Redactor

FOTOGRAFIA şi povestea din spatele ei – ÎNALT OASPETE ARMEAN LA BUCUREȘTI

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

            Fotografia de mai sus ne aminteşe de un eveniment şi de prezenţa unor personalităţi speciale în mijlocul comunităţii noastre.

            Era într-o zi de 21 septembrie (1998), când reprezentanţi diplomatici acreditaţi în România, personalităţi politice şi culturale române şi armene, membri ai comunităţii noastre participau la recepţia oferită de Ambasada Armeniei în sala  actualului Muzeu al Arhiepiscopiei Armene din clădirea Casei de Cultură „V. şi H. Dudian”, pentru a marca Ziua naţională a Armeniei.

            Oaspeţi de onoare ai doamnei Karine Kazinian, chargé d’affaires al Republicii Armenia la Bucureşti erau domnul Khosrov Harutyunyan, preşedintele Adunării Naţionale a Republicii Armenia şi domnul Petre Roman, preşedintele Senatului României.

            Domnul KHOSROV HARUTYUNYAN se afla în fruntea unei delegaţii parlamentare armene, care întreprindea o vizită oficială la Bucureşti, la invitaţia Senatului, camera superioară a Parlamentului României. Subsemnata se afla în preajma oaspetelui în calitate de translator.     Delegaţia armeană a avut întrevederi de lucru cu domnul Petre Roman, preşedintele Senatului, cu domnul Ion Diaconescu, preşedintele Camerei Deputaţilor şi cu membri ai Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Armenia din Parlamenul României, cu domnul Mihai Răzvan Ungureanu, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe şi cu domnul Traian Băsescu, ministru al Transporturilor.  Pretutindeni s-au subliniat bunele relaţii existente între România şi Armenia, s-a vorbit despre necesitatea lărgirii schimburilor diplomatice, politice, economice şi culturale, precum şi despre contribuţia armenilor din România, de-a lungul timpului, la propăşirea celei de-a doua patrii a lor. Un subiect intens dezbătut, mai ales, la Ministerul Transporturilor, a fost cel al necesităţii creării unor căi de transport rapide între cele două ţări ale noastre, respectiv crearea unei linii de transport aerian care să faciliteze schimburile reciproce. Acest subiect, vehiculat şi în timpul altor vizite oficiale bilaterale, a prins viaţă abia în luna aprilie a anului 2019, prin crearea cursei TAROM Bucureşti-Erevan-Bucureşti de 2-3 ori pe săptămână. Din păcate, la începutul anului 2020, aceste curse au încetat, iar ulterior a intervenit şi criza sanitară, provocată de Covid-19, ambele ţări fiind lovite de acest virus, astfel încât legăturile rămân suspendate.

            Domnul Khosrov Harutyunyan fusese prim ministru al Armeniei (1992-1993) şi şi-a încheiat mandatul de preşedinte al Adunării Naţionale a Republicii Armenia în iunie 1999, rămănând deputat până în 2017, ca membru al grupării „Republicane”, în primul an fiind şi ministru  al Problemelor Guvernării Teritoriale. Din 2002, a devenit preşedinte al formaţiunii politice „Uniunea Democrat-Creştină a Armeniei”. De amintit că domnia sa a fost organizator principal al festivităţilor ocazionate în 2001 de sărbătorirea a 1700 de ani de când Armenia a adoptat creştinismul ca religie de stat, eveniment la care a participat şi cel ce a fost Papa Ioan Paul II.       

            Domnul PETRE ROMAN a fost ani îndelungaţi un marcant om politic, afirmat încă din zilele Revoluţiei din decembrie 1989, ocupând diverse funcţii importante în stat  – prim ministru, preşedinte al Senatului. Amintesc că , în 1996, editura „Cartea Românească” a publicat volumul „Faţă în faţă cu Petre Roman: 9 convorbiri” de Vartan Arachelian.

            Cea de-a patra persoană din imagine este regretata doamnă KARINE KAZINIAN, la vremea aceea chargé d’affaires al Armeniei, în calitatea sa de gazdă a evenimentului.

            Trebuie să mă întorc în timp şi să mă refer la faptul că, după cum se ştie, România a fost primul stat care a recunoscut, în decembrie 1991, Republica Armenia ca stat independent, relaţiile diplomatice stabilindu-se în 1994 şi primul ambasador extraordinar şi plenipotenţiar  al Armeniei la Bucureşti, dar şi la Chişinău, a fost (2004-2007) GHEORGY KAZINIAN. Îl cunoscusem cu doi ani înainte de noua sa calitate, când se aflase în România la conferinţa Organizaţiei pentru Cooperare Economică la Marea Neagră, în vreme ce era ministru adjunct de Externe al Armeniei şi chiar realizasem un interviu. Era o organizaţie recent înfiinţată, din care făceau parte 12 state din zona Mării Negre, printre care şi România şi Armenia.

            Licenţiată în filologie a Universităţii de Stat Erevan, fiică a lui Loris Croyan, renumit ziarist armean, Karine Kazinian se căsătorise cu tânărul diplomat Gheorgy Kazinian, alături de care, în 1983, plecase în primele misiuni diplomatice ale acestuia la ambasade ale Uniunii Sovietice din Portugalia şi Mozambic, după care soţul revenise la Erevan (1992-1994), în funcţia de adjunct al ministrului de Externe Raffi Hovhannisian.

            Din păcate, viaţa ambasadorului Gheorghy Kazinian, în vârstă de numai 44 de ani, s-a curmat brusc într-o zi din vara anului 1997, mai exact pe 7 iulie, în vreme ce se afla în biroul său! A fost un şoc pentru toată lumea – familie, colegi, comunitatea noastră. Îmi amintesc că am asistat atunci la un impresionant Te Deum, care a avut loc la Catedrala Arhiepiscopală Armeană „Sfinţii arhangheli Mihail şi Gavriil” din Capitală, unde fusese depus sicriul cu trupul neînsufleţit  al celui dispărut. Ceremonia religioasă a fost săvârşită de un sobor de preoţi, în frunte cu cel ce a fost vrednicul de pomenire Arhiepiscop Dirayr Mardichian.

            Foarte mulţi diplomaţi, personalităţi române şi armene, care îl cunoscuseră pe defunct, flori şi, la sfârşit, toată lumea a semnat în Cartea de condoleanţe, deschisă cu acest prilej de către Ambasadă.

            La scurtă vreme după ce trupul neînsufleţit al defunctului ambasador a fost repatriat la Erevan, greu încercata doamnă KARINE KAZINIAN a revenit la Bucureşti pe post de chargé d’affaires. I-a fost foarte greu, dar s-a străduit să continue cu cinste misiunea soţului. A fost o prezenţă activă, dinamică, apropiată totodată de comunitatea noastră, care a înconjurat-o cu afecţiune sporită. Dintre acţiunile pe care le-a organizat, semnatara acestui articol îşi aminteşte de un excepţional concert oferit de celebrul cvartet „Komitas” din Armenia, cu prilejul recepţiei de la sala „Auditorium” a Muzeului Naţional de Artă al României de Ziua naţională a Republicii Armenia din 2001. Pentru unii dintre noi era o nouă întâlnire, peste decenii, cu formaţia camerală de la Erevan, într-o formulă înnoită cu alţi muzicieni armeni de mare talent.

            Regretata ambasadoare participa la toate evenimentele importante ale micii noastre comunităţi, ca de exemplu pelerinajul la sfânta mănăstire Hagigadar de la Suceava.

            Distinsa Karine Kazinian a fost apreciată şi de autorităţile ţării gazdă. Astfel, domnul Ion Iliescu, preşedintele de atunci al ţării, la încheierea misiunii diplomatice a acesteia, i-a conferit în 2002 Ordinul naţional Pentru Merit, în grad de Mare Cruce, pentru „contribuţia sa la dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre România şi Armenia”. Îmi amintesc de ziua de 27 ianuaie 2002, când cea care a fost doamna Karine Kazinian s-a întâlnit, în sala de la „Dudian”,cu reprezentanţi ai comunităţii noastre, de la care şi-a luat rămas bun, mulţumindu-ne pentru sprijinul acordat. Nimeni nu bănuia atunci că o vedeam pentru ultima dată.

            Rezultatele pozitive, obţinute în misiunea din România, au propulsat-o pe doamna Karine Kazinian în alte funcţii importane – două mandate de ambasador în Germania, până în 2009, apoi vreme de doi ani – adjunct al ministrului de Externe (ca şi soţul decedat!) al Armeniei, pentru ca în septembrie 2011, să fie numită ambasador în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei Nord, cu sediul la Londra, misiune începută sub auspicii favorabile, dar şi cu noi responsabilităţi. Numai că, doar după un an de nouă misiune diplomatică, viaţa dârzei şi capabilei Karine Kazinian s-a curmat la Los Angeles, în urma unor complicaţii post-chirurgicale! Avea numai 57 de ani! În nişte declaraţii făcute unor reprezentanţi ai presei armene, Karine Kazinian mărturisise că, pentru ea, prima misiune diplomatică, cea din România, a avut o semnificaţie emoţională, căci aici îşi pierduse soţul şi îşi începuse activitatea, iar cea din Germania îi oferise posibilitatea dobândirii unei mai mari experienţe.

            Esenţial este că, pretutindeni, pe unde a trecut, a lăsat o amintire plăcută.

            După plecarea doamnei ambasador Karine Kazinian, am avut parte de o perioadă mai îndelungată, vreme de aproape două mandate, odată cu prezenţa domnului Yeghishe Sargsyan, următorul ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Armeniei, cu care personal am colaborat la o serie de variate acţiuni culturale, care au atras atenţia opiniei publice româneşti.

                                                                                    (8) Madeleine KARACAŞIAN

  •  
  •