IN MEMORIAM/Aram Șișlian

Duminică, 17 august, a. c. s-a stins prematur din viață, răpus de o boală necruțătoare, Aram Șișlian (George, pentru prieteni).
Înzestrat cu un caracter ales, cu discreție și sensibilitate, a fost apreciat și iubit de întreaga comunitate armenească din Constanța. Era uimitor de scrupulos în tot ceea ce făcea, de parcă nu pentru oameni ar fi lucrat , ci pentru eternitate. Autodidact, cu o nepotolită sete de lectură, a slujit biserica ani mulți cu devotament și dăruire ca dascăl ori cântăreț în cor. S-a dus acum să se alăture corului îngerilor. Fie ca Dumnezeu să-l așeze în ceata drepților, în lumină. Աստված հոգին լուսավորե.

Arșaluis Gurău

Noi azi îl petrecem pe Aram Șișlian. Sunt văr primar cu soția lui, Ani.
A fost un om minunat, cu o mare credință în Dumnezeu, cu dragoste statornică pentru biserică (a fost cântăreț din 1991 până acum o lună jumătate). Îi vom pune alături, ca să-l înoțească în călătoria spre Împărăția Cerurilor, cartea cu Sfânta Liturghie pe care am scos-o împreună cu Părintele Avedis Mandalian la Editura Ararat și după care cânta cu atâta dăruire la altar, și Șabigul (cămașa de cântăreț).
Avea o noblețe sufletească deosebită, o inimă bună cum rar am întâlnit. Era tot timpul cu zâmbetul pe buze. Nici nu trebuia să spui că ai un necaz că imediat sărea să te ajute.
A ținut extraordinar de mult la familie, atât la Ani cât și la rudele sale aflate peste ocean (sora, nepoții).
Era originar din Cernavodă și a lucrat ca maistru în Șantierul Naval Constanța. Apoi, timp de 13 ani, a fost angajat la Liceul Mircea. Aseară la priveghi a venit și domnul director al liceului și ne-a povestit și dânsul cum Liceul a fost pentru George (așa îi spuneau cei apropiați) o a doua casă. Era foarte priceput și repara tot ce se strica, era foarte politicos. Îl iubeau deopotrivă și profesorii și elevii (pe care îi mai îngăduia cu bunătatea sa nemăsurată să intre sau să iasă din liceu, în ciuda regulilor stricte).
Citea foarte mult (revista ARARAT i-o dădeam noi, deîndată ce apărea). Nu rata nicio carte apărută la Editura ARARAT.
Dl. Director al Liceului Mircea ne-a povestit cum într-o vară a venit în control cineva de la minister. Era perioadă de concedii și în liceu era doar George. Persoana care venise în control de la Minister s-a întreținut cu George vreo oră și jumătate pe teme de religie, istorie și filozofie.
Era mare iubitor de artă, în special de muzică (era nelipsit de la spectacole de Operă și a ratat foarte puține din concertele mele de jazz). El însuși a cântat în tinerețe la clarinet. era rudă cu marele nostru pictor Ervant Nicogosian.
A plecat la Domnul duminică, de Adormirea Maicii Domnului, pe care a iubit-o foarte mult. Va rămâne în sufletele noastre pentru veșnicie.
Harry Tavitian

by Mihai Stepan Cazazian