Advertisement
 Added on October 24, 2017  Mihai Stepan Cazazian

Festivalul Internațional de Film El Gouna (GFF) la prima ediție

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

GFF dorește să devină un Cannes al Orientului Mijlociu, cele mai importante festivaluri de film din regiune fiind, deocamdată, cele din Cairo si Dubai. Ideea de a organiza un festival de Film în El Gouna, în Egipt, a pornit de la talentata actriță și producătoare din Cairo, Bushra, care supraveghează toate operațiunile la GFF.

decernarea premiilor la CineGouna PLatform

Motto-ul Festivalului este „Cinema for humanity. Cut from the same cloth“ („Sîntem făcuți din același aluat“), iar în El Gouna au venit peste 700 de invitați. Fondatorii, frații Naguib și Samih Sawiris, promovează idei umaniste în partenariat cu Agenția ONU pentru Refugiați-UNHCR și „Emerging Film Talents Association“-IEFTA, fondată de Marco Orsini, angajîndu-se în protecția mediului și, în cazul oraşului El Gouna, așezat pe coasta Mării Roșii, a recifelor de corali. Chiar unul dintre documentare, Wonders of The Sea, filmat în 3D de Jean-Michel Cousteau și prezentat în El Gouna, este dedicat explorării recifelor pe plan mondial. Asistasem la actuala ediție de la Cannes la conferința de presă dată de Cousteau, dar documentarul nu era încă gata, și cu atît mai bucuroasă am fost să constat că ruleaza în El Gouna. Pentru organizarea unui festival de asemenea dimensiuni și pretenții e nevoie de knowhow în organizare și de un abil director artistic, care la El Gouna este Intishal Al Timimi, fostul director al secțiunii arabe la Festivalul Internațional de Film Abu Dhabi. O parte dintre organizatorii noului festival au colaborat deja la cel din Abu Dhabi. Directorul festivalului de la El Gouna îmi explică că, într-adevar, este prima ediție, dar „noi deținem o experiență vastă, de 74 de ani“, referindu-se la colaborarea anterioară cu Festivalul de Film de la Veneția și la șansa de a învăța pe parcursul anilor cum funcționează un festival. Inițial, majoritatea filmelor arabe din competiție nu erau subtitrate în engleză, iar cele de peste hotare nu erau în arabă, „GFF s-a ocupat de subtritare“, îmi explică Intishal Al Timimi. O adevărată performanță, iar rezultatul a fost superior celui de la Veneția, unde vezi subtitrajul numai dacă te afli în primele rînduri. „Aceasta este doar prima ediție, dar deja vom fi cel mai mare festival din lumea arabă ca număr de participanți“, a declarat Intishal Al Timimi. Selecția a cuprins peste 70 de filme, dintre care 15 lungmetraje în competiție, inclusiv filmul de deschidere, care, la fel ca la Veneția, face parte din competiție. Organizatorii s-au străduit să includă filme recente și cît mai multe premiere. „Jumătate dintre filmele vizionate în El Gouna au avut premiera mondială cu mai puțin de o lună în urmă“, îmi destăinuie Intishal.

regizoarea Ana Urushadzem

Sawiris impreuna cu Forest Whitaker-noul partenariat pentru Sudanul de Sud

„Marea provocare a constat însă în a transforma un loc turistic cu un cinema învechit și cu un număr limitat de scaune într-o atracție internațională“, îmi spune directorul artistic. El Gouna dispune de ultima tehnologie existentă în săli de cinema: 3 săli cu 706 locuri în Sea Cinema, o sală pentru 392 de spectatori în TU Berlin Audimax (universitate în colaborare cu TU Berlin) și impresionantul amfiteatru cu 900 de locuri Marina Theatre. Amfiteatrul a găzduit și ceremonia de deschidere a Festivalului, cu acordarea premiilor actorului egiptean Adel Imam, apreciat în toată lumea arabă, și respectatul critic libanez, stabilit la Londra, Ibrahim Al-Ariz, pentru realizări deosebite în carieră. După care a urmat premiera mondială a impresionantului film Sheikh Jackson, în regia lui Amr Samir, despre un tînăr imam pasionat de Michael Jackson şi care este tulburat la moartea artistului. Filmul făcea parte din competiție și a fost foarte bine primit, dar nu a fost cîștigător. Tot în acest splendid decor a fost răsplătit cîștigătorul unui Oscar, actorul Forest Whitaker, pentru întreaga carieră cinematografică, primind Steaua „El Gouna“. Filmul de închidere a fost realizat de Ai Weiwei, Human Flow, despre proveniența și destinul refugiaților, film care, cu numai două săptămîni în urmă, își avea premiera mondială la Veneția. Aici am vizionat și filmul libanezului Ziad Doueiri, The Insult, o poveste ce porneşte de la o simplă dispută dintre un creştin libanez şi un refugiat palestinian. Actorul Kamel El Bascha fusese răsplatit, la Veneția, cu un Coppa Volpi, pentru cea mai bună interpretare masculină. Revista Variety a ales El Gouna pentru decernarea trofeului „Best Arab Talent of the Year“ și l-a desemnat pe Ziad Doueiri. Ziad a pomenit, la decernarea premiului, despre experiența trăită pe aeroportul din Beirut, unde, venind de la Veneția, a fost arestat, iar paşaportul i-a fost confiscat. Acest fapt, în opinia sa, era o avertizare pentru filmul său anterior, care se petrecea în Israel, The Attack, ce fusese filmat în parte în Israel şi la care colaboraseră și actori israelieni – toate acestea fiind tabuuri pentru societatea libaneză. El Gouna însă i-a adus noroc realizatorului, filmul său a fost și cîştigătorul premiului El Gouna Silver Star, în valoare de 25.000 de dolari.

invitat special Oliver Stone

Marele Premiu El Gouna, Golden Star, în valoare de 50.000 de dolari, a fost atribuit lungmetrajului georgian Scary Mother, în regia Anei Urushadze, despre o femeie care trebuie să se decidă între familie și pasiunea sa de scriitoare; negăsindu-și echilibrul, femeia are coșmaruri, străbătute de un monstru din mitologia tailandeză. El Gouna Steaua de Bronz şi 15.000 de dolari au revenit peliculei ruse Arthamia. În secțiunea de premiere mondiale egiptene, controversatul Photocopy a primit Steaua de Aur și 20.000 de dolari. Talentata Nadia Kounda, protagonista remarcabilului lungmetrajul marocan Volubilis, în care este portretizată cu sensibilitate societatea marocana de Faouzi Bensaidi, a primit trofeul pentru cea mai bună interpretare feminină, iar actorul Daniel Gimenez Cacho a fost rasplatit pentru cea mai bună interpretare masculină în pelicula argentiniană Zama. Premiul „Cinema for Humanity“ și 20.000 de dolari i-au revenit regizorului american Thomas Morgan pentru Soufra. Producătorul executiv a fost Susan Sarandon. Este povestea lui Mariam AlShaar, care și-a petrecut întreaga viață în tabăra de refugiați Burj El Barajneh de lîngă Beirut. Pentru refugiații palestinieni, practic nu exista joburi în Liban. Eroina filmului se străduiește să-şi amelioreze viața și, împreună cu alte femei, se apucă să gătească și să vîndă produsele, întîi în tabara de refugiați, pe urma în afară. Visul lor este însă să cumpere un food truck, iar cu veniturile cîștigate doresc să finanțeze o clădire pentru copiii din tabără.

La TU Berlin au avut loc întîlnirile juriului, dar și întîlnirile producătorilor, distribuitorilor, programatorilor de peste hotare invitați de „CineGouna Platform“, pentru promovarea noilor cineaști din lumea arabă, în cadrul programului „CineGouna Springboard“. Tot aici au fost găduite, în cadrul programului CineGouna Bridge, dialoguri cu realizatorul american Oliver Stone sau cu actorul Forest Whitaker, invitații de onoare ai evenimentului. Oliver Stone era prezent nu numai cu Snowden, dar și cu recentul film documentar în patru serii The Putin Interviews, un film pe care unii l-au considerat extrem de critic la adresa președintelui Rusiei, iar alții, o propagandă în favoarea Kremlinului.

cu Intishal Al Timimi

Alice Kanterian

articol publicat in https://www.observatorcultural.ro

 

Forest Whitaker si Oliver Stone invitați speciali la prima ediție a Festivalul Internațional de Film El Gouna-GFF

Forest Whitaker la randul sau nu numai ca a dat sfaturi tinerilor cineasti la GFF dar a si prezentat activitatile organizatiei sale „Whitaker Peace & Development Initiative (WPDI)“ si noul partenariat cu Naguib Sawiris pentru pace si dezvoltare in Sudanul de Sud. Naguib, care este un cineast pasionat este cel care a fost contactat de actrita Bushra, el este sponzorul principal al festivalului GFF care a avut loc in Egipt in perioada 22-29.09, mi-a explicat fratele sau Samih Sawiris. El procedeaza conform citatului lui Charles Dickens „Fă bine cât poţi de mult şi vorbeşte despre asta cât poţi de puţin.” La conferinta de presa care s-a desfasurat pe 28 septembrie Naguib a elaborat actul umanitar de care da dovada explicand motivele angajamentului sau in Sudanul de Sud: prieteni apropiati si in general sentimentul ca poporul sudanez este foarte apropiat poporului egiptian. Aceasta colaborare are deja ceva vechime cum am aflat ulterior de la fratele sau Samih Sawiris, la interviul acordat pe 30 septembrie. Samih Sawiris este un om de afaceri vizionar, el este cel care a fundat El Gouna cu 27 de ani in urma, conceptul era initial mai modest, cu 60 de vile. El Gouna s-a dezvoltat cu timpul si a devenit o statiune, raman firmele si investitori care trebuiesc atrasi in numar mai numeros pentru a avea „o societate functionala si un adevarat oras” imi explica antreprenorul. Revenind la Charles Dickens si Samih da dovada de altruism, el a construit case pentru oamenii nevoiti din regiune, aceasta am aflat-o nu de la el. La ceremonia de incheiere a festivalului pe 29.09 am cunoscut două femei antreprenoare stabilite in El Gouna: cercetatoarea elvetiana de delfini Angela Ziltener, fundatoarea si presedinta organizatiei „Dolphin Watch Alliance” participase la un panel despre protejarea mediului, iar prietena sa Kerstin Engels din Germania salveaza caii si alte animale bolnave si ofera cu firma sa „Habiba Tours” explorarea desertului. Acestia sunt exempluri de reusita in El Gouna in armonie cu natura. Samih Samiris respecta natura, telul sau este de a salva recifele de corali pentru urmatoarele generatii „pentru copii mei” imi explica intr-o germana perfecta. El a studiat intre 1976-1980 la TU Berlin Ingineria Industriala.

“Aceasta este doar prima ediție, dar în acest an vom fi cel mai mare festival din lumea arabă cu numărul de participanți”, a declarat Intishal Al Timimi. Selectia care cuprinde peste 70 de filme, dintre care 15 lungmetraje in competitie, inclusiv filmul de deschidere care la fel ca la Venetia face parte din competitie, este ceva eclectica, dar de intales, doarece organizatorii s-au straduit sa includa filme recente si cat mai multe premiere pentru regiunea MENA. „Jumatate din filmele vizionate in El Gouna au vazut premiera mondiala cu mai putin de o luna in urma” imi dastainuie Intishal.

Cu ce ar mai putea eclipsa pe viitor El Gouna, poate cu un Palat de Festivaluri ca la Cannes? Un centru de congrese lipseste intradevar, la fel si un centru de presa. Fata de celalalte festivaluri la care am participat m-a impresionat diversitatea filmelor printre care si doua recente productii germane al caror premiera avea loc in MENA: „Submergence” in regia lui Wim Wenders si impresionantul construct/instalatie a lui Julian Rosefeldt „Manifesto” in care Kate Blanchett recitand cele mai celebre manifeste artistice incarneaza 12 roluri intrand de exemplu in pielea unei femei fara adapost, a unei invatatoare, sau a unei mame sfantind mancarea la masa cu familia sa (este adevarata familie a lui Kate Blanchett cum am aflat de la DOP Christoph Krauss). Dar cel mai mult m-a frapat calitatea participanților din industrie. Intalnirile si convorbirile cu acesti experti din toata lumea invitati la El Gouna au creat un microcosmos deosebit in acest rezort spectacular pe malul Marii Rosii. Printre ei criticul de film din Irac stabilit in Suedia Kais Kasim, programatorul Raman Chawla din New Delphi, activista Sarah Johnson din NY care a fost si presedinta juriului in sectiunea lungmetraje si care sustine cu casa sa de productie „Green Hummingbird Entertainment” tinere cineaste si filme cu un impact social. Acest tel il imparte cu realizatorul indian Mike Pandey, care a participat la fel ca Johnson pe 25 septembrie la colocviul „State of environment: social impact through films” si care se angajeaza cu fundatia sa „Earth Matters” www.earthmattersfoundation.org pentru conservarea speciilor pe cale de disparitie. Aceasta a fost moderata de producatoarea Geralyn Dreyfous, fondatoarea centrului de cinematografie „Utah Film Centre”. La colocviul despre situatia actuala a refugiatilor si criza migratiilor de pe 28 septembrie i-am cunoscut pe activistul Marco Orsini care a fundat IEFTA, pe Ragnhild Ek de la UNHCR din Cairo si pe Thomas Morgan, realizatorul documentarului „Soufra”. De neuitat convorbirile cu Monika Rorvik, directoarea Agentiei Nationale de investitii si promovarea filmelor din Cape Town, cu producatoarea executiva a documentarului „The Square” Nicole Guillemet, in trecut codirectoare Sundance, actual directoare adjuncta si programatoare la GFF, cu Mamoon Hassan cu o cariera impresionanta dintre care producator sef la British Film Institute, cu Elias Khlat, directorul „Festivalui de Film de la Tripoli” sau cu Freddy Olsson, unul dintre programatorii „Festivalului de Film Göteburg”. GFF merita sa intre in circuitul festivalelor. Mai ales ca detine experti consultanti ca Margarethe von Trotta dupa cum descopar in catalog dupa terminarea festivalului. Singura piedica ar putea fi San Sebastian, coincide cu acest festival international cu o foarte buna reputatie. Dar distanta geografica este destul de mare, si profilul foarte diferit pentru a ajunge la o co-existenta „pasnica”! Pe anul viitor El Gouna!

Alice K.

  

by Mihai Stepan Cazazian