Evocări

            Recent am lecturat romanul “Viaţa unei mame”, apărut în Editura ARARAT scris cu o deosebită afecţiune de Iacob Vartan (fiul), o carte ce m-a impresionat şi pe care o recomand tuturor celor ce vor să-şi retrăiască retrospectivele propriilor vieţi.

Afirm, că am fost mişcat de sinceritatea descrierii “Epopeei” vieţii Anetei Burdea, pe care am cunoscut-o în Focşaniul natal, pe când locuia în aceiaşi curte de pe Strada Virgulei Nr.16 împreună cu fratele bunicei  mele Tinca Alaci, respectiv cu Garabet Hacic şi soţia lui Aglaia .

Eu fiind mai mic ca vârstă cu doisprezece ani faţă de copiii Anetei, Maricuţa căsătorită Ionescu şi cu şapte faţă de Iacobică, ne ştiam ca înrudiţi, dat fiind că Nenea Garabet le era bunic prin fiul Valerică soţul Anetei, născută Burdea. Fac o paranteză şi amintesc că în periodicul ARARAT, am citit cândva despre Panciu, ca fiind oraşul Burdeştilor, prin faptul că în secolul nouăsprezece, familiile fiind foarte numeroase  stăpâneau o parte din urbe.

Împrejurările    vieţii despărţindu-ne pentru foarte mulţi ani, ne-am regăsit în Bucureştiul anilor 1992, când familia mea a revenit de pe plaiurile Bihorului, încetăţenindu-ne în oraşul lui Bucur.

Relaţiile cu familia lui Iacobică le-am reînodat datorită unei alte rude, Ecaterina Vizulea, căreia îi eram nepot de văr, ea fiind una din cele trei fete ( Profiriţa, Nataliţa şi Ecaterina) ale Sofiei Salchievici din Roman, soră cu bunica Tinca Alaci , Garabet Hacic şi Bohos (Paul) Hacic.

Chiar dacă în prezent, suntem octogenari, ne bucurăm când ne reîntâlnim la slujbele duminicale sau a marilor sărbători de la Catedrală, când în readucerile aminte îi pomenim pe cei ce i-am cunoscut şi am copilărit în preajma lor şi cărora le păstrăm o pioasă amintire, aşa cum i-a descris Iacobică în “Viaţa unei mame”.

Alexandru Alaci

by Mihai Stepan Cazazian