Festivalul

A intrat în tradiţia bucureştenilor ca o dată la doi ani să aibă parte de un festival care, iată, a ajuns la a XX-a ediţie. Festivalul  George Enescu ce captează atenţia lumii muzicale  reuşeşte, graţie unor organizatori  ambiţioşi să ţină sus steagul fiind cotat printre cele mai reuşite manifestări muzicale la nivel mondial. Asta înseamnă, în primul rînd, un buget substanţial pe care Statul îl alocă de fiecare dată. Şi aici trebuie felicitaţi toţi cei care reuşesc să convingă oficialităţile, la fiecare ediţie, că este mai important să cheltuieşti banii pentru astfel de evenimente  ce cresc prestigiul ţării, printer altele, decît să-i aloci în tot felul de şuşe ( scuzaţi expresia) care nu fac altceva decît să bage nişte bani în buzunarele unora… Dar să nu ne îndepărtăm de la subiect şi să deviem iar spre politic pentru că acest festival a reuşit, dincolo de partide şi guverne să reziste într-un mod, aş spune, chiar miraculos. În plină criză s-au găsit bani pentru a aducela Bucureştipersonalităţi de prim rang ale vieţii muzicale din întreaga lume iar concursul la secţiile  vioară/pian/violoncel/compoziţie a fost la cel mai înalt nivel. Apropo de concursul de vioară, armeanul Haik  Kazazian a fost o reală surpriză şi ar fi meritat premiul I. Dar s-a preferat formula cu două premii II…oricum sperăm să-l mai ascultămla Bucureştişi pe marile scene ale lumii. Armenia, oţarătotuşi mică,  are, iată, resurse inepuizabile nu doar în domeniul cultural ci şi în ştiinţe sau sport ceea ce demonstrează că armenii continuă să fie o naţie ce are multe de spus în această lume din ce în ce mai globalizată.

by Mihai Stepan Cazazian