus o altă surpriză plăcută – Kh. Yesayan și bunicul meu, scriitorul Suren Muradyan au fost buni prieteni, iar cu ocazia a 60-a aniversări a pictorului Kh. Yesayan, S. Muradyan a scris un articol despre el, în care a descris toată activitatea pictorului, dar și vizitele lui în România și alte țări. „Să te uiți la numeroasele picturi mari și mici create de el, înseamnă să faci un tur imaginar în toată Armenia”, spunea Muradyan. Articolul, intitulat „Poetul peisagist. Khaciatur Yesayan”, a fost publicat în revista „Sovetakan Hayastan” (Armenia Sovietică) în anul 1970 (Nr.12).

Menționăm și faptul că soția lui Kh. Yesayan a fost talentata actriță Ruzanna Vardanyan care a murit în 1957 pe scena teatrului „Sundukyan” din Erevan în timp ce recita poezia „Binghiol” a poetului Avetik Isahakyan…   

De asemenea, prezentăm și câteva portrete realizate de Ed. Isabekyan când s-a aflat în România.

Deși este în afara contextului, încheiem acest articol cu o altă pictură creată de Hovhannes Șarambeyan (1926-1986), un alt cunoscut pictor armean, care și ea se află în Galeria Națională a Armeniei și datează din anul 1960: „Bucureștiul din fereastra mea”.

Arsen ARZUMANYAN 

by Arsen Arzumanyan

Website