Edvard Jeamgocian

IN MEMORIAM / O rugăciune, o floare, o lumănare pentru Șake-Shakeh Vartuhi Kerovpian-Baltaian (1936 – 30 sept. 2019)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

O rugăciune, o floare, o lumânare – acestea ar fi fost cuvintele pe care le-ar fi rostit Hayr Surp Zareh Baronian, dacă ar fi fost în viață, la mormântul verișoarei sale primare – Șake Kerovpian-Baltaian.

          Vestea trista a trecerii în neființa a
lui Șake Baltaian noi am primit-o chiar în ziua de 2 octombrie, ziua de naștere
a mult regretatului Arhimandrit Baronian.

          Șake Balakian descindea dintr-o familie
de preoți, familie care a dat un număr însemnat de clerici care au servit
bisericile armene din România. Ambii ei bunici, patern și matern, tatăl,
fratele, vărul și un unchi, au fost clerici armeni. Noi nu am întâlnit o altă familie
care să fi dat atât de mulți slujitori ai altarelor bisericilor armene din România,
ea a fost o familie unică în România, și probabil, unică în lume.

          Șake-Vartuhi s-a născut în casa
preotului Papken Kerovpian (1893-1961), slujitor la bisericile armene din Focșani,
Bălți, Constanța, a fost sora Arhiepiscopului Nersess Der Nersessian
(1920-2006), Arhiepiscop al ordinului de Sebastia al Armenilor Catolici din
Europa Răsăriteană. Bunicul ei pe linie paternă a fost Protoereul Nerses
Kerovpian (1865-1942), slujitor în Suceava și București, pe linie maternă, Preotul
Vahram Melconian (d. 1938) care a slujit la biserica din Babadag. Șake a fost
vară primară cu Arhimandritului Zareh Baronian (1941-2017) și s-a înrudit, prin
alianță, cu Protoereul Mesrob Baronian (1894-1977) preot la bisericile din Botoșani,
Galați și Constanța.

          Șake-Vartuhi Kerovpian s-a născut în
Constanța, a trăit în Bălți, până la intrarea rușilor în Basarabia, a revenit în
Constanța și a frecventat și absolvit școala armeană, Haygazian, din orașul
portuar, (colegă cu violonist Varujan Cozighian). Ororile comunismului au lovit
din greu familia Kerovpian. Nerespectarea legilor regimului totalitar au făcut
ca preotul Kerop să fie arestat, maltratat, torturat în ultimul grad și
caterisit din rândurile preoților. A supraviețuit chinurilor supraomenești și s-a
întors din închisoare. S-a încercat reinstituirea lui ca preot, dar nu a fost să
fie decedând în anul 1961, la scurt timp după eliberare. La deces un preot de
omenie, preotul Iknados Kilimlian, neținând seama de caterisirea efectuată de
comuniști, socotindu-l frate de breasă, a oficiat, în secret, ceremonia scoaterii
din mir așa cum cere tradiția la decesul preoților.

          După câțiva
ani de la moartea tatălui, Șake se căsătorește cu Bedros A. Baltaian (1935-1997) și
se mută în București. În anii 1970 emigrează în SUA și se stabilește în New
Jersey, orașul West New York.

          În SUA, soții Baltaian au lucrat mulți
ani la fabrica de tricotaje a fraților, romanhay, Nubar și Garabed Kinosian,
fabrică care a dat de lucru la mulți emigranți romanahay. Să numim câțiva
dintre ei – Dic Bogosian, fratele publicistului Bogdan-Căuș (secretar eparhial în
București), Levon și Kânar Kilimlian, fiul și fiica preotului Kilimlian, Verjin
Garabedian, fiica preotului Vahan Garabdian, Sebuh Surmenian.

Edvard JEAMGOCIAN