Redactor

FILE DE ISTORIE / Cum a transformat Lenin trimilenarul oraș armenesc Baku în capitala Azerbaidjan-ului

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

g3vR1BXGYF6WzMLQ54gMxRgl6Q

INFORMAȚIA # 1. – Baku:” Regele regatului Araratului, Argiști al II-lea, (713-685 î.d.Hr ), a venit victorios până la Marea Caspică în părțile de apus ale acesteia” (Istoria Poporului Armean, 1971, Vol.1, p.332) . Chiar în acel timp, Argiști II, așa precum și bunicul său ce purtase același nume, și care în câmpia Araratului a întemeiat Erebuni și Argiștihinili, și el , la rândul său pe malul de apus al Mării Caspice  a întemeiat orașele Baku și Martakan, localități cu nume armenești. Ce soartă au avut aceste localități în decursul secolelor nu se cunoaște. Cu toate acestea, în arhivele naționale s-au păstrat unele fragmente. Atunci când în secolul I, apostolul Eghișe propovăduia creștinismul în țara Alanilor, merge și la Baku, acolo el distruge capiștile închinătorilor focului și a zeităților mării și pe locul lor ridică cruci. În acest loc, regele Alanilor,  Vaciagan cel Pios la anul 500, ridică biserici cu hramul Maicii Domnului. „La Baku, un loc vechi de pelerinaj este biserica de seamă a Maicii Domnului, care este în cetate și se află în fața turnului farului” (G. Stepanian, Istoria armenilor din Baku, 2011, p.38). Să amintim că în anul 1806, hanul din Baku, l-a asasinat pe satrapul țarist Țițianov, și după ce i-a profanat cadavrul l-a aruncat la groapa de gunoi. Armenii i-au scos trupul din gunoi și l-au adăpostit în biserica Maica Domnului. În sec XIX și XX, în Baku au mai existat alte  cinci biserici : Sf. Grigore Luminătorul, Sfinții Tadeu și Bartolomeu, Sf. Ripsimia, Sf.Sahak și Sf.Mesrop. În sec XVI, neguțătorii europeni notează că mijloacele maritime de transport mărfuri și călători, erau deținute de armeni. Călătorul european Christophor Bourouille care a vizitat Baku în anul 1579, informează că un armean, Hagop, avea o navă de transport de 35 de tone. Totodată el scrie că spre apus de Baku, în localitatea „Satul armenesc” se făcea comerț cu mătase (ibidem, p.42) . Dar iată că istoricul turc Jevdet pașa prezentând viața de la începutul secolului al XVIII-lea în Transcaucazia, notează:” În orașele Salian și Baku, există 10 mii de case de șiiți și 10 mii de case de armeni” (Tarik Jevdet, Vol III, p.141). Printre șiiți încă nu se aflau numiții turco-azeri, primele triburi ale acestora au trecut Araxul pe vremea lui Nadir Șah, în anul 1736. Începând cu formarea Imperiului Persan, în secolul VI î.de Hr., Transcaucazia de Est a fost sub jurisdicția  Persiei, sau sub influența ei. În anul 1600, în orașele Salian și Baku, populațiile șiite și armene erau egale ca număr. În aceași perioadă diplomatul armean Israel Ory, împreună cu alți notabili armeni au efectuat un recensământ din care rezultă că numai în orașul Șemaha – fără a socoti satele adiacente – erau 10 mii de case de armeni. Hanatul Șaki – 10 mii, hanatul Gandzak – 20 mii, hanatul Karabaghului 100 de mii, și cu hanatele Salianului și Baku împreună 150 mii de case armene. Comparativ cu datele oficiale ale autorităților persane, în aceleași zone erau numai 21.940 de case de mahomedani. Deci armenii erau de aproape șapte ori mai mulți decât mahomedanii. Recensămintele țariste se efectuau după criterii religioase și deci nu se poate stabili numărul concret al populației. Dar iată în anul 1891, în broșura publicată cu titlul „Baku și împrejurimile sale” se prezintă componența etnică conform căreia Baku avea o populație de 29.631 de tati (populație de origine persană), 25.897 armeni, 22.693 ruși, 9.877 tătari (azi numiți turco-azeri) și 5520 alte naționalități. Armenii erau de 2,5 ori mai mulți decât turco-azerii. Cunoscându-i bine pe vecinii noștrii nu trebuie să ne mirăm că ei, venind la putere, în datele recensământului din 1926, au modificat aceste cifre înmulțind în favoarea lor aceste cifre cu 12 ele devenind 118 mii, în primul rând negând existența tatilor. În anii 1988 – 1990 armenii din nou erau preponderenți în Baku comparativ cu azerii ca urmare a fluxului forței de muncă din Karabah spre Baku.

 

INFORMAȚIA # 2. – Lenin. Lenin după tată era turco-tătar, după mamă era evreu, și în esența lui erau amestecate caracterul răzbunător tătăresc și caracterul consecvent, inflexibil evreiesc. Nu este întâmplător că de la începutul Primului Război Mondial el a propagat lozinca:” Războiul imperialist trebuia transformat într-un război civil nemilos”. Cu toate că el folosea doctrina marxistă cu răsunet european, în realitate urmărea programul realizării Marelui Turan. Când cu forța banilor germani el a venit la putere, imediat a început să elimine principalul obstacol în calea creării Marelui Turan, și anume poporul rus. El chiar a creat divizii din prizonieri unguri, germani, cehi împotriva rușilor. Să ne limităm la câteva dezvăluiri ale scriitorului Victor Aksiușin. După acapararea puterii principala armă a lui Lenin era :” Este necesar să aplicăm o teroare fără milă în

masă, cei suspecți să fie arestați și duși în lagăre de concentare din afara orașului. Trebuie folosită energia terorii, caracterul ei în masă”. Și el aplica aceasta cu consecvență. „ Să aplicăm teroarea pe scară largă și să eliminăm sutele de prostituate, care stau aproape de foștii ofițeri, etc. Să nu se întârzie nici o clipă.” Un ordin al lui către acoliții săi din Nijni Novgorod spunea: „ Să fie spânzurați (neapărat spânzurați pentru ca poporul să vadă)…Așa trebuie făcut ca sute de kilometrii în jur poporul să vadă, să se înfioare, să știe, să se vaite, îi strivesc și-i vor strivi pe chiaburi în cuibul lor”,- ordin acoliților săi din Penza. Pentru înăbușirea revoltei țărănești din Tambov, ordinul lui Lenin adresat lui Tuhacevski era să se recurgă la arma chimică. „Pădurile acelea să fie curățate cu gaze toxice. Calculele să se facă cu exactitate astfel ca norul de gaze asfixiante să nimicească tot ce se ascunde acolo”. Tuhacevski nu numai nu l-a dezamăgit pe Lenin dar a ordonat să fie împușcați toți băieții care rămăseseră în preajmă și care erau mai înalți decăt cureaua unui bărbat.

„ Preoții trebuie arestați  în calitate de contrarevoluționari,  să fie împușcați fără milă pretutindeni și cât se poate de mulți. Bisericile să fie sigilate, și să fie utilizate ca depozite”. – Dispoziția dată la 19 martie 1919 lui Dzerjinski. Iar din dispoziția dată în anul 1922 cităm:” Chiar acum, numai acum, când în zonele cu foamete sunt mâncați oameni…noi putem (deci suntem datori) să confiscăm bunurile bisericești cu energia cea mai sălbatică și nemiloasă …prin care ne putem asigura fonduri de câteva sute de milioane de ruble aur.” Lenin a creat înfometarea în masă ca să se răzbune pe populația nesupusă. În anii 1921 – 1922, foametea înfiorătoare a secerat viețile a circa 5 milioane de oameni, la care se adaugă viețile celor 15 milione de împușcați. Când đzerjinski i-a scris lui Lenin despre cei 1 milion de cazaci ținuți prizonieri acesta i-a scris o apostilă diabolică: „Să fie împușcați cu toții fără discernământ”.  Lenin a folosit prizonierii unguri, germani, cehi, turci, creind din aceștia divizii de pedepsire. „ Din elemente stabile și disciplinate formarea diviziei germano-ungare este deosebit de necesară”  – telegramă către președintelui regiunii Siberiene. Lenin promova cu consecvență planul său personal: „ Să fie exterminat 90% din poporul rus, doar 10% să rămână ca să ajungă la revoluția mondială” . Da, Lenin admitea doar 10% din poporul rus, în calitate de sclavi, o masă cenușie, iar restul, de 90% erau considerați intelectualitate de „căcat”, spiritualitatea de „opium”, (caracterizarea leninistă). Nobilimea, chiaburimea, țărănimea productivă trebuiau să dispară de pe fața pământului. Și el nimicea cu consecvență nu numai prin execuții în masă, dar și prin înfometare.

Cu aceași consecvență sadică, Lenin și-a îndreptat politica asupra piedicii sudice care sta în calea realizării Marelui Turan, – poporul armean. După acapararea puterii la Peterburg, numai după 13 zile, la 20 noiembrie 1917, Lenin și Stalin au adresat o chemare mahomedanilor Rusiei și din lumea întreagă asigurând că „Noi declarăm că dezmembrarea Turciei și principiul securității Armeniei  se consideră anulate” Prin aceasta Lenin încuraja pe consângeii lui, taleații, enverii, gemalii etc, să ducă la bun sfârșit genocidul armenilor. Dar cea mai mare fățărnicie infamă a fost chiar în acele zile când la nivel guvernamental au publicat un decret despre Armenia de Vest,  prin care au proclamat dreptul la independență a Armeniei de Vest. Acesta era un semnal de alarmă suplimentar ca problema armeană să fie lichidată grabnic.În această problemă Lenin acționa mai rapid și mai consecvent decât colegii lui Junii Turci.

Erau în curs negocierile de la Brest-Litovsk. La 14 decembrie partea germană și-a prezentat cererile, unde nu exista cerința evacuării trupelor rusești din Turcia. A doua zi, din partea turcă , Hakki pașa în cuvântul său a subliniat că problema scoaterii trupelor rusești din Turcia s-a rezolvat deja prin acord separat, inclusiv regiunile Kars, Ardagan, și Batum. Numai la finele negocierilor partea germană a inclus acest act notând că „Noi nu insistăm pentru evacuarea imediată a trupelor rusești din zonele respective, în dorința de a evita acuze suplimentare”.

Dar încă din 1918, ianuarie 7, din dispoziția lui Troțki trupele rusești au părăsit frontul caucazian, inclusiv Transcaucazia, abandonând turcilor depozitele de muniții și tehnica militară, iar turcii însuflețiți au declarat că 10 ani de aici înainte nu le mai trebuie armament. Apoi Nuri pașa a năvălit în  Gandzak proclamând republica independentă Azerbaigean în ideea că aceasta va fi o parte a viitoarei republici încă inexistente.

Trupele sultanului au continuat genocidul și în Transcaucazia de Est. Numai Arțakhul-Karabahul a reușit să respingă atacurile sălbatice ale turcilor. În satul Msmna din Varand a fost nimicit un batalion turc. Dar  în hanatele Shaki și Șemaha au făcut exact ce au făcut și în Armenia de Vest. E suficient să notăm că după recensământul din 1916, din cei 45 mii de armeni din Șaki, în anul 1926 rămăseseră doar 4000, iar 40.000 a fost numărul victimilor. Din zona Șemaha din 75 de mii de armeni rămăseseră 12 mii iar 60 mii au fost uciși. Asta până a ajunge la Baku.

În scurt timp trupele turcești au ajuns la Baku, au înecat în sânge orașul unde fuseseră 16.000 de soldați armeni. Asta după ce armenii respinseseră revolta musavatistă și practic conduceau orașul. Lenin nu ar fi acceptat ca în calea Marelui Turan să se ridice o autoritate armeană și chiar în acest punct nodal. Lenin literalmente nu a sprijinit pe comuniștii izolați la Baku. Mințea că a trimis bani, dar aceștia nu ajungeau la destinație. Nici măcar nu a asigurat o linie directă de comunicații. Iar Șahumian era nevoit să comunice cu centrul prin Tașkent și Astrahan. Probabil că Lenin a zâmbit când a citit telegrama de avertizare a lui Șahumian care scria că :” Dacă ei înving la Baku, orașul va fi declarat o capitală musulmană …elementele contrarevoluționare musulmane vor controla toată Transcaucazia și asta va duce la pierderea Transacucaziei pentru Rusia”.

Să prezentăm și alte fapte.

Trupele turcești victorioase se apropie de Baku. După ce în 20 – 28 iulie au cucerit Șemaha, Aylat, Balagiar, au asediat Baku. În timp ce apelurile lui Șahumian la Lenin rămân fără ecou. Iată ultima telegramă disperată adresată lui Lenin și Stalin: „Vă rog insistent ca să luați toate măsurile pentru trimiterea imediată de trupe regulate. Împotriva noastră luptă armata regulată turcă. Sunt și instructori germani” . Cu acest prilej Lenin, la 29 iulie, a răspuns: „ Vom lua măsuri de trimitere de trupe, dar nu putem promite nimic sigur” (ibid. p.382-383).

Dar, ce făcea Lenin în acest timp? Când în 30 martie 1919  musavatiștii înfrânți au fugit în Gandzak, Șahumian a anunțat pe Lenin asupra necesitătii trimiterii de trupe în Gandzak. Iar răspunsul care a venit a fost: „ Trebuie să manevrăm și să amânăm rezolvarea, până ce ne vom consolida(pozițiile)”. Lenin știa foarte bine că peste o lună trupele sultanului vor fi în Gandzak.

Lenin nu urmărea consolidarea comunei din Baku ce devenise armenească ci căuta s-o distrugă. Șahumian cere armament lui Trotki, care însă nu trimite nici un cartuș. Nu mai puține daune comunei a adus și Stalin. Acesta, În iulie 1918, era comisar al regiunii militare din Caucazul de Nord. El a trimis la Țarițin o mare cantitate de alimente destinate pentru Baku. Tot el a oprit brigada de 8000 de soldați, dizlocați de pe frontul ucrainean care mergea spre Baku. Au ajuns doar 780 de oameni dar care nu se știe dacă au participat la lupte.Șahumian care credea în Lenin cu naivitate, nu-și putea închipui că adevăratul scop a lui Lenin era transformarea Caucazului în placa turnantă a Marelui Turan.

Datorită războiului civil din 1918-1920, Lenin, temporar a amânat preocupările privind drumul sudic al Marelui Turan. Dar iată cu consângeanul său Ataturk face o înțelegere, la fel și cu guvernul musavatist, trimite la 28 aprilie, Armata Roșie  a 11-a , la Baku unde oficializează guvernul stabilit de turci cu forța iataganelor, proclamând : Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjan. Peste noapte musavatiștii devin bolșevici militanți. Iar sângerosul Sultanov, călăul din Șuși se declară președinte al comitetului revoluționar din Karabagh.

Iată cum, în acest fel, Baku, orașul armean cel de 3 mii de ani, a fost transformat de Lenin în capitala falsului Azerbaidjean. Și nici un an după, a predat și Nahicevanul armenesc tot lor. Puțin după și Karabahul a fost nevoit să împărtășească aceași soartă.

ARTAȘES  HAGOBDJANIAN

 http://www.hayagitaran.info

(trad.din l.arm.a.s.)

 

 

  •  
  •