„Înainte de toate, în Siria, trebuie oprite masacrele şi după aceea instaurată democraţia’’ / Interviu cu PS Episcop Armash Nalbandian, Întâistătător  al Eparhiei Armene din Damasc

În perioada 9-14 august 2017, la Conferinţa Europeană a tineretului Bisericii Armene desfăşurată la Suceava, am stat de vorbă cu Episcopul Armash Nalbandian despre anii formării sale la Ecimiadzin şi în Germania, dar mai ales despre situaţia din Siria. Deşi trăieşte într-o lume a conflictelor violente, într-un loc unde moartea pândeşte la fiecare pas, îşi păstrează optimismul, nutrind speranţa într-o lume mai bună. Neîncetat pune umărul la educarea şi dezvoltarea tinerilor armeni din Damasc, la unitatea celor din neamul său. În tot ceea ce face are în vedere renumele internaţional solid al armenilor, curajul normalităţii, neuitând să privească mereu înainte, în aşteptarea unui viitor mai bun.

– Preasfinția Voastră, v-aţi născut în 1973, în Siria, într-o familie de armeni. Aţi fost încurajat de părinţi să deveniţi preot?

– Într-adevăr, m-am născut în Alep, în 1973, iar mama mea este foarte credincioasă. Pentru noi credinţa în Dumnezeu este foarte importantă. Zilnic, ea citeşte Biblia şi acest obicei îl are şi acum la 83 de ani. În fiecare duminică merge la biserică şi nedorind să lipsească de la Sfânta Liturghie, pregăteşte de sâmbătă mâncarea. Astfel, nu lipseşte niciodată de la slujba religioasă. Din copilărie m-a stimulat şi pe mine să particip la slujbe, să cânt în corul bisericii, să ţin lumânarea, să merg la şcoala de duminică, nepermiţându-mi să lipsesc deloc şi impunându-mi să fiu un elev silitor. Uneori, voiam din tot sufletul să joc fotbal cu prietenii, dar mama insista permanent să fiu duminica la şcoală. Cu timpul am început să îndrăgesc aceste activităţi şi colegii armeni.

– La ce vârstă aţi plecat din Siria, la Seminarul Teologic Gevorkian din Ecimiadzin?

– La paisprezece ani, în 1987, când Armenia era o republică sovietică.

– La absolvirea Seminarului Gevorkian, în 1993 aţi redactat lucrarea intitulată „ Viaţa şi opera Catolicosului Gevork Surenyants V (1911-1933)’’. De ce aţi fost interesat de personalitatea acestui prelat?

– Am avut acces la arhive după ce Republica Armenia şi-a dobândit independenţa, descoperind subiecte extrem de interesante, ascunse publicului până atunci. Am decis să aleg această temă pentru că Gevork Surenyants a fost Catolicos în perioada Genocidului Armean din 1915, în vremea Primei Republici Armene şi apoi în anii regimului comunist, dorind să evidenţiez rolul bisericii în acea epoca. Am fost interesat să aflu menirea bisericii în totalitarism.

– După absolvirea acestui seminar aţi ajuns în Germania pentru a vă continua studiile. Acea perioadă a contribuit în mod esenţial la formarea şi dezvoltarea dumneavoastră?

– După 1993, am avut onoarea să-mi continui pregătirea academică în Germania, la iniţiativa episcopului Karekin Bekchian. Am învăţat limba germană şi m-am înscris la Facultatea de Teologie, la Universitatea Erlangen-Nuremberg. Eparhia Bisericii Apostolice Armene în Germania a fost înfiinţată în 1992, având sediul in Koln.  

– Puteţi aminti profesorii care v-au influenţat în mod deosebit?

– Gabriele Winkler, Oda Wischmeyer, Jurgen Roloff, Schmidt Wanke.

– Vă rog să vă referiţi la câteva dintre activităţile Eparhiei Bisericii Armene din Germania.

– După 1992, a fost revitalizată comunitatea armeană din Germania, au fost înfiinţate filiale în mai multe oraşe, au apărut biserici şi s-au organizat manifestări culturale si religioase. Pentru tinerii care sunt foarte activi a crescut numărul întâlnirilor, taberelor şi pelerinajelor.

– În 1998 aţi devenit preot călugăr, primind numele Armash.

– Numele meu de botez este Hagop. Am slujit o vreme în sudul Germaniei, într-o zonă foarte frumoasă. A fi părinte spiritual acolo a reprezentat o etapă foarte importantă în formarea mea. În 2000, am absolvit Teologia şi în 2003 am devenit arhimandrit, în urma redactării tezei de doctorat „ Sfânta Liturghie a Bisericii Armene din secolul al V-lea până în prezent”.

– Vă rog să ne prezentaţi şi comunitatea armeană din Damasc.

– La începutul anului 2004 m-am întors în ţara natală, fiind iniţial vicar şi în 2006 am devenit episcop. Există în Damasc o singură biserică apostolică numită Surp Sarkis. Înaintea începerii războiului civil erau peste douăzeci de mii de armeni, însă acum e greu de aproximat câţi au rămas pentru că nu s-a mai efectuat niciun recensământ. Foarte mulţi au plecat în Armenia, dar şi în Europa Occidentală. Unii, apoi au ales să meargă în SUA şi Canada. Din înscrisurile bisericii noastre putem aprecia că au rămas şapte sute de familii. Astfel, avem în prezent o biserica şi cinci şcoli în Damasc.

– Siria, fiind în război, au existat şi întâmplări nefericite, în timp ce erau transportaţi elevii la şcoală?

– În Damasc noi locuim în cartierele controlate de guvern, dar cu toate acestea rebelii pot ataca şi bombarda sectoarele unde trăiesc mulţi creştini. În Bab Sharqi unde sunt situate biserica şi şcoala au atacat de câteva ori, au lovit biserica, am pierdut chiar un membru al comunităţii. Altă dată a fost lovită şcoala şi au pierit patru copii din clasele întâi şi a doua. Înainte de toate, în Siria, trebuie oprite masacrele şi după aceea instaurată democraţia.

alături de dl. Victor Opaschi – Secretarul de Stat pentru Culte

– Vă aflaţi pentru a două oară în România, la Suceava. Cum v-aţi simţit aici?

– De fiecare dată am venit în România la invitaţia episcopului Datev Hagopian. Prima oară, în 2015, în Bucuresti, la o conferinţă despre comunităţile armeneşti din Orientul Mijlociu am avut onoarea să reprezint Siria şi să vorbesc despre reconstrucţia acestei ţări ca şi despre provocările pe care le are de înfruntat. La finalul conferinţei, în cadrul primei vizite, episcopul Datev Hagopian m-a invitat la Suceava unde am vizitat mănăstirile Hagigadar şi Zamca. Despre Hagigadar citisem câte ceva şi am rămas uimit, văzând credincioşii care urcau dealul în genunchi. În timpul impresionantei slujbe am simţit o energie aparte. Am îngenunchiat şi m-am rugat fără încetare. Atmosfera era extraordinară ca şi cum aş fi avut un înger pe umăr. Acea emoţie nu am mai trăit-o altundeva. În 2017, pentru a doua oară, la Suceava, m-am bucurat de faptul că tinerii armeni veniţi din diaspora au apreciat edificiile religioase din Suceava, s-au rugat împreună cu episcopii, au participat la lucrările conferinţei, au pus multe întrebări. Este impresionant cum o mică biserică din nordul Moldovei, an de an atrage numeroşi credincioşi din lume, dornici să fie mai aproape de Dumnezeu, de Biserica Apostolică Ortodoxă Armeană.

– Preasfiintia Voastră, va mulţumesc şi sper să putem vorbi din nou în anii ce vin la Bucureşti sau la Suceava.

Interviu realizat de Andreea Barbu

fotografii de George Năzăreanu

Notă Multumesc PS Episcopului Datev Hagopian pentru sprijinul acordat la realizarea acestui interviu.

by Mihai Stepan Cazazian