FILM / El Gouna în ascensiune – GFF devine un Cannes al Orientului Mijlociu

Revin la actuala editie in perioada 19-27 octombrie 2019 a Festivalului International de Film din El Gouna/GFF in sudul Egiptului. A trecut un an de la a doua editie GFF, regasesc un El Gouna schimbat in plina ascensiune, dezvoltare omogena si extindere. Un vast santier imi atrage privirea si interesul, zi si noapte se lucreaza la viitorul auditorium si la futuristul centru de congrese in El Gouna. Ultimul proiect surprinde, un centru expozitional era sub semnul intrebarii, prea multe evenimente negative marcasera Egiptul si fondatorul orasului Samih Sawiris nu se incumetase in trecut fie din superstitie fie din motive rezonabile. Zarurile au fost aruncate , iar decizia odata luata se lucreaza cu spor la proiect, deja urmatoarea editie El Gouna International Film Festival urmand sa se tina in 2020 in impozantul centru expozitional cu o capacitate de 2000 de locuri, caruia i se alatura si un auditorium cu 800 de locuri dedicat concertelor.

Si intr-adevar un nou venue pentru GFF va avea un impact pozitiv asupra dezvoltarii festivalului si planul de a se afirma ca un Cannes al Orientului Mijlociu conform viziunii directorului festivalului Intishal Al Tamimi, la interviul acordat revistei Ararat pe 25 septembrie in El Gouna, iar editia GFF 2020 se va tine in noul centru de conferințe care va inlocui universitatea TU Berlin. De fapt multîndragitul TU Berlin care oferea in curtea interioara un spatiu destul de rastrans dar tocmai intimitatea necesara pentru intalniri si discutii filozofice despre cinema si omenire. Despre omenire doarece “Cinema for humanity” este un slogan permanent al festivalului, iar UNICEF un nou partener al festivalului, un memorandum de înțelegere pe o perioada de 5 ani s-a semnat pe 24 septembrie in Teatrul Marina, UNICEF fiind reprezentat de Bruno Maes si de vedeta egipteana Mona Zaki, ambasadoare GOODWILL. GFF si UNICEF cred în puterea cinematografiei de a aduce o schimbare pozitiv in vieile a milioane de copii in Egipt si regiunea MENA. Acest acord vine cu ocazia celei de-a 30-lea aniversari a Conventiei privind drepturile copilului si coincide cu aniversarea infiintarii orasului El Gouna. 30 de ani acest numar pare magic la actuala editie marcand si numarul de ani dupa care Sudanul isi face o bombastica reintrare in circuitul festivalier si triufă cu doua filme sudaneze, dupa ce a hibernat trei decenii iar talentele tarii s-au refugiat in exil. Vom revenii la succesul Sudanului ceva mai tarziu.

Mentionam partenariatul festivalului cu UNHCR, acesta a generat colocviul “Refugees voices in film” despre impactul pozitiv al realizatorilor refugiati si altor talente asupra culturii in tara gazda. Acesta a fost moderat de producatoarea suedeză Ranghild Ek stabilita in Cairo, la care au participat regizorii Amin Dora din Liban si Amr Salama din Egipt, renumitul actor sirian Q.S. Najib, actrita iordaniana Saba Mubarak, alaturi de Thuraya Ismail din Arabia Saudita, directoarea fundatiei Mentor Arabia si reprezentantele UNHCR – Sediul Central, Daniella Cicchella si Shaden Khallaf de la UNHCR – MENA.

Acest panel caruia au urmat discutii a fost organizat cu sprijinul organizatiei IEFTA a carui fondator este regizorul Marco Orsini, care prezinta la actuala editie in afara competitiei noul sau film documentar captivant „Beyond the Raging Sea” in premiera mondiala. Regizorul monegasc reconstruieste naufragiatul palpitand in Oceanul Atlantic a  doi aventurosi antreprenori egiptieni Omar Nour si Omar Samra care vâsleau in oceanul turbat o barca in cadrul unui concurs si care sunt salvati ca prin miracol si chiar in ultimul moment de o nava greceasca de marfa. Regizorul experimentat transporta cu ingeniozitate emotiile traite de spectator pentru soarta celor doi Omari spre cauza refugiatilor, exploatand compasiunea fata de cei doi atleti experimentati care dupa aceasta peripetie extrema si aproape fatala pe mare in cadrul unui concurs nautic de traversare a oceanului au unde sa se intoarca la caminele si familiile lor, fata de refugiati, care nu mai au un camin la care sa se intoarca si a caror lupta de supravietuire se afla abia la inceput dupa ce au invins oceanul agitat. În fata lor  se află un destin necunoscut si o lupta de a fi acceptat intr-o tara necunoscuta. Filmul documentar este o pledoarie pentru umanitate si compasiune fata de destinul migrantilor in cautare de o noua patrie. In prima parte o functionara a organizatorilor acestui concurs pe Atlantic, capitanul grec si cei doi compatrioti egiptieni recapituleaza filmati de Orsini fiecare in parte pe un fundal negru peripetiile traite pe ocean la care regizorul adauga putinele secvente filmate cu un telefon mobil de catre capitanul grec in momentul salvarii si la care adauga in lipsa de material amuzante imagini animate explicative. In a doua parte a documentarului Marco Orsini prezinta prin ce trec refugiatii ca sa ajunga in Europa, calatoria pe ocean si situatia prezenta a unei familii siriene si a unui tanar african. Aceste probleme ne privesc, la interviul acordat regizorul mi-a vorbit despre responsabilitatea fiecaruia dintre noi. Schimbrile climatice care deja afecteaz toate regiunile lumii, cu calotele glaciare care se topesc, iar nivelul mărilor și oceanelor în creștere, vor duce pe viitor la fluxuri de migratie mult mai ridicate, acesta este mesajul important al documentarului, a precizat realizatorul. Publicul a fost foarte emotionat iar Marco Orsini si cei doi Omari au fost primiți intr-o sala arhiplina fiind ovaționati în picioare pe 21 septembrie. Aceasta era si premiera mondiala a documentarului dupa ce in 2018 la Cannes regizorul prezenta proiectul la Marché Du Film.

Organizatia sa IEFTA este foarte activa in domeniul educational promovand noile talente din industria cinematografiei in tarile in curs de dezvoltare, si participand la numeroase festivaluri internationale de film, precum anul acesta, pentru prima oara, in iulie, la Golden Apricot in Erevan. El va invita de asemenea doi tineri regizori armeni la urmatorul Festival de la Cannes în 2020, a precizat Marco Orsini la interviul acordat revistei Ararat dupa prezentarea filmelor din sectia “Refugees voices in film” in partenariatul UNHCR cu IEFTA.

“You will die at 20”-yes we did it again-din nou am reusit

Premiat la Venetia de curand pe 7 septembrie cu Premiul Luigi De Laurentiis pentru cel mai bun film de debut „You Will Die at 20” , premiat recent in El Gouna pe 27 septembrie cu cel mai distins premiu El Gouna Golden Star si rasplatit cu suma de 50.000 USD, il reintalnesc pe carismaticul si energeticul regizor sudanez Amjad Abu Alala acompaniat de talentatul sau actor principal Mustafa Shehata si de co-producatorul sau german Michael Henrichs la festivalul de film din Hamburg.

Sunt surprinsă in momentul in care, dupa vizionarea filmului, publicul pune intrebari, spre surprinderea mea nu apuc sa ma furisez si sa iau loc in public căci Amjad se intrerupe din fraza inceputa ca sa ma prezinte intregii sali: Ea este prietena noastra, a fost cu noi la Veneția si in El Gouna ! Nonșalanta si siguranta de sine pe care realizatorul o emana, aceasta siguranta am simtit-o si in alegerea ritmului firului narativ care este prezentat pe indelete fara graba, in coloritul sters al filmului a carui actiune se desfasoare in Sudan, acest tărâm magic dar foarte fierbinte si actual riscant intre desert si Nil, între Africa si Orient. O adaptare libera dupa nuvela scriitorului sudanez Hammour Ziada “Sleeping at the Foot of the Mountain ” cu care realizatorul neobosit se perindă între satul natal unde a si filmat si Dubai unde este stabilit.

Intocmai fratilor Grimm, Amjad prezinta un basm a carui protagonist este tanarul Muzamil caruia i s-a urzit de sheik, inteleptul satului, la nastere in timpul ceremoniei religiose de botez ca va muri la varsta de 20 de ani. Parintii accepta soarta dupa inialul soc. Tatal Alnoor interpretat de actorul Talal Afifi care este in Sudan si peste hotare cunoscut drept curator si producator de filme, este foarte devastat dar si laș, caci alege sa-si paraseasca familia si sa plece in exil pentru 1-2 ani in Etiopia (mai logic ar fi sa plece in Arabia Saudita sau în Emirate aș comenta), de unde va trimite bani pentru bebelus si pentru sotia sa Saskia interpretata de actrita sudaneza Islam Mubarak. Intre timp au trecut sase ani, dar tatal tot nu s-a mai intors. “Muzamil, fiul mortii!” este batjocorit  in sat de ceilalti copii, care-l bagă într-o cutie care aduce a cosciug. Muzamil este crescut de o mama autoprotectoare care in afara de al trimite la scoală coranică il priveaza de educatie caci oricum va muri la 20 de ani. Timpul pe care l-am petrecut în burtă intra si el la socoteala? întreaba indurerat Mozamil. Anii trec Muzamil intre timp un tanar adolescent suferă de absența tatălui său si numai prietenia cu Naima (Bunna Khalid) care este chiar indragostita de el îi ofera alinare si curaj. Regizorul o prezinta ca pe o fata indreazneata, ea este cea care preia initiativa si-l săruta pe Muzamil. Acest comportament nu reflecta nicidecum realitate, o fata de sat ar fi mult mai timida, dar aici este vorba de o parabolă si Naima reprezinta noua generatie de sudanezi si un exemplu de comportament. Din nou trece timpul si Muzamil (Mustafa Shehata), intre timp expert in Coran, se apropie de varsta de douzeci de ani. Docilitatea sa fata de destin si de autoritile religioase care refuză să anuleze profeția, este zguduită de întâlnirea sa cu Suleiman (Mahmoud Elsaraj), un director de imagine adept al alcoolului care a ajuns sa locuiasca în acest sat la sfârșitul carierei sale si care il face sa descopere o noua lume prin arta cinematografica. Sfaturile pe care acesta i le dă sunt contradictorii cu cele ale mamei sale, Muzamil intelege ca si-a irosit viata pregatindu-se pentru o moarte eminenta, modelul dupa care a fost educat de acela a unui sfânt fara pacate pare dintr-o data fara rost. Dar oare razvratirea lui Muzamil inflacarat de dragostea pentru Naima si de foamea de a trai si a vizita alte meleaguri asemenea lui Suleyman va fi suficientă pentru ca viața să învingă asupra morții?

Firul narativ este depanat lent si metodic, mergand mâna în mâna cu lipsa de revolta a protagonistului. Amjad Abu Alal, care semneaza si scenariul impreuna cu Yousef Ibrahim transmite un subtil mesaj politic, amestecand mitul si realismul. Un cineast inflacarat care alaturi de compatriotul sau Suhaib Gasmelbari, regizorul multpremiatului film documentar “Talking about trees” care in El Gouna a fost rasplatit cu trofeul EL Gouna Golden Star pentru cel mai bun film documentar si un cec de 30.000 USD, readuc Sudanul, dupa o pauza de 30 de ani, in circuitul festivalier.

Filmul lui Amjad Abu este realizat in co-productie cu Andolfi (Franta), Transit Films (Egipt), Duofilm (Norvegia), Die Gesellschaft (Germania), Station Film (Sudan) și Film Clinic (Egipt), precum și prin sprijinul acordat de Aide aux Cinémas du Monde.

***

Continuam în Hamburg interviul inceput la
Venetia si reluat la El Gouna unde tocmai ai castigat El Gouna Golden Star
pentru cel mai bun lungmetraj narativ la unul dintre cele mai importante
evenimente de film din lumea arabă. Felicitari!

Alice: Exista paralele intre tine si Muzamil?
Amjad zambind: Ambii nu stim sa înotam!
Alice: Care este mesajul filmului tau?
Amjad: Filmul este un apel la libertate. Cred ca tot ce am facut a fost sa pun
o oglindă la ce ma inconjoara , la ceea ce vad. Nu trebuie să-l lași pe omul
sfânt sau pe mama sau pe societatea care te inconjoara sa decida in locul tau.
Trebuie sa-ti traiesti viata.

Referindu-se la protestele recente din tara sa, el a subliniat subtextul rebel
al filmului său.
Amjad: Nu rămân în tacere, în timp ce toata lumea se razvrateste împotriva
statului.
Alice: Cui dedici filmul?
Amjad: Filmul este pentru toate victimele revoluției sudaneze.

Alice: Tocmai ai castigat trofeul suprem Golden Star Gouna si 50.000 USD in El Gouna, care sunt urmatoarele tale destinatii in circuitul festivalier?
Amjad: Intre El Gouna si participarea la Filmfest Hamburg am prezentat filmul si in Toronto la TIFF. Dupa Hamburg suntem invitati impreuna cu Michael si Mustafa la Tübingen, dupa care urmeaza sa prezint filmul in Busan, un festival la care de mult doresc sa particip. Dupa Busan revin in Germania la Köln. Urmeaza Doha, Mumbai, iar la sfarsitul anului Goa, dar acolo nu voi merge personal. Iar in urmatorul an voi participa la prima editie Red Sea International Film Festival in Arabia Saudita, la care am fost invitat de directorul festivalului chiar aici, la El Gouna.
Alice: Iti doresc in continuare mult succes si sper sa ne revedem cat mai curand!

Cat despre compatriotul sau Suhaib Gasmelbari, acesta invita spectatorii de a urmarii in documentarul sau multpremiat “Talking about trees” incercarile vechii garzi de realizatori ai tarii, care studiasera pe vremuri la Moscova si de aceea vorbeste ruseste, de a redeschide cinematografe in capitala Khartum. O incercare dificila intr-o tara guvernata de șaria, care dupa 30 de ani de liniște dar inca guvernata de militari incearca sa refaca o industrie a cinematografiei. In tot cazul ambii sunt foarte apreciați la cele mai prestigioase festivaluri de film din intreaga lume.

Daca la prima editie din 2017 GFF-Festivalul International de la El Gouna era cel mai mare festival din lumea arab ca număr de participanți conform declaratiilor lui Intishal Al Tamimi, directorul Festivalului, iar un an mai tîrziu, în 2018, GFF și-a găsit locul în circuitul festivalier de prim rang, fiind comparat cu prestigiosul Festival de la Cannes si considerat un veritabil pandant al prestigiosului festival francez in lumea araba prin numarul de vedete internationale de pe covorul rosu; pentru cea de a treia ediție, au fost anunțate, la conferința de presă  noile partenariate, printre care Film Independent. Alte doua partenariate importante si anume cu FIPRECSI si NETPAC (Network for the Promotion of Asian Cinema) au generat doua noi jurii care au premiat cele mai bune filme arabe. Am intalnit in juriul FIPRESCI un vechi prieten, pe jurnalistul german Karsten Kastelan. Noi prietenii s-au evidentiat pe parcursul festivalului: cu jurnalistul polonez Artur Zaborski, cu criticul de film francez Frédéric Ponsard, membru al juriului FIPRESCI in El Gouna, cu Gulnara Abikeyeva, critic de film si fosta organizatoare de festival din Kazachstan, presedinta juriului NETPAC in El Gouna sau cu Nada Azhari, critic de film sirian-francez, si ea la randul ei membru al juriului NETPAC. Pe un alt prieten pe care il cunoscusem la a doua editie GFF anul trecut l-am reintalnit in cadrul juriului filmelor documentare, este vorba de regizorul sirian stabilit la Berlin Talal Derki. Lui i s-au alaturat alte noi cunostinte ca de exemplu Ludmila Cvikova sau presedintele juriului filmelor documentare, realizatorul senegalez Moussa Touré acompaniat de eleganta sa sotie, producatoarea de filme Awa Touré. Alte parteneriate importante cu sponsori printre care Pepsi sustin festivalul, iar canalele de televiziune CBC si Euronews care au transmis ceremoniile de deschidere si de închidere a Festivalului, confirma performanca organizatorilor si strategia de lunga durata

Inceputurile unui festival sunt fascinante,
in cazul GFF ideea de a organiza un festival de film în El Gouna, în Egipt, a
venit la momentul oportun, de la talentata actrită si producătoare din Cairo, Bushra,
care supraveghează toate operatiunile la GFF. Motto-ul permanent al
Festivalului este „Cinema for humanity valabil si pentru a treia editie, dar
„Cut from the same cloth“ („Sîntem făcuti din acelasi aluat“) a picat la a trei
editie. Fondatorii, fratii miliardari Naguib si Samih Sawiris
(Naguib este fondatorul şi sponsorul majoritar al GFF-ului, iar Samih –
fondatorul oraşului El Gouna), au idei umaniste în partenariat cu Agentia ONU
pentru Refugiati-UNHCR si prin noua colaborare cu UNICEF pentru protectia
copiilor dupa cum mentionasem mai inainte.

Pentru organizarea unui festival de o
asemenea amploare si pretentii e nevoie de know-how în organizare si contacte. Intishal
Al Tamimi era omul indicat! Fostul director al sectiunii arabe al
regretatului Festival International de Film din Abu Dhabi, Intishal Al Tamimi,
a adus în noua funcţie de director al Festivalului GFF colaboratori
experimentaţi, oameni care au lucrat şi la alte festivaluri: prezenta la
actuala editie sunt Teresa Cavina (a lucrat pentru Festivalul de la
Veneţia) si Atiq Ramini (regizor din Afganistan stabilit la Paris) care
prezinta noua sa pelicula „Our lady of the Nile“ despre inceputurile conflictul
dintre triburile de Hutus si Tutsis intr-o scoala catolica elitara de fete in
anii 1973 in Ruanda. Mă bucur să revăd la El Gouna un prieten, pe Raman Chawla
consilierul artistic al festivalului, care a moderat si remarcabilul
masterclass cu Resul Pookutty, care a prezentat o noua tehnologie de
sunet in care spectatorul este imersat in sunet. El este cel mai renumit sound
designer indian, si unul dintre cei mai cotati din lume, rasplatit cu un Oscar
pentru sunetul in Slumdog Millionaire. În continuare se prelungeşte
partenariatul cu Jay Weissberg, de la Variety, care a oferit
Trofeul Variety „Best Arab Talent of the Year“ lui Suhaib
Gusmelbari pentru realizări deosebite în carieră si lupta sa in Sudan
pentru cinematografie.

La ediţia din acest an de la El Gouna, au
fost  prezentate 83 de filme, 15
lungmetraje plus filmul de deschidere care nu concureaza pentru Golden Star.
Acesta este „Ad Astra“ cu Brad Pitt in rolul unui austronaut care
porneste spre alte planete in cautarea tatalui sau disparut. Premiera filmului
a avut loc la Venetia. 12 filme intră în competitia filmelor documentare, 24 de
producţii la concursul de scurtmetraj, precum si 6 filme în programul
retrospectiv al GFF-ului. 25 de filme vor rula în afara competiţiei, fiind
vorba, în general, despre producţiile premiate la Berlin, Cannes, Toronto sau
Veneţia. Actuala retrospectivă a Festivalului este dedicată renumitilor
regizorilor arabi Férid Boughedir si Kamal El Sheikh alaturi de
legendarii Federico Fellini, Bernaldo Bertolucci, Francois Truffault si Walter
Salles. Aceste filme clasice vor fi acompaniate de expoziţia de afişe şi
fotografii din filmele adaptate dupa romanele autorului egiptean Ihsan Abdel
Quddous, pentru a comemora o suta de ani de la nasterea sa.

La a treia editie, tanarul si carismaticul
actor canadian de origine egipteana Mena Massoud, cunoscut pentru rolul
sau in „Aladin“ a pasit pe covorul rosu la ceremonia de inaugurare a
festivalului, iar actorul american Steven Seagal, cunoscut in trecut
pentru filmele de actiune a participat la ceremonia de inchidere a
festivalului. Anul acesta GFF va acorda Premiul Creative Achievement, pentru
realizările din întreaga carieră, comediantului egiptean Mohamed Henedy
cunoscut in MENA si nu numai, chiar si in Sudan, aflu ulterior. Realizatoarea
palestiniana Mai Masri, pe care avem ocazia sa o cunoastem intr-un
impresionant masterclass moderat de programatoarea festivalului Teresa
Cavina, este una dintre cele mai importante sustinatoare a cinematografiei
palestiniene si in general arabe. Multapreciata producatoare si regizoare va fi
de asemenea rasplatita pentru intreaga sa cariera: 12 filme documentare si
lungmetrajul narativ „3000 de nopti“ fac parte din filmografia sa. Ea face
parte si din juriul lungmetrajelor narative alaturi de presedintele juriului,
iconicul regizor egyptian Khairy Beshara activ din 1970 in industria
cinematografiei,Nashen Moodley, directorul Festivalului de Fillm din
Sidney, Stas Tyrkin, critic de film si director artistic al festivalelor
„Dvizheniye National Debut Film Festival“ si „Strelka Film Festival“.

Revenind la CineGouna Platform, trebuie spus că aceasta susţine proiecte arabe în dezvoltare sau în postproducţie, proiecte de coproductie la CineGouna Springboard, oferind posibilitatea de a lucra cu experti internaţionali din industria cinematografică, prin masterclass, discuţii sau workshopuri organizate pentru noile talente din Egipt şi din regiunea MENA. Accentul se pune la actuala editie pe promovarea noilor talente si dezvoltarea proiectelor fata de editiile anterioare in care red carpetul si vedetele aduse pentru mai putin de 24 de ore erau in centrul atentiei. In 2017, platforma a primit 55 de solicitări, un număr care a fost însă dublat in 2018 ajungîndu-se la 145 (101 în dezvoltare si 44 în postproductie). In 2019 performanta editiei anterioare a fost depasita. In 2017, premiile ajungeau la 60.000 de dolari (40.000 de dolari de la entitătile de sprijin si 20.000 de dolari de la GFF); în 2018, premiile au fost mai mult decît dublate şi s-a ajuns la 150.000 de dolari, din care GFF oferă 30.000 de dolari. La actuala editie din 2019 suma a explodat ajungandu-se la 250.000 USD! O parte este sponzorizat de alţii. In primul an, sprijinul financiar venea aproape în totalitate de la Samih Sawiris si Naguib Sawiris, anul acesta sponsorii principali sînt tot firmele fraţilor, adică Orascom Development Egypt si Orascom Investment, dar în parteneriat cu Attijariwafa Bank Egypt, Orange, El Gouna, Beltone Financial, Mara, Makadi Heights, Carrier, JWT, Careem, sub patronajul ministrului de Culturăşi Turism H.E. Dr. Rania Al-Mashat.

El Gouna dispune de o tehnologie de vîrf în cinci săli de cinema: trei săli în Sea Cinema, o sală pentru 392 spectatori, în TU Berlin Audimax (Universitate în colaborare cu TU Berlin) şi impresionantul amfiteatru cu 900 de locuri Marina Theatre, unde se desfăşoară şi ceremonia de deschidere a Festivalului. Urmatoarea editie El Gouna International Film Festival urmeaza sa intreaca asteptarile, in 2020 se va tine in impozantul centru expozitional cu o capacitate de 2000 de locuri iar concertul dedicat compozitorilor de film care s-a tinut in amfiteatrul Marina se va muta in viitoarea sala de concerte cu 800 de locuri. Ramane sa ne auzim la urmatoarea editie GFF!

Alice KANTERIAN

by Redactor