IN MEMORIAM / Nishan Kirkorian

      A trecut în veșnicie, cel ce a fost Nishan Kirkorian, un membru al comunități  armene din Constanța
 Kirk pentru familie și colegi, s-a născut la  10 noiembrie 1943, în familia lui Kirkor și Meline Kirkorian. În 1982 a emigrat în SUA si a  trait cu frumoasa sa familie-sotia Sultana si fiul Edward, la New York.  Intre 1962 și 1982 a fost tehnician de sunet la Teatrul de Papuși Constanța. Pe cei ce nu se văd, dar contribuie  din plin  la realizările unui teatru, i-am  asociat mereu în mintea mea  cu partea  nevăzută a unui iceberg. Gheața  fascinantă a unui iceberg nu si-ar putea oferi niciodata strălucirea , în lumina soarelui, dacă nu s-ar sprijini pe o masă  mai mare de trei ori   decât ea, aflată totdeauna sub nivelul  apei, niciodată atinsă de razele astrului incandescent. Nishan Kirkorian a fost unul dintre cei care cu  modestie au purtat pe umerii  săi, întocmai ca partea nevăzută a ghețarului, strălucirea  spectacolelor Teatrului de Papuși Constanța. Pentru cei mai puțin familiarizati  cu lumea teatrului, voi spune că a fi tehnician de  sunet nu înseamnă a  fi un simplu butonist care  a primit o bandă sonoră pe care are obligatia de a o folosi  corect și la timp în spectacol. El este cel care face  această bandă în studio, asezând-o cu muzica potrivită. Kirk, ca un meșter vrăjitor și competent a dirijat mulți ani tot ce a însemnat sunet  în Teatrul de Papuși Constanța. Un tehnician excepțional, cu o mare dragoste  pentru teatru și artiști,  a  asigurat sonoritatea  impecabilă nu doar a spectacolelor  curente din scenă, ci și a celor  prezentate  de teatru în deplasări în țară si peste hotare, sau în aer liber. Înzestrat cu un chip si o statură  foarte expresive, dar și cu talent, a părăsit uneori pupitrul de sunet si a fost ales de regizori de la Teatrul Dramatic Constanța, să pășească  în lumina scenei. Astfel , regizorul Silviu Purcărete, l-a distribuit în figurația spectacolului de teatru antic Hecuba de Euripide. În comedia Răzbunarea de Aleksander Fredro, regizorul spectacolului, Lucian Iancu, care era și interpretul rolului principal, a creat  un moment de mare efect. L-a plasat pe Kirk, care îi semăna foarte bine, într-un spatiu de joc undeva sus, în timp ce el se afla în partea de jos  a scenei. Publicul era uluit de faptul că personajul se află simultan în doua locuri. 

Un om bun, cald, calm, cu simțul umorului, gata  să ajute la nevoie, revenea adesea  la Constanța  purtat de dorul de  sora sa, Eugenia, distinsă educatoare pensionară, de colegii săi  de la Teatrul de Papuși Constanța.  Nishan Kirkorian a fost un haiaser care vorbea foarte bine limba maternă , purtând  în suflet și familie tradițiile armenești. Am sa-i duc dorul. Îmi vor lipsi, lungile  și frumoasele noastre convorbiri telefonice.   

Asdvatz hokin lusavore!                                       

Anaid TAVITIAN

by Mihai Stepan Cazazian