Gherla Sfântului Grigore Luminătorul
În fiecare an, în luna iulie – de Sfântul Grigore Luminătorul – ne reîntîlnim la Gherla, această aşezare transilvană unică în lume, fondată de armeni. Şi spun asta apăsat şi tare pentru că primarii şi consiliile locale ce s-au succedat, în ultimii 20 de ani, la conducerea acestui oraş nu au înţeles un lucru. Dacă ai un patrimoniu imens, datorat unui popor care s-a aşezat pe aceste meleaguri nu pentru a stăpîni sau fura ci pentru a da valoare unui loc uitat de lume la acea vreme – mă refer la oraşul Gherla căruia i-au spus Armenopolis – ai datoria şi chiar obligaţia să conservi aceste valori şi să le arăţi întregii lumi cu bucuria că ai posibilitatea să o faci. În folosul urbei tale şi în memoria celor care au zidit acest oraş baroc, repet, UNIC. Ce să mai zică acei edili care conduc oraşe lipsite de istorie, de valori materiale şi care încearcă, prin tot felul de artificii să atragă atenţia asupra urbei lor doar, doar i-o băga cineva în seamă. Dar să nu mai lungesc vorba, că de aceea nu merg multe în ţara asta, şi să spun că în 20 de ani Gherla ar fi putut deveni ca Sighişoara sau, de ce nu, Sibiu, în materie de turism. De ce turism ? Pentru că ar putea fi domeniul care ar aduce cîştig oraşului întrucît industria este, după cum se ştie, în cădere liberă. Recunoscut pentru temuta închisoare din vremea comunistă şi prin fabrica de chibrituri oraşul Gherla mai are şansa de a renaşte. Miza nu sînt armenii pentru că ei au rămas prea puţini ci valorile pe care ei le-au creat şi se conservă, încă aici. Case, biserici, un centru construit după o arhitectură proprie, istoria ce poate fi povestită celor ce vin aici ( apropo, domnul Esztegar este un excelent povestitor şi ghid în secretele armenilor din Gherla!) toate acestea pot constitui baza de la care trebui pornit pentru redeşteptarea acestui oraş. Ca să nu mai vorbim de accesarea fondurilor europene ce pot contribui la dezvoltarea urbei. Şi prin aceasta parfumul de altă dată al unei comunităţi armene prospere. Redeşteptarea vechiului Armenopolis nu trebuie să dureze doar o zi pe an – aşa cum bine spune distinsa jurnalistă Andreea Ghiţă al cărei articol îl reproducem şi noi în numărul de faţă – şi să credem în renaşterea acestui oraş la zidirea căruia au trudit atîtea generaţii de armeni botezaţi şi călăuziţi în istoria lor de Grigore Luminătorul.
Nu am loc sa spun decat aici chiar dac? nu se potriveste.
Cartea de bucate f buna aparuta ca supliment are un cusur. Toate bucatele cu denumiri turcesti (majoritatea) au echivalentul lor armenesc. Dar daca autorul se consulta si cu altii facea ce trebuie. Insa atunci nu mai era armean….