IN MEMORIAM / Prof. Dr. Ștefan Pambuccian

Am vrut sà las sà treacà un timp ca sà mi se limpezeascà durerea din suflet si ceata din minte, dar încà nu se amelioreazà nimic…Ștefi, ai plecat de lângà noi, s-a destràmat triada noastrà minunatà, pe care nimic, nici depàrtarea, nici timpul nu a putut s-o atingà…ne-ai làsat descumpàniti, pe Victor si pe mine, ai plecat nedrept de timpuriu, làsând un gol imens în urmà. În ajun de Sfintele Sàrbàtori, în ajunul sàrbàtoririi a 35 ani de càsnicie, la numai 63 ani, ai plecat brusc de lângà noi, làsând-o pe Corina vàduvà, pe Felix orfan, iar pe noi neconsolați în durere…ai plecat, pentru cà inima ta a cedat, nu erai tu bàiatul cu “inima de aur “?? Dacà mà forțez sà scriu acum în plinà sàrbàtoare de Cràciun, o fac pentru cà, așa cum a spus Corina în cuvântarea ei la slujba funerarà, ai trăit întotdeauna ca un adevàrat creștin. Nu creștin numai pentru cà ai fost botezat, nu creștin bigot, nu creștin care te-ai fi dus sàptàmânal la bisericà, ci un adevàrat creștin în fapte. Generozitatea sufletului tàu, apropierea ta pentru toți care aveau nevoie de ajutor, disponibilitatea ta profesionalà și umanà fațà de toți care te solicitau, au fost evocate de toți care au trimis màrturii de condoleanțe. Ai fost, ca și tata, prea prezent pentru toți ceilalți.

Ștefan a plecat din țarà, cu soția sa Corina, în 1989, cu trei luni înainte de revoluție. A fost întâi intern la anatomie patologicà (soarta a decis sà urmeze pașii tatàlui !) la Spitalul  Lenox Hill, la New-York, apoi în 1996 a ocupat prima poziție academicà la Universitatea din Minnesota, unde a condus programul rezidenților. În 2012 a trecut ca profesor la Universitatea Loyola din Chicago, unde a fost directorul secției Surgical Pathology and Anatomic Pathology, Vice-chair of Scholarly Activities and faculty Advancement si Vice-chair for Research. A avut o foarte mare activitate de cercetare și publicare (peste 300 de articole publicate) participàri la congrese si webinaire. Dàruirea sa fațà de cei càrora le-a servit de dascàl i-au adus de 4 ori titlul « Educator of the year », de 2 ori în Minnesota, de 2 ori în Chicago, atât de iubit și stimat era de rezidenți. Cu doi ani în urmà a primit distincția de « best pathologist of the year” din SUA. A fost iubit și stimat de colegi, pentru competența sa, dar si pentru personalitatea sa altruistà, plinà de gingàșie, de inteligențà și umor, modest și sensibil. Extrem de cultivat, în domenii ce depàșeau cu mult hotarele medicinei, îi încânta pe prieteni și colegi cu discuții, deseori contrazicând, alteori captivându-i cu nenumàratele înregistràri muzicale care îl pasionau.

Viața i-a fost curmatà atât de timpuriu, singura alinare pe care o gàsesc este cea cà îngerii au venit și l-au purtat spre cer fărà sà își dea seama, fàrà sà fi suferit, ce cadou mai mare pentru omul cu inima de aur.. ? a plecat dintre noi ca sà ne astepte acolo, alàturi de pàrinții noștri…Golul imens pe care l-a làsat, se umple încet, încet de atâtea amintiri și de mulțumirea cà ne-a fost dat sà avem așa un frate.

Și pentru cà, din cauza pandemiei nici nu ne-am putut duce sà ne luàm ràmas bun de la el, sà fim alàturi de Corina și Felix, împreunà cu Victor și Christine, nu pot realiza cà nu mai e, îl vedem, împreunà cu Aram și cu Carine, ca si cum ne zâmbește, spunîndu-ne, cu cuvintele « micului prinț » al lui Antoine de St. Exupéry : « j’aurai l’air d’être mort, mais ce ne sera pas vrai »

Alice Pambuccian Grigorian

by Mihai Stepan Cazazian