Graniţa turco-armeană rămâne închisă

Granita intre Turcia si Armenia va ramane inchisa si in acest an, asa cred cei mai multi experti in domeniu, iar studii recente arata ca nici populatia celor doua tari nu isi doreste acest lucru.

Datele unui sondaj publicat miercuri arata ca doar unul din patru cetateni turci agreeaza ideea redeschiderii acestei granite si doar unul din trei armeni este de acord cu redeschiderea granitei.

De asemenea analistii cred ca fiind an electoral in Turcia, alegerile generale urmand sa aiba loc in  vara acestui an, problema granitei armeno-turce nu va mai fi o prioritate.

Granita intre cele doua tari a fost inchisa in 1993, iar de atunci este militarizata. Cei care doresc sa treaca dintr-o tara in alta trebuie sa ocoleasca prin Georgia sau Azerbaidjan. Totusi intre cele doua tari exista curse aviatice regulate.

Scurt istoric al relatiilor armeno-turce

Conflictul deschis intre cele doua tari dateaza de sute de ani. Punctul culminant fiind constituit de evenimentele din 1915. Comunitatea internationala, alaturi de diaspora armeneasca si Armenia desigur considera ca a avut loc un genocid, in timp ce Turcia neaga vehement aceasta acuzatie.

O scrisoare deschisa semnata de 53 de laureati ai premiul Nobel indica faptul ca in urma deportarii populatiei armenesti din Anatolia spre deserturile din Siria si Mesopotamia,  peste 1.300.000 de persoane au murit de foame, boli si extenuare.

Turcia neaga aceste acuzatii si catalogheaza evenimentele din 1915 ca un razboi civil, in care armenii au fost relocati, mentionand ca in acest proces si-au pierdut viata si multi turci. Turcia estimeaza numarul victimelor la aproximativ 300.000.

Unul dintre locurile unde pozitia Turciei fata de acest episod din istorie este foarte clara este Muzeul
Militar din Istanbul. Sala dedicata relatiei dintre cele doua tari este ticsita de fotografii alb negru si documente care arata atrocitatile comise asupra turcilor de catre armeni.

Imagini ale unor corpuri neinsufletite aruncate unele peste altele, un bici si o camasa patata cu sange sunt plasate sub sticla in centrul acestei incapari. Zilnic sute de prescolari si scolari viziteaza acest muzeu pentru a se familiariza cu istoria Turciei.

Armenii din Turcia

Despre relatiile dintre turci si armeni, dar si despre viata armenilor in Turcia scrie in mod constant revista armeneasca din Istanbul, Agos. Revista care cu exceptia a patru pagini este integral redactata in limba turca apare din 1996.

Pakrat Estukyan, responsabil al paginilor in limba armeana spune ca nu se stie exact cati armeni traiesc in Istanbul. Se estimeaza ca ar fi in jur de 60.000 de persoane, date furnizate de bisericile armenezti din metropola turca.

Intre acestia se regasesc si cetateni turci, armeni ca etnie, insa si armeni veniti ilegal la munca. Pakrat Estukyan spune ca armenii pot veni sa lucreze in Turcia insa doar la cererea expresa a unui angajator turc, altfel acest lucru nu se prea poate intampla.

El crede ca cei mai multi armeni ar dori sa vina in patria mama, insa multi rezista tentatiei nereusind sa treaca peste contextul istoric si politic actual.

Pe de alta parte, mai spune redactorul de la Agos, armenii din diaspora sunt mult mai putin toleranti fata de turci, iar principalul motiv, spune el, este ca nu traiesc alaturi de turci.
Estukyan crede intr-o viitoare democratizare a Turciei si intr-o normalizare a relatiilor dintre cele doua tari.

“Uitati-va ce s-a intamplat cu kurzii” spune el. “ In urma cu cativa ani abia daca puteai rosti cuvandtul kurd, iar acum avem etnici kurzi in parlamentul Turciei”

Pakrat Estukyan si colegii lui de la revista Agos sunt optimisti in privinta relatiilor Armeno turce, cu toate ca existanta lor si a revistei la care lucreaza se imparte in doua. Momentul de rascruce este asasinarea lui Hrant Dink din 2007. Hrant Dink a fost fondatorul si redactorul sef al revistei Agos, dar si militant al reconcilierii celor doua tari.

Dink a fost asasinat in fata redactiei de catre un extremist turc. Si de atunci scrisorile de amenintare sosite pe adresa redactiei sunt frecvente. Singurul autor al unei astfel de amenintari care a fost prins si amendat cu 3000 de lire turcesti (aproximativ 1500 euro) este un tanar de 22 de ani care isi satisfacea serviciul militar la Muzeul Militar din Istabul.

Pakrat Estukyan povesteste si despre Kumkapi, vechiul cartier armenesc, locul unde si astazi isi are sediul Patriarhia Armeana de Constantinopol si scoala armeneasca.

La scoala armeneasca invata in prezent circa 150 de elevi. Toate materiile, mai putin istoria si geografia Turciei sunt studiate in armeana. Subiectul genocidului nu poate fi insa discutat sub nicio forma, spune una dintre profesoarele scolii. Ea spune ca nu au fost inregistrate niciun fel de incidente in acesta zona, insa in fata scolii exista un post permanent al politiei.

Astazi in cartierul, odata armenesc, isi gasesc adapost refugiatii din orientul mijlociu, imigranti din diverse tari africane si tari din fostul bloc sovetic.

Cavit Beyzade,  manager  al unui Hotel din Kumkapi spune ca a plecat de 15 ani din Iran si de atunci traieste fericit in Istanbul alaturi de sotia lui de origine romana. “Istanbul este paradisul refugiatilor” spune el. “Cat vreme iti vezi de treaba ta, poti trai fericit pana la adanci batraneti”

Beyzade mai spune ca in cartier obisnuiau sa vina si foarte multi romani, insa “de cand cu integrarea in Uniunea Europeana, romanilor nu le mai place Turcia”.

Citeşte tot articolul pe www.agenda.ro

Material realizat de Georgeta Bocşe

Luni, 10 01 2011

by Redactor