INEDIT / Poezia „Matenadaran” de Profira Sadoveanu
Fermentul poeziei de mai jos îl aflați cu mult timp în urmă,într-un amurg,la ceas de taină,în grădina Casei Sadoveanu din Copoul Iașilor. Urma să ne luăm rămas bun de la Profira,care – venită din București – pleca să viziteze Armenia, despre care dorea să afle cât mai multe informații…Eram doua invitate:
-Florica Câmpan-colegă și prietenă cu Profira din școala primară, ai cărei strămoși se statorniciseră in Țara Moldovei din timpul primilor domnitori și care proveneau din Armenia (dintr-o localitate aflată lângă lacul Urmia,,la granița cu Persia),
-Maria Dvoracek, descendentă a unui părinte armean, salvat în anul 1915, la vârsta de 7 ani,din genocidul turcilor asupra armenilor din Erzerum. Amintirile ne-au impresionat și răvășit, mai ales pe mine, fidel grămătic al întâmplărilor și cruntelor fapte trecute… Înserarea și tristețea ne-au cuprins pe toate trei,dar parfumul florilor din grădina de poveste ne-a învăluit…
Ne-a trezit promisiunea Profirei, că la întoarcerea din Armenia prin Soci, unde urma să stea un timp, ne va trimite o “bucurie” pe care s-o impărtășim. A fost o mare “bucurie”: am primit o scrisoare,cu câte un exemplar din “Matenadaran”,în forma sa originală, scris de Profira Sadoveanu.
Maria DVORACEK
Matenadaran*
Prietene armean expatriat,
care-ai trimis o foaie de manuscript de la Egipet,
si tu, prietenă armeancă de la Iași,
soața a primilor mei pași-
ce plângi și tot oftezi de dor și de alean,
hai, vino să te închini la
Matenadaran!
Aici,în turnul alb al vremilor,
înalta cetațuie,
ce până-n ceruri îngrămădirea anilor
îți suie,
dorm a străbunilor tăi case,
dorm 10 000 de tomuri prețioase,
pe care sângele,sudoarea și lacrima
cursă cu sete
lăsat-au de neșters pecete…
Vino să pleci o frunte de savant
în fața manuscriptului “gigant”.
Bătrân cu piele palidă și încrețită;
‘nalt patriarh cu barba-n două
împărțită,
ce fost-au fost,ca-n basme,
răpit,
răscumpărat,
cărat
prin nopți de groază-n spate,
îngropat,
tăiat
în jumatate…
apoi găsit ca prin minune
într-o ogradă
și pus la loc de cinste
să vină să-l admire o lume întreagă.
Să caști ochii mari și să te schimbi
la față
văzând cum mosul ține-n
brață
pe cea mai mica cărțulie
-o splendidă bijuterie-
mai strălucită decât orice broșe,
diademe,
sacrificate-n veci
pentru răscumpărarea moșneagului
de către fetele armene…
Vino de bea de la izvorul
din care băut-a credința
poporul
tău cel năzdrăvan,
vino,prietena armeană,
să te închini la
Matenadaran
Profira SADOVEANU, Aug. 1962, Soci
*Celebră în lume,biblioteca de manuscrise din Erevan