Edvard Jeamgocian

IN MEMORIAM | Efectul Strunga după 100 de ani …Frații Aglamishian : Vahakn N. Aglamishian (10 Oct. 1946 – 6 Nov. 2019) Sarkis N. Aglamishian (17 Mai 1943-23 Oct. 2007)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

          Câteva articole publicate recent în presa armeană (Armenian Mirror-Spectator, Armenian Weekly), dar în special numărul “2021 Summer Newsletter” al publicației AECP-The Armenian EyeCare Project, ne-au atras atenția asupra unui coleg de la Școala Armeană din București – Vahakn Aglamishian, și reamintit de fratele său, Sarkis Aglamishian și el absolvent al școlii Missakian din București.

          Articolele din presă arătau că Vahakn Aglamishian, trecut în neființă cu doi ani în urmă, a lăsat Armeniei, Poporului Armean, prin testament, tot ce a avut, tot ce a reușit să agonisească el de-a lungul vieții: un milion de dolari. Una este să fii bogat și să donezi, alta să fii om obișnuit, modest ca Vahakn Aglamishian, să muncești toată viața, să aduni, și tot ce ai adunat, să donezi pînă la ultimul bănuț, nației în care te-ai născut, pământului strămoșesc pe care-l iubești. Prin această fapta nu greșim afirmând că Vahakn Aglamishian și-a dăruit viața Armeniei, a muncit toată viața pentru Armenia.

          Vahakn Aglamishian să fie un exemplu pentru mulți, foarte mulți, dintre noi, un exemplu demn de urmat.

          Vahakn Aglamishian a donat un milion de dolari – redus după cheltuielile de regie la 900 de mii –  pentru înființarea unei clinici de oftalmologie AECP (Armenian Eyecare Project) în orașul Yeghegnadzor, provincia Vayots Dzor. El a fost donatorul principal și de aceea Clinica poartă numele de The Vahakn Aglamishian Yeghegnadzor Regional Eye Center. Așezământul medical s-a inaugurat în Octombrie 2020, și este a 5-a clinică de oftalmologie înființată de AECP în Armenia. Importanța clinicii este cu atât mai mare cu cât ea se deschidea în plin război din Arțakh, pentru a trata soldații răniți în cel de al 2-lea război Genocidal comis, după 100 de ani, împotriva Armeniei de aceeași Turci-Turci.

          Vahakn Aglamishian nu a avut norocul să-și vadă Patria, dar a trăit cu Armenia în suflet, cu imaginea Araratului sub pleoape. Acum, parte din el trăiește în Armenia. Acum, spiritul său vede zilnic, prin intermediul ochilor soldaților, copiilor, tinerilor, bătrânilor vindecați la Centrul EyeCare care-i poartă numele, munții înzăpeziți ai Armeniei.

          Țelul vieții lui Vahakn a fost, după cum mărturisea: to help people in need in Armenia. We’re only in this world for a short time. What we do in that time, we leave behind for people to discover și, într-adevăr, Vahakn a lăsat după el ceva minunat. Necrologul lui, pe drept, scria: His heart belonged to the children and people of Armenia and he dedicated his whole life to this cause.

          Pasiunea lui Vahakn au fost cărțile și poseda o frumoasă colecție de lucrări de Artă, Cultură, Istorie a Armeniei.

* * *

          De același calibru a fost și fratele lui mai mare Sarkis Aglamishian, și el trecut în lumea celor drepți. Înarmat cu aceeași dragoste față de nația armeană, cu aceeași dăruire pentru Armenia, Sarkis Aglamishian a fost Consilier Parohial, istoric și profesor la școala Duminicală a Bisericii Armene „Surp Hovhannes” din Detroit. A fost membru al organizației frățești Knights of Vartan, și a contribuit la înființarea Centrului de Armenologie al Universității din Michigan.

* * *

          Patriotismul fraților Vahakn și Sarkis Aglamishian nu a venit din senin. Cultivat de-a lungul anilor, a fost fructul educației primite în casă, în familie, dar și a educației căpătate la școala armeană din București. Școala armeană din București, fosta Misakian-Kesimian, cu tot regimul comunist al vremii, a format o generație de tineri cu puternic spirit patriotic. Din nefericire aceea generație s-a stins, pe cea nouă timpul o va judeca.

          Frații Vahakn și Sarkis Aglamishian sunt descendenții unei familii de supraviețuitori ai Genocidului. Din familia tatălui, 30 de membrii au fost masacrați, supraviețuind numai Nourhan Aglamishian, tatăl fraților Sarkis și Vahakn, și sora lui mai mare, Eliz Aglamishian (n. 1910).

          Cei doi frați, orfani, Nourhan și Eliz, aveau să ajung în România, să facă parte din orfanii stabilimentului de la Strunga. În Orfelinat învață meserii, primesc educație trainică armeană, se formează ca oameni, ca armeni. Patriotismul însușit la Strunga, Nourhan Aglamishian avea să-l transmită fiilor săi, iar rezultatul, să-l numin  Efectul Strunga,  avea să iasă la iveală după aproape 100 de ani, în abnegația lui Vahakn și Sarkis față de Armenia și poporul armean.

          Conform fișelor matricole ale Orfelinatului, frații Nourhan și Eliz Aglamishian erau născuți în Liban, la Tripoli într-o familie provenită din Turcia. Înainte de Genocid, familia revine la locul de origine și anul sângeros 1915 îi surprinde acolo. Majoritatea membrilor familiei sunt masacrați și numai copiii Nourhan și Eliz, scapă cu viață. Rămași orfani, după ce rătăcesc prin mai multe orfelinate, ajung la Orfelinatul din Skiudar al Patriarhiei Armene. De acolo ei sunt aduși, împreună cu alți 200 de copii orfani, în România. La 12 aprilie 1923, orfanii armeni, însoțiți de profesorul Khaciadur Vosdanighian, sosesc la Constanța, iar de acolo, pe data de 1 mai 1923 ajung la Orfelinatul Armean de lângă Târgul Frumos, de la Strunga. În timp, orfanii cresc, își fac rost în viață, și se risipisec în orașele din România și din lume.

          Nourhan Aglamishian (10 mai 1914 – 1987) se stabilește în București și se căsătorește cu Lousig Bagdasarian (15 septembrie 1920 – 27 martie 1988), din căsătorie rezultând fiii Sarkis și Vahakn. Din anunțul de deces al lui Lousig Bagdasarian-Aglamishian, apărut în ziarul Detroit Free Press, aflăm că era originară din Evereg-Fenese, Anatolia Centrală, orașul de naștere al Preotului Iknadios Kilimlian. Prin anii 1960, familia Aglamishian emigrează în Statele Unite și se stabilește în orașul Detroit unde, soții Nourhan și Lousig, aveau să-și găsească odihna veșnică.

* * *

          Frații Sarkis și Vahakn s-au născut în București, absolvă Școala Armeană Misakian-Kesimian, după care frecventează unul din liceele din Capitală. În anul 1965, după cum am spus, familia Aglamishian emigrează în SUA și se  stabilește în orașul Detroit, statul Michigan. Acolo, frații Aglamishian frecventează Facultatea de Mecanică Wayne State University de unde obțin diploma de Inginer Mecanic. Profesia o vor practica în industria de automobile, și Sarkis și Vahakn, lucrând la Compania Chrysler Corporation din Auburn Hills, Michigan pînă la pensionare.

* * *

          Să oferim câteva date despre Sarkis Aglamishian, extrase din revista Avarayr. În anul 1979 Sarkis Aglamishian se înrolează în organizația frățească Knights of Vartan, și face parte din secția Nareg Tahlij nr. 32. În anul 1984 ocupa funcția de Sbarabed și în această calitate contribuia la înființarea Centrului de Studii Armene al Universității Dearborn Michigan – Knights of Vartan Endowment, Armenian Research Center (1985). În cadrul societății de fraternitate, Sarkis a ocupat funcțiile de Avak Tbrabed (1997-1999) și Avak Araroghabed (2004-2006). În paralel, timp de trei ani a fost membru al organizației Masonice locale unde a deținut rangul de Master Mason. Sarkis Aglamishian a fost istoric și purtătorul de cuvânt al secției Nareg-Shavarshan, Tahlij nr. 6.

          Enoriaș al bisericii St. John Armenian Church of Greater Detroit a fost pentru o lungă perioadă, membru și consilier al Administrației Parohiale. În aceast timp a predat la Școala de Duminică a bisericii cursuri de limba armeană, istoria Armeniei și religia Bisericii Armene.

          Soția lui Sarkis, Sylvia Aglamishian (1942-2021), a fost și ea membră a organizației Knights and Daughters of Vartan, deținând gradul de Avak Garkabedouhi și Dirouhie.

Edvard JEAMGOCIAN

Referințe

https://eyecareproject.com/wp-content/uploads/2021/08/summer-2021-aecp-newsletter.pdf

AVARAYR, Chronicle of the Knights of Vartan Brotherhood, Volume I, Nr. 5, November-December 2007

https://mirrorspectator.com/wp-content/uploads/2021/08/Armenian-Mirror-Spectator-August-14-2021.pdf

https://goaca.org/getthefile.php?fileșMM4%2019%20-%20Annual%20Parish%20Assembly%20minutes%201988.pdf

https://www.newspapers.com/clip/4179579/aglamishian-lousig/ (Detroit Free Press, Detroit, Michigan, 29 Jun 1988, p.73)

One Response to IN MEMORIAM | Efectul Strunga după 100 de ani …Frații Aglamishian : Vahakn N. Aglamishian (10 Oct. 1946 – 6 Nov. 2019) Sarkis N. Aglamishian (17 Mai 1943-23 Oct. 2007)

  1. Garabet Haciaturian November 23, 2021 at 9:49 pm

    Nu am nimic de comentat ,nu mai este o noutate contributia inestimabila a lui Edi (Edvard Jeamgocian) la conservarea si transmiterea mai departe a analelor comunitatii armenesti .
    Vreau sa duc povestea mai departe ,chiar daca nu este pe firul principal al insemnarilor despre fratii Aghlamishian.
    Am avut sansa s-o cunosc pe Elize Aghlamishian , in perioada in care bunicii mei materni,Zaruhi si Nsan Maganian locuiau la Ploiesti.Tot ce o sa relatez sunt franturi ale amintirilor mele din copilarie.In perioada respectiva ,tanti Elize ,cum ii spuneam , era femeie maritata ,pe sotul ei il chema Melik (i se spunea nenea Melcu iar numele de familie era Agopian,parca , era un tip istet ,cu multe idei de masinarii cu diverse utilitati,printre altele inventase si o clocitoare ) si avea 2 fete .Familia Agopian venea deseori in vizita la bunicii mei,vizite care erau intoarse de bunicii mei , pe scurt ii simteam aproape de bunicii mei .Afland ulterior de orfelinatul de la Strunga,presupun ca acolo s-au cunoscut si imprietenit,bunicii mei fiind cadre didactice la orfelinat.Tanti Elize a avut 3 nepoti de la cele 2 fete, toti 3 locuiesc in S.U.A.Nu le dau numele pentru ca nu mi-a trecut prin cap sa le cer acordul si pe urma sa scriu aceste randuri, care se doresc a fi un omagiu adus familiei Agopian , omagiu pe care daca nu l-as fi facut acum,probabil ca nu l-as mai fi adus niciodata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *