ERVANT ar fi împlinit azi 94 de ani…

Astăzi tata ar fi împlinit 94 de ani, dar s-a stins acum 8 ani la capătul unei suferințe lungi și grele pe care a îndurat-o cu demnitate. Orbise aproape complet către sfârșitul vieții, “pictorul orb care a învins întunericul” cum l-a denumit o jurnalistă. A fost un luptător. În copilărie și adolescenta s-a luptat cu mizeria, cu lipsa de libertate, eliberandu-se prin artă, apoi, în anii împlinirilor, cu sărăcia și greutățile unei existente duse fără ipocrizie și compromisuri iar către final s-a războit cu bolile care însă nu l-au doborât.

Iubea enorm viața. Se bucura când își îmbrățișa strănepoata, râdea ca un copil când simțea parfumul florilor de primăvara sau când ii torcea în brațe pisica.

Era pasionat de pictură. ” Talentul fără pasiune nu-nseamna nimic”, spunea mereu. Picta cu îndârjire, în ultimii ani fără să vadă, fără să-si poată admira lucrările. Le simțea. “La pittura e una cosa mentale” spunea Leonardo, iar el a confirmat aforismul. A pictat până în ziua dinaintea celei în care s-a sfârșit.

S-a dus după iubita lui soție, blânda mea mamă, la trei luni după ce ea s-a ridicat la ceruri. Ei sunt și în noi, în mine, în nepoata și stranepoata lor. Și în plus, Ervant Nicogosian, tata, mai este în sutele de tablouri în care si-a povestit viața, în lucrările monumentale care înfrumusețează edificii, în muzee, în case, cu harul împlinit.

Asta e nemurirea.

Gilda MOLOGHIANU

* în imagine Mozaicul de pe clădirea Arhivelor Statului, Râmnicul Vâlcea

by Mihai Stepan Cazazian