„…filmul își propune să arate cazul unui adolescent, rebel de altfel, căruia nu-i mai plăcea lumea în care trăiește.” – Interviu cu ȘERBAN LAZAROVICI, protagonistul filmului “Tipografic Majuscul”

La Botoșani, în 1981, tănârul Mugur Călinescu a scris, câteva nopți, pe ziduri, Jos Ceaușescu și alte lozinci pe care cei din jurul său se temeau chiar să le audă. Evident, a fost prins și a cunoscut represaliile perioadei comuniste. Pornind de la aceste fapte reale, regizorul Radu Jude, Geanina Cărbunariu și producătorul Ada Solomon și-au dat mâna pentru a realiza filmul Tipografic Majuscul care va avea premiera în toamna acestui an. Rolul principal i-a revenit tănârului de origine armeană, Șerban Lazarovici, elev la momentul filmărilor în clasa a douăspezecea la Colegiul A. T. Laurian din Botoșani. Despre miza filmului și despre orașul său natal i-am adresat prin e-mail câteva întrebări actorului în devenire, chiar în zilele când se pregătea pentru examenul de bacalaureat.    

–Șerban, cum ai fost
selectat pentru a interpreta rolul principal în filmul Tipografic Majuscul ? Te rog să povestești pe îndelete.

–Am
fost la casting. Au fost mai multe etape: prima dată am trimis self-tape-uri în
care interpretam un text, apoi a urmat prima întâlnire cu regizorul, cu Radu
Jude, întâlnire la care mi s-a spus ca voi mai da o probă. Toate astea s-au
întâmplat în vara anului 2018. Undeva pe la începutul lui octombrie am avut
ultima probă la care am și primit răspunsul. Pe moment nu știam ce reacție să
am: să fiu mândru sau să mă gândesc că munca abia începe. Părinții mei m-au
făcut să mă bucur de asta când i-am sunat.

–Cum ai colaborat cu
regizorul Radu Jude și producătorul Ada Solomon ?

–Foarte
bine. Cu amândoi am avut o relație foarte bună, bazată pe respect și
profesionalism.

–Ce ai învățat de la
colegii de platou, printre care a fost și actorul de origine armeană Florin
Kevorkian? Cum a fost la filmări?

–Am
învățat destul de multe lucruri, având in vedere că a fost prima mea experiență
cu filmul, iar de la colegi pot spune că am învățat cum să respect meseria
asta. Cu Kevo m-am întâlnit la cabine și a fost destul de încurajator să văd pe
cineva pe care l-am cunoscut înaintea proiectului.

–În timpul filmărilor
au fost și momente  grele?

–Nu
pot să zic că au fost momente grele în timpul filmărilor. La început am crezut
că pauzele între dublele în care filmam se întâmplau din cauza mea, că am făcut
eu ceva greșit. Mi-am dat seama din mers că nu era nimic.

–Care este subiectul
acestui  film? Dar miza lui?

–
Cred că filmul își propune să arate cazul unui adolescent, rebel de altfel,
căruia nu-i mai plăcea lumea în care trăiește. Iar acesta a fost modul lui de
exprimare. Faptul că scria pe ziduri ceea ce era adevărat, până la urmă, arată
curajul unui tânăr ce nu se resemna cu traiul de pe atunci.

–Din copilărie ai fost
atras de lumea teatrului. În ce piese ai jucat?

–Primul
spectacol în care am jucat a fost “Îmblânzirea scorpiei”, unde am jucat rolul copilului
 unei  servitoare. Eram mic, aveam 11-12 ani, nu
pricepeam prea multe, dar îmi plăcea. Aveam mereu emoții pentru fiecare
intrare. Apoi a urmat spectacolul “La lilieci” unde l-am interpretat pe Marin.
Acesta e un spectacol foarte drag mie, are un loc special în inima mea pentru lumea
pe care am reușit sa o creăm. După, au mai urmat “Steaua fără nume” de Mihail
Sebastian, “Harap-Alb”, “Împăratul muștelor”, “Carajale”, un colaj din textele
lui Caragiale și ultimul, dar cu siguranța nu cel din urmă a fost “Deșteptarea
primăverii”, un spectacol care pe mine m-a maturizat și de care m-am despărțit
cu greu.

–Ești absolvent al
Colegiului August T. Laurian din Botoșani. În acest liceu au învățat Nicolae
Iorga, membrii familiei Ciomac, Missir și evident cei din familia ta. Cum te-ai
simțit în acest liceu?

–Am
urmat liceul acesta încă din clasa a cincea. La început nu eram prea încântat,
nu îmi convenea schimbarea fostului colectiv. Doar că pe parcurs am realizat că
a fost decizia cea mai înțeleaptă. În primii ani nu pot spune că am avut prea
multe tangențe cu ideea că urmez un liceu de prestigiu și nici nu prea știam că
alți armeni au urmat acest liceu. Aveam o idee pentru că tata mi-a povestit la
un moment dat, dar nu am băgat de seamă. Cu timpul am început să îmi asum și
până la urmă să îmi dau seama că totul are o încărcătură aparte, că în liceul în care învăț au mai învățat și alți armeni.
Majoritatea familiei mele a urmat Laurianul, era o decizie de tradiție să intru
aici, cum de altfel a fost și cazul fratelui meu.

–Ce înseamnă faptul că
ești de origine armeană, o mândrie, o obișnuință, o povară, sau… ?

–Respectul
pentru rădăcinile mele, pentru originile familiei va exista tot timpul. Nu pot
rezuma asta într-un sentiment. E poate o responsabilitate.

–În anii ce vin ce îți
propui?

–În
viitorul apropiat, voi da admiterea la facultatea de teatru, la care sper că o
să și intru. Vreau să mă văd admis și mai apoi îmi fac alte vise. Desigur,
vreau să joc cât mai mult și să mai fac parte din proiecte de film.

–Crezi că la ora
actuală drumul unui actor este dificil?

–
Nu știu ce să zic despre asta… e o dispută mereu în familie despre cariera pe
care aș vrea s-o urmez. Nu am de unde să știu ce o să-mi rezerve viața, dar
știu că asta vreau să fac, iar când îți place ceea ce faci, nu cred că mai
contează dacă e dificil sau nu.

          –Cât
timp au durat filmările?  

          –Filmările nu au durat foarte mult,
însă perioada de pregătire a fost una mai îndelungată. Repetiții, probe,
costume și altele. Toate lucrurile ce țin de proiecte de genul acesta necesită multă
treabă de pus la punct, iar pentru toate astea ai nevoie de răbdare.

–Cât de interesant a
fost să lucrezi cu actori de primă mărime?

–Asta
a fost într-adevăr emoționant. Foarte greu am scăpat de emoția de a vorbi cu oameni
pe care înainte îi vedeam doar pe scenă sau la televizor. Nici nu visam să-i
întâlnesc, dar să mai și joc alături de ei. A fost o emoție continuă de care
încă nu am scăpat, dar cred că totul a decurs normal pe parcursul filmărilor.

– Sper ca filmul să
facă săli pline și să ne vedem la premieră. Succes la examene!

Interviu realizat de Andreea Barbu

by Andreea Barbu