Mihai Stepan Cazazian

ERVANT ar fi împlinit azi 94 de ani…

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Astăzi tata ar fi împlinit 94 de ani, dar s-a stins acum 8 ani la capătul unei suferințe lungi și grele pe care a îndurat-o cu demnitate. Orbise aproape complet către sfârșitul vieții, “pictorul orb care a învins întunericul” cum l-a denumit o jurnalistă. A fost un luptător. În copilărie și adolescenta s-a luptat cu mizeria, cu lipsa de libertate, eliberandu-se prin artă, apoi, în anii împlinirilor, cu sărăcia și greutățile unei existente duse fără ipocrizie și compromisuri iar către final s-a războit cu bolile care însă nu l-au doborât.

Iubea enorm viața. Se bucura când își îmbrățișa strănepoata, râdea ca un copil când simțea parfumul florilor de primăvara sau când ii torcea în brațe pisica.

Era pasionat de pictură. ” Talentul fără pasiune nu-nseamna nimic”, spunea mereu. Picta cu îndârjire, în ultimii ani fără să vadă, fără să-si poată admira lucrările. Le simțea. “La pittura e una cosa mentale” spunea Leonardo, iar el a confirmat aforismul. A pictat până în ziua dinaintea celei în care s-a sfârșit.

S-a dus după iubita lui soție, blânda mea mamă, la trei luni după ce ea s-a ridicat la ceruri. Ei sunt și în noi, în mine, în nepoata și stranepoata lor. Și în plus, Ervant Nicogosian, tata, mai este în sutele de tablouri în care si-a povestit viața, în lucrările monumentale care înfrumusețează edificii, în muzee, în case, cu harul împlinit.

Asta e nemurirea.

Gilda MOLOGHIANU

* în imagine Mozaicul de pe clădirea Arhivelor Statului, Râmnicul Vâlcea