Hagigadar- povestea unui pelerinaj

Drumurile credincioșilor armeni, o dată pe an, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, se îndreaptă inevitabil către mănăstirea Hagigadar, ridicată pe o colină, în aproprierea Sucevei, în 1512, ca mulțumire pentru reușita unui negoț. Lăcașul de cult construit de doi bravi și prosperi negustori de vite deține astăzi o faimă legitimă, fiind un reper religios de neocolit. Remarcabil prin simplitatea și sobrietatea liniilor, trupul bisericii a fost reabilitat în repetate rânduri, iar pictura interioara restaurată. În toată Moldova există amprente ale viețuirii armenilor, dar pentru creștinii ortodocși, Hagigadar rămâne un loc emblematic pentru reclădirea speranței. Însuși numele așezământului, Împlinirea dorințelor, amintește izbănda negustorilor, dar și faptul că în altar se află icoana Maicii Domnului, socotită făcătoare de minuni. Cei ce caută cele curate, cele de preț, urcă dealul în genunchi și ocolesc biserica de trei ori.

În 2018, pelerinii au participat la slujbe religioase oficiate de PS Episcopul Datev Hagopian în bisericile din Roman, Botoșani, Suceava și în mănăstirile Hagigadar și Zamca. Rugăciunile rostite i-au apropiat pe credincioși, călătoria devenind și o demonstație de solidaritate. 

Despre istoria mănăstirii Hagigadar am stat de vorbă cu diaconul Haik Azarian  care este și pictorul restaurator al bisericii. Dincolo de date și informații exacte, a fost o discuție despre adevăr, bine și frumos, triadă existentă în orice cultură.

– După anul 2000, la biserica mănăstirii Hagigadar cu hramul Adormirii Maicii Domnului erau necesare ample lucrări de reabilitare. Când au început aceste intervenții și cine sunt sponsorii consolidării și restaurării?

– Evident, în urma cutremurelor și a intemperiilor, zidurile prezentau mari fisuri erau probleme la structura de rezistență, pereții se puteau prăbuși, catapeteasma era grav deteriorată, iar un incendiu distrusese în mare parte acoperișul. Trebuiau refăcute și toate componentele artistice. Oricum, nu se putea interveni la întâmplare, fiind vorba de un monument din categoria A, erau necesare numeroase studii și expertize. Lucrările de consolidare au demarat în 2008 cu binecuvântarea ÎPS arhiepiscopului Dirayr Mardichian și au fost realizate în conformitate cu proiectul întocmit de arhitectul Constantin Gorcea. Au fost luate în considerare, bineînțeles studiile arheologice efectuate de cercetătorul științific Florin Hău. De asemenea au existat proiecte pentru restaurarea picturii murale și a catapetesmei realizate de Geanina Deciu. La consolidarea fundației de sub naos s-a putut lesne constata că zidurile inițiale erau de la începutul secolului al șaisprezecelea. Toate lucrările efectuate au avut avizul Ministerului Culturii. După repararea acoperișului, consolidarea fundației și a zidurilor au fost restaurată pictura murală. Refăcute au fost și lucrările din interior de care m-am ocupat împreună cu pictorul Adi Camen. Catapeteasma a fost demontată, adusă în București,  în atelierul meu, iar pe partea de lemn policrom am colaborat cu profesorul Dorin Handrea de la Facultatea de Teologie Ortodoxă.  Pictura murală din pridvorul bisericii este realizată de mine și restaurarea catapetesmei a durat trei ani. Filantropii Ica și Hagop Kouyoumjian din New Jersey au achitat integral costul acestor lucrări pe care le-am supravegheat personal.

– Icoana Maicii Domnului din centrul altarului a fost demontată?

– Nu, această icoană nu a fost scoasă, nu am dorit să lipsească de acolo. Nu au fost demontate icoanele vechi, ele au fost restaurate chiar acolo. Nu trebuie să uităm faptul că acest monument necesită în permanență grija noastră. Trebuie observate mereu temperatura și umiditatea din interior pentru a putea conserva piesele existente. În 2012, a fost adus din Armenia mulțumită familiei Kouyoumjian un khacikar din tuf vulcanic. Cu binecuvântarea PS Episcopul Datev Hagopian a fost reconstruită o clădire anexă a mănăstirii care a fost terminată în 2017 și finanțată de Ministerul Culturii.  

– În 2012, la împlinirea a cinci sute de ani de la târnosirea bisericii mănăstirii Hagigadar, lucrările de reabilitare au fost încheiate?

– Din păcate, nu. În continuare acoperișul trebuie reparat și trebuie retencuită biserica cu materiale corespunzătoare.

– În Moldova ce alte biserici au fost reabilitate?

– Lucrări de consolidare s-au făcut la mănăstirea Zamca și la Biserica Sfânta Maria din Botoșani. Au fost reparate zidurile și urmează să fie restaurată pictura. După cum afirmă istoricii biserica din Botoșani ridicată în 1350 este cea mai veche. Cu prilejul cercetărilor arheologice conduse de Florin Hău, înainte de începerea consolidării, la Botoșani s-au descoperit nouă morminte, dintre care unul aparținea, se pare, unui episcop. Veșmintele acestui ierarh au fost duse la Muzeul de Istorie din Suceava pentru a se stabili dacă au fost realizate în secolul al paisprezecelea. În prezent există pentru biserica din Botoșani un proiect de restaurare a catapetesmei, a lemnului policrom și a icoanelor, lipsesc însă fondurile corespunzătoare. Trebuie să avem grijă de bisericile noastre apostolice pentru a da slavă lui Dumnezeu.

                                       Interviu realizat de Andreea Barbu

                                                 Fotografii de dr. Mihai Florin Șoldănescu                                         

by Andreea Barbu