Redactor

Hagigadar, Anno Domini 1945

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Războiul se apropia de final.

Așezarea geopolitică a Bucovinei era ingrată acum. Se afla la răscruce de vânturi, toți trăgeau să o rupă, să o destabilizeze.

Frontul era în derivă. Doar zvonuri ajungeau la urechile oamenilor. Unii se refugiaseră, pentru a salva viețile celor apropiați. Se temeau de o moarte stupidă.

În biserici, se mai trăgeau clopotele pentru chemarea la rugăciune.

Pe un promontoriu, Hagigadar stă în picioare. Bătrâna mănăstire de patru secole nu cedează. Zidurile sale din piatra carierei de la Gura Humorului, pe alocuri cu urme de gloanțe, rezistă.

Vor rezista și în epoca în care ”omul nou” nu trebuia să se închine decât partidului unic. ”Partidul e în toate” va fi o formulă superficială, căci cei mai mulți își vor îndrepta pașii către Maica Domnului de la Surp Hagigadar, fără frică.

Cică ar fi ”tovarăși” din temutele structuri de securitate, dar, la Hagigadar, granița dintre lumesc și ceresc dispare. Acolo îl regăsești pe Dumnezeu, care ne-a întins mâna și în refugiu, strămutare, deportare, foamete.

Anii au trecut. ”Tovarășii” au plecat și vor pleca. Surp Hagigadar rămâne acolo, fidelă celor care vin și-și pleacă genunchii și fruntea Maicii Domnului. Atâtea suflete îi dau târcoale!

În Bucovina, se spune că, dacă te rogi memoriei celor dragi, plecați la cer, ți se îndeplinesc dorințele. La Hagigadar, dorințele se împlinesc, căci Maica Domnului ne apără, iar sufletele celor plecați, legați de Hagigadar și dincolo de cer, ne mângâie. Le simți prezența și starea pe care o simți la Hagigadar nu se poate explica, doar se simte.

Acum, în preajma Paștelui, pașii se îndreaptă către Hagigadar. O facem când simțim, pe nesimțite, discret. Aceiași genunchi stau pe pardoseala de piatră și gândurile pleacă către cei prezenți, dar și către spiritele din preajma Hagigadarului.

Veniți la Hagigadar de Paște! Veniți oricând!

Casa Domnului, construită din piatră trainică, rămâne aici, să ne mângâie!

Corina DERLA

Hagigadar 26-IV-945

Prea Sfințite Domnule Arhimandrit,

Din cauza împrejurărilor grele în care mă aflu și în care m `am sbătut în tot timpul ocupării, apelez la bunăvoința D.voastră pentru a se face o colectă pentru Mânăstirea Hagigadar, deoarece cu tot efortul care l-am depus tot timpul n `am izbutit până în prezent să refac tot ce s `a stricat pela noi.

Nu știu dacă ați aflat că după ocupație toată lumea depe partea stângă a Apei Suceava a fost obligată să se evacueze. Eu însă cu riscul vieții am reușit ( și Dumnezeu mi-a ajutat) să rămân la Hagigadar.

Rămânând tot ce am avut a trebuit să dau tovarășilor întocmai ca să mă lase să rămân și pe urmă să păzesc biserica să nu se facă ba(d)jocură.

De câteva ori au vrut să mă împuște ca să le dau drumul în biserică ca să facă magazie ( căci la noi era colhoz ) însă am suferit totul și în biserică nu le-am dat drumul așa că biserica și lucrurile din biserică au rămas toate.

Ca să se răzbune că nu le-am dat drumul în biserică au împușcat prin geamuri în biserică. Mi-am dat însă toată silința și am pus toate geamurile la loc, așa că acum numai găurile din pereți povestesc întîmplările de aici.

Peste toate neajunsurile au adus astă iarnă peste 400 de vite în curtea bisericii, care au umplut toată curtea de un strat gros de bălegar.

M-am necăjit mult să curăț curtea am numit și căruță ca să care bălegarul însă până `n prezent deabia am reușit să curăț tot prin fața bisericii până la fântână.

Părintele Mandalean și-a dat părerea că ar trebui ograda arată și semănat iarbă, însă eu nu am cu ce ara nici cu ce cumpăra sămânța necesară pentru ogradă căci pe timpul ocupații mi-au furat și calul și vitele care le-am avut, deasemeni și pâinea care am avut-o a trebuit să o dau tovarășilor așa că eu am rămas lip(s)ită de toate și nici nu am să am posibilitatea de a ara și semăna ogoarele cari le am.

Din cauza aceasta Prea Sfințite apelez la bunăvoința Dvoastră cu toată rușinea ca să faceți o colectă în biserică pentru mânăstirea Hagigadar din care să am posibilitatea de a ara curtea ți de a semăna cu iarbă.

Prea Sfinte să mă iertați pentru îndrăsneala mea

Vă sărut mâinile

Cu deosebită stimă

Ecaterina Foit

P.S. Ași veni eu la Domnia Voastră însă sunt prea slabă pentru un drum atât de lung mai ales că am fost și bolnavă, așa că-l trimit pe Ghiță și vă rog să mă ajutați cum îți putea D.Voastră

Vă doresc multă sănătate.

Vă sărut mâinile

Ecaterina Foit

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *