IN MEMORIAM / S-a stins „vartaped-ul” P. Harutyun Bezdikian

Anul acesta, sărbătoarea Paștelui pentru romano-catolici și pentru un anumit număr de greco-catolici și armeni de ambele confesiuni, apostolică și catolică, a fost sărbătorită pe 4 aprilie, în timp ce alte Biserici, inclusiv cea ortodoxă și o parte din greco-catolici, o vor sărbători pe 2 mai.

Duminica trecută, 11 aprilie, când Biserica Armeană sărbătorește prima duminică după Paște, cunoscută și sub numele de „Nor Ghiraghi” (Duminica Nouă) sau „Karmir Ghiraghi” (Duminica Roșie), a murit în Franța la Sèvres, la Colegiul „Samuel-Moorat” părintele Vardapet P. Harutyun Bezdikian.

A decedat în „Nova Domenica”. Acest nou adjectiv este prezent și în Biserica bizantină, care numește prima săptămână după Paște „săptămâna reînnoirii”, pentru că Mântuitorul a luminat și reînnoit cu victoria sa împotriva morții și a răului cu Învierea sa mântuitoare.

Un cititor atent își dă seama atunci că până și numele preotului dispărut era un semn al victoriei, al victoriei Paștelui. De fapt, să nu uităm că substantivul „Harutyun” (Yarut’iwn) în armeană înseamnă „Înviere”. Regretatului părinte Bezdikian i s-a dat un nume care indică Învierea.

Chiar dacă trăim într-o societate destul de secularizată, în perioada post-pascală armenii se salută între ei cu „Hristos a înviat din morți”. La acest salut se răspunde „binecuvântată să fie învierea lui Hristos”. În mod analog și bizantinii, atât cei  ortodocși cât și cei greco-catolici, se salută, după cum știm, cu „Hristos a înviat” la care se răspunde: „Adevărat a înviat”. În Liturghia propriu-zisă, precum și în alte părți ale zilei liturgice, rămâne vie memoria Învierii nu doar în tropare, cât și în alte părți liturgice.

Părintele Harutyn, pe care mulți italieni îl cunoșteau drept „părintele Arturo”, era originar din Liban, unde s-a născut la 27 iulie 1937, într-o familie armeano-catolică din satul Alee, din munții libanezi. Provenea dintr-o familie armeană care scăpase de la Mussa Dagh. A studiat atât în ​​Liban, cât și la Veneția, unde a sosit la 17 ianuarie 1950. A intrat în Congregația Mechitaristă, s-a călugărit, înfruntându-și cu succes studiile la Roma, unde a absolvit licența în teologie.

A fost hirotonit preot la 12 august 1962 de către Preafericirea Sa Cardinal Patriarh Mons. Grégoire-Pierre XV (François) Cardinal Agagianian (1875-1971).

Ulterior a primit titlul de „vardapet”. Acțiunea sa educațională și științifică a fost remarcabilă în locurile în care a trăit, și anume la Veneția, Alep și Paris. A scris numeroase articole referitoare la istoria artei, la muzică și la educația monahală.

A murit, după cum am spus, duminică 11 aprilie.

A scris în prestigioasa revistă a Congregației „Bazmavep”, ajungând la punctul de a fi redactor-șef al acesteia, distingându-se prin claritate, luciditate și competență în cărțile, articolele și eseurile sale.

Toată lumea a avut ocazia să-i aprecieze personalitatea, cordialitatea și disponibilitatea. Mi-l amintesc mereu atât la ​​San Lazzaro, cât și la slujbele din Biserica Armenească Santa Croce, care, după cum știm, este administrată de Părinții Mechitariști.

Înmormântarea a fost săvârșită în Biserica San Lazzaro a Armenilor pe 19 aprilie. Protos-ul a fost Pr. Vardapet Hamazasp Kechichian, care a comemorat pe cel dispărut în limba armeană și în cea italiană.

Din motive de siguranță anti-covid, înmormântarea a fost transmisă prin intermediul Facebook.

Antifonul Paștelui: „Laudă pe Domnul, Ierusalime! Hristos a înviat din morți. Aliluia!” a insuflat o notă suplimentară de speranță și credință.

Acum părintele Harutyn se odihnește în cimitirul din San Lazzaro, lângă confrații săi.

Giuseppe MUNARINI

Poze trimise de “Gente Veneta”

Autorul multumește Pr. Vard. Hamazasp Kechichian pentru materialul oferit

by Giuseppe Munarini