“Începutul este întotdeauna greu, dar apoi mergi cu uşurinţă înainte”, spune actorul din Hollywood, Marco Khan.
Actorul american de origine armeană, Marco Khan (Marco Khanlian), s-a născut pe 27 martie, la Teheran. La 11 ani, împreună cu fratele său, Marco s-a mutat în Italia pentru a urma studiile iar apoi în California. La 17 ani a început să învețe limba engleză asumându-şi responsabilitatea de a avea grijă de întreaga sa familie. Când tatăl său a murit, Marco s-a hotărât să devină actor. Acum el are o carieră de succes jucând în filme de comedie, acţiune şi dramă la Hollywood, şi, în ciuda aspectului său de “tip dur, rău”, este un om onest şi un tată minunat. Iar filozofia sa este “Nu renunţa niciodată”, considerând că nimic nu se întâmplă fără motiv. În 2008 Marco Khan a fost premiat pentru cel mai bun actor, într-un rol secundar, la festivalul de filme “Arpa”. Rolul cel mai popular al actorului a fost însă în filmul “10 000 Î.Hr.” , unde joacă rolul unui bandit cu un singur ochi. În 2006 el a fost distribuit în prima parte a filmului “Piraţii din Caraibe”, precum şi în filmele “Blestemul Perlei Negre”, “Omul de fier”, “Femeia de noapte”, “Pitbul”, “A cincea călătorie a lui Sindbad”, “O noapte cu tine”, “Tigrii americani” etc. Actorul este de asemenea implicat în documentarul lui Roger Kupelian “De la Bizanț la Est”.
Dragă Marco, dacă nu mă înşel, tatăl tău a fost cântăreţ de operă. A insistat vreodată ca tu să cânţi ?
Da, el a vrut să devin cântăreţ, dar, după cum vedeţi, sunt actor.
Atunci, probabil că ştii să cânţi bine.
Aşa este. Dar de obicei cânt în maşină sau în momentul când fac baie, pentru că atunci vocea mea sună mai bine (zâmbeşte).
Unde ai învăţat actoria?
Am avut diverși profesori, însă lecţia, practic cea mai importantă a mea, a fost în momentul filmărilor.
Cum ai apărut în film prima dată?
Am apărut datorită feţei mele (chipului dur), deoarece în acea vreme nu erau multe feţe occidentale la Hollywood.
Ce fel de roluri ţi-au fost oferite?
În general, am jucat în roluri de arab, rus, cecen, bulgar, român, ceh, italian şi mexican.
Iar roluri de armean?
Din păcate, niciodată.
De ce roluri de “tip dur”?
La început am crezut că trebuie să fiu ca Tom Cruise, dar m-am înşelat. La Hollywood, în general, oamenii sunt văzuţi doar într-un singur mod. Adică actorul trebuie să ştie cum şi în ce personaje îl “vede” Hollywood-ul.
Nu sună a târg? Nu este umilitor pentru un actor?
Nu cred că este umilitor. Actoria este, într-un fel, o afacere, nu?
Alături de ce actori populari ai jucat în filme?
Pentru mine a fost o plăcere să joc cu Omar Sharif. Am jucat, de asemenea, cu Eric Roberts, Peter Falk şi mulţi alţii.
Ai avut dorinţa de a filma în roluri dramatice?
Poate, dar nu acum, pentru că am avut multe roluri interesante până în prezent. Și, cu ocazia filmărilor, am vizitat multe țări.
Imaginea de “tip dur” influenţează cumva viaţa ta reală?
În general oamenii sunt buni cu mine. Dar când văd că le este frică, mă apropii şi le zâmbesc.
De ce “Marco Khan”? Numele de armean te deranjează în carieră?
De fapt, am avut un învăţător evreu, care mi-a spus să-mi scurtez numele pentru ca să pot să filmez în roluri diferite la Hollywood. Acesta a fost singurul motiv.
Asta înseamnă că este greu pentru un armean să se reinventeze la Hollywood?
Începutul este întotdeauna greu, dar apoi totul merge mai uşor, dacă ştii cum să te pui în valoare.
Recent au fost făcute încercări din partea Consulatului Armeniei din Los Angeles de a-i uni pe regizorii, actorii şi producătorii armeni de la Hollywood pentru a coopera și a-și proteja interesele în general. Sunt mulţi armeni în industria filmului de la Hollywood. Se ajută ei unii pe alții ?
Nu întotdeauna. Poate că le este frică să se ajute, dar ar avea capacitatea să o facă. În afară de asta, trecutul noastru ar trebui să ne facă mai puternici şi curajoşi.
Ai fost vreodată în Armenia?
Nu am fost niciodată în Armenia, dar aş fi vrut să o vizitez şi să colaborez cu actorii talentaţi de la Erevan.
Sperăm ca într-o zi să apari şi în filme armeneşti. Îţi dorim succes în meseria ta.
Elena Ciobanyan
I really appreciate him. Thanks for the article.