Expoziţie la Veneţia : 500 de ani de la naşterea tiparului armean

 Hakob Meghapart Urbaťagirk  „Cartea de Vineri”, Venezia, 1512,

(Venezia Biblioteca dei Padri Mechitaristi di San Lazzaro)

Editarea Albumului  URMELE UNEI CIVILIZAŢII (ediţie îngrijită de Gabriella Uluhogian, Boghos Levon Zekiyan, Vartan Karapetian, Ed. Skira, Ginevra/Milano, 2011)

La 15 decembrie  2011, a  avut loc  la Muzeul„Correr” şi în Sala Monumentală a Bibliotecii Naţionale “Marciana” din Veneţia, situată în imediata vecinătate a Bazilicii Sfântul Marcu, o expoziţie de o importanţă capitală pentru cultura armeană şi universală. Expoziţia s-a desfăşurat sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui Republicii Italiene, domnul Giorgio Napolitano, al domnului Serj Sargsyan, Preşedintele Republicii Armenia şi sub auspiciile Sanctităţii Sale Karekin II, Patriarh Suprem şi Catolicos al tuturor Armenilor.

Expoziţia de faţă are o importanţă istorică, datorită faptului că ne permite să sărbătorim un eveniment anterior anului 1715, anul sosirii Sfântului Călugăr din Sebastia, Manuc („Pruncul Isus”), care-şi schimbase numele în „Mechitar” („Consolatorul”). Acesta fugise din Peloponez, regiunea cunoscută şi ca Moreea, din oraşul Modone, înainte ca zona să cadă pradă turcilor.

Evenimentul pe care îl sărbătorim este aniversarea a 500 de ani de la începerea funcţionării tiparuluila Veneţia.

Prima carte în limba armeană a văzut lumina soarelui la aproximativ 70 de ani de la inventarea tiparului. Cartea are ca titlu Urbaťagirk adică „Cartea de Vineri”. Aceasta este o culegere de rugăciuni şi de texte, folosite mai ales de către negustori. Numele celui care a tipărit cartea este Hacob (cel care se autodefineşte „Meghapart”, adică, păcătos), după cum aminteşte dr. Vartan Karapetian, unul dintre cei trei oameni de cultură care au îngrijit expoziţia şi catalogul (ceilalţi doi sunt: profesoara Gabriella Uluhogian şi Părintele profesor Boghos Levon Zekiyan). Există în lume în jur de 10 exemplare din această carte, unul dintre ele se află în biblioteca Părinţilor Mechitarişti Armeni din Veneţia şi a fost prezentat în această expoziţie.

În 1498, Democrito Terracina a obţinut permisiunea de a tipări cărţi în limba armeană în Republica Veneţia. Pe vremuri, mulţi armeni trăiau în Veneţia. Colonia era numeroasă şi existau diferite locuri de întâlnire a acestora, printre care „Casa Armena” din „San Zulian”, situată în „Calle delle Lanterne”, devenită, mai târziu, „Calle degli Armeni”. Comunitatea era formată, mai ales din meseriaşi, meşteşugari, bijutieri, dar şi călugări şi preoţi. Mulţi negustori erau culţi şi apreciau cultura, iar Veneţia era pentru ei un loc ideal pentru tipărirea cărţilor.

Expoziţia, ca de altfel şi minunatul catalog de 406 de pagini, editat de Skira, a apărut paralel în limbile italiană, franceză şi engleză şi a fost îngrijit de către profesoara universitară Gabriella Uluhugian, părintele vardapet Boghos Levon Zekiyan, profesor universitar, şi dr. Vartan Karapetian, un istoric al artei, care a îngrijit şi alte expoziţii cu mare profesionalism. Cei trei îngrijitori care au depus o muncă uriaşă, au avut patru colaboratori ştiinţifici: Roberto Bigolin, Benedetta Contin, cel care recent a susţinut o teză de doctorat în limba armeanăla Geneva, în colaborare cu Universitatea „Ca’ Foscari” din Veneţia şi Paolo Lucca, foarte cunoscut în mediul armenesc datorită studiilor sale.

Expoziţia va fi deschisă până în 10 aprilie. Vizitatorii au prilejul de a parcurge nu numai sălile unde sunt expuse comorile, dar şi de a se deplasa prin interesante itinerarii care cuprind: Biserica armeană a Sfintei Cruci, situată nu departe de podul „Rialto”, înfiinţată în secolul al XV-lea, şi bineînţeles Sfântul Lazăr, unde va fi transferată după încheiere acesteia în aprilie şi depusă, până la sfârşitul acestui an, la secţia dedicată tiparului şi relaţiilor armeano-veneţiene.

Expoziţia de faţă va continua şi în Erevan, capitala Armeniei, proclamată de Unesco „capitală mondială a cărţii” pentru anul 2012. Acolo se va inaugura noul sediu al celebrei biblioteci „Matenadaran”, unde sunt conservate manuscrise extrem de importante pentru cultura armeană şi cea universală.

La vernisajul expoziţiei oraşul Sfântului Marcu a avut cinstea să-l aibă ca musafir de excepţie pe Excelenţa Sa domnul Serj Sargsyan, Preşedintele Republicii Armenia.

Domnia sa a declarat printre altele:

„Anul 2012 este memorabil pentru Republica Armeană şi pentru întregul popor armean. Acum cinci sute de ani, a fost tipărită în Veneţia prima carte în limba armeană destinată să lase o urmă de neşters în renaşterea spirituală şi culturală a naţiunii armene. Fără îndoială, alegerea locului nu a fost întâmplătoare, ci a fost o consecinţă logică a legăturilor seculare ale Armeniei cu oraşul din Lagună.

Observ cu multă bucurie şi satisfacţie că tipărirea primei cărţi armeneşti în Veneţia este o probă evidentă a legăturilor indestructibile, amicale şi privilegiate a celor două neamuri creative. Popoare care sunt legate între ele de două milenii prin relaţii strânse, politice şi economice, culturale şi spirituale; popoare care au avut un sistem comun de valori ale civilizaţiei de mai bine de două mii de ani şi, în sfârşit, două popoare creştine antice pe care credinţa le-a legat la valori care acum se numesc europene.

Sunt sigur că inaugurarea oficială a expoziţiei veneţiene, în care vizitatorul va avea ocazia deosebită de a savura cele mai înalte realizări ale civilizaţiei armeneşti în cadru cultural, arhitectonic, economic şi ştiinţific-cultural, nu numai că va constitui lansarea oficială a sărbătorilor jubileului celui de al 500-lea aniversar, ci va simboliza mai ales perenitatea relaţiilor seculare armeano-italiene.”

Preşedintele Italiei, domnul Giorgio Napolitano, a trimis un mesaj important: „Din antichitate şi până astăzi, armenii au vrut să călătorească şi să dialogheze cu celelalte popoare, punând la dispoziţia tuturor, graţie cărţii, rodul experienţelor lor. Veneţia, oraşul diasporei occidentale armeneşti prin excelenţă, rămâne gravată în inimile multor armeni răspândiţi prin lume, căci prin tipărirea celei dintâi cărţi în limba armeană a contribuit la răspândirea unui mare popor.

Doresc să subliniez marile realizări ale libertăţii, democraţiei şi progresului la care naţia armenească a ajuns în ultimii 20 de ani de la redobândirea independenţei, dar şi legăturile de prietenie şi colaborare care s-au consolidat între popoarele noastre,  acum puse în lumină de binevenita vizită a Preşedintelui Republicii Armenia în Italia”.

Se cuvine să menţionăm că la organizarea expoziţiei s-au implicat mai multe instituţii, fie din Armenia, fie din Italia, printre care amintim: Muzeul de Istorie din Armenia, Muzeul Sfântului Scaun din Echmiadzin, „Matenadaran” – Institutul pentru Manuscrise vechi, „Mesrop Mashtots” – Biblioteca Naţională din Armenia, Galeria Naţională din Armenia, Fundaţia Muzeelor Civice din Veneţia, Biblioteca Naţională Marciana, Muzeul Arheologic Naţional.

La organizare au contribuit şi: Fundaţia Muzeelor Civice din oraşul Veneţia, Ministerul Culturii Republicii Armene, Ambasada Republicii Armene în Italia,  Biroul de expoziţii din Administraţia specială a Patrimoniului Istoric, Artistic şi Etno-antropologic şi pentru Centrul muzeal al oraşului Veneţia şi al „Grondei Lagunare”.

Expoziţia prezintă, în special, cărţi, obiecte de cult, Cruci din piatră (Khacikar), covoare, manuscrise, obiecte preţioase din Muzeul şi Biblioteca Mănăstirii Mechitariste din Viena, din Galeria Naţională Armeniei, din Matenadaran, din Muzeele Sfântului Scaun din Echmiadzin, din Arhivele şi Biblioteca din Florenţa, Bologna, din Muzeul Correr din Veneţia, din Muzeul şi Biblioteca Mănăstirii Sfântului Lazăr, din „Bibliotèque Nationale” din Franţa şi din Colecţia „Kalfayan” din Grecia.

Expoziţia de la Muzeul “Correr” are mai multe secţiuni: 1. Podişul Armean, unde vizitatorul poate imediat, graţie unui mare panou, să cunoască geografia Armeniei istorice; 2. Piatră şi geometrie, unde se pot admira diferite cruci de piatră (Khacikar), o cruce de piatră din tuf din Dvin, datând din veacul al VII-lea, cu modele din Siunik, Echmiadzin şi aşa mai departe; 3. Biserica Armeană, cu nişte icoane şi obiecte de cult, de pildă o cruce cu moaştele Sfântului mucenic Gheorghe; 4. Arca lui Noe, în care putem să admirăm un relicvar din argint conţinând un fragment din Arcă 5. Crearea alfabetului armean, opera Sfântului Mesrop Mashtots, care a realizat un alfabet propriu, minunat, menit să reproducă toate sunetele limbii armene.

Evangelia din Glodzor, 1307

Aici găsim pentru neştiutorii de limbă armeană un mare panou cu butoane: apăsând butonul pentru o literă se poate auzi sunetul ei. Aici este expusă o comoară: Evanghelia di Trebizonda, un manuscris din secolul al X-lea, care se află în Biblioteca Părinţilor Armeni din Sfântul Lazăr. 6. Scriptura armenească: conţine Evanghelii, epigrafe, traduceri, cartea celebră al sfântului Grigor Narekatsi intitulată: „Cartea Plângerii”, scrise în cele trei tipuri de alfabet: „erkatagir”, „bolorgir” şi „notrgir”, respectiv, scrierea capitală, cu litere mari, literal scrierea în fier, numele vine de la cerneala care conţinea oxizi feroşi; scrierea rotundă, folosită din secolul al X-lea, şi cea care permitea scribului să câştige timp, fiind mai agilă. Nu lipsesc litere antropomorfe, şi zoomorfe, în interiorul manuscriselor. 7. Arta şi încredinţarea. 8. Miniatura. Aici sunt prezente: Evanghelii şi o culegere de predici intitulată Omeliarul din Mush din 1205, sau celebrul roman al lui Alexandru din secolul al XIV-lea care provine din Cilicia.

Opere di San Nerses Shnorali e di altri autori, 1644 Aleppo

Compartimentele găzduite în Muzeul Arheologic Naţional sunt alcătuite din 21 secţii şi sub-secţii. Aici se află mai multe volume, printre care: Coduri (Mkhitar Gosh, Codul Legilor, care provine din mănăstirea Dasn, Gandzak), cărţi de istorie, printre altele: Istoria Armeniei, scrisă de către părintele istoriei naţionale Movses Khorenatsi, tot aici se poate admira un exemplar din Istoria Armeniei, editat în 1567, un comentariu asupra Psalmilor din 1449, redactatla Caffa, în Crimea, de către Grigor Tatevatsi).

În secţia „Armenii din Imperiul Rus” unde putem admira un Decret a ţarinei Ecaterina pentru înfiinţarea oraşului Novyj Nakhijevan (14 octombrie 1779): este vorba de un pergament în ramă de argint aurit. Printre altele comori se află un testament Maria Armina, adică al Mariei de naţie armeană care a lăsat o moştenire la „Casa Armenorum” pentru restaurare, este vorba de un document din 1341, o copie din cartea „Il Milione” sau „Cartea Milioanelor” lui Marco Polo. Copia prezentă este din secolul al XIV-lea. O mare surpriză a fost şi prezenţa cărţii scrise de către Cesare Vecelio, vărul pictorului Tiziano Vecelio, din Pieve di Cadore „Degli abiti antichi e moderni di tutto il mondo libri due” (Despre haine vechi şi moderne din întreaga lume), din 1590, unde apar cinci ilustraţii xilografice care reprezintă haine armeneşti.

Se mai pot admira multe cărţi consacrate vieţii armenilor din Veneţia, cărţi de valoare: un Liturghier, calendare, texte de poezie şi Arborele genealogic al celebrei familii Sceriman (1799). Găsim, printre altele o carte scrisă de către Zaccaria Sceriman: „Călătoriile lui Enrico Watson spre necunoscutele ţări australiene…”, după un manuscris englezesc din 1764.

În ultima secţie: „Marea reţea a Tipăriturii armeneşti” găsim, împreună cu cărţi liturgice, cărţi de erudiţie, ca: „Introducere în limba Caldeeană”, o Biblie tipărită la Etchmiatzinîn 1666/1668, un dicţionar armean tipăritla Amsterdamşi cărţi ale Sfântului Nerses Shnorhali (1102-1173).

Interesant este şi materialul conţinut în secţia „Veneţia şi Madras”, căci în coloniile armene din India a existat o viaţă culturală care a însuşit ideile iluministe preluate de la englezi. Aici putem să găsim o Biblie, editată în 1733, aşa zisa „Biblia Mechitar”, o gramatică limbii armene clasice, al aceluiaşi autor (Mechitar din 1730), un dicţionar al întemeietorului Mechitariştilor (Thesaurus della lingua armena) şi, printre altele, cunoscuta gramatică în armeană şi engleză a părintelui Pascal Aucher (A Grammar Armenian and English).

Catalogul Expoziţiei conţine zece capitole scrise de către mari specialişti în armenologie (Boghos Levon Zekiyan, Gabriella Uluhogian, Marco Bais, Murad Hasratian, Hamlet Petrosyan, Dickran Kouymjian, Giusto Traina, Claudio Gugerotti, Valentina Calzolari, Anna Sirinian, Benedetta Contin, Riccardo Pane, Claude Mutafian, Theo Maarten van Lint, Aram Kerovpyan, Vladimir Barkhudaryan, Maria Adelaide Lala Comneno, Sebouh Aslanian, Vartan Karapetian, Giampiero Bellingeri, Alessandro Orengo, Raymond H. Kévorkian, Aldo Ferrari, Baykar Sivazliyan, Paolo Lucca, Sona Haroutyunian, Sahen Khachatryan, Alexandre Siranossian, Artsvi Bakhchinyan) care reflectă numeroase aspecte culturale, artistice, religioase şi ecleziastice ale poporului armean.                                                                                      

Giuseppe Munarini

fotografii extrase din volumul ARMENIA. TRACCE DI UNA CIVILTÀ

a cura di Gabriella Uluhogian, Boghos Levon Zekiyan, Vartan Karapetian,

Ed. Skira, Ginevra/Milano, 2011.

by Giuseppe Munarini