Added on April 23, 2010  Mihai Stepan Cazazian

Erupţia

---

Nu îmi amintesc că, în ultimii ani, să fi asistat la o atît de mare agitaţie în jurul recunoaşterii Genocidului săvîrşit,în 1915, împotriva armenilor. Istoria planetei a fost şi este marcată de multe evenimente iar chestiunea armeană a fost dezbătută şi ea, mai mult sau mai puţin. Dar de cînd s-au semnat cele două Protocoale dintre Armenia şi Turcia, la 10 octombrie 2009, chestiunea Genocidului, deşi nu este amintită în documente, a ajuns să fie dez­bătută la o intensitate maximă. O comisie a Con­gresului American cere recunoaşterea, Parla­men­tul suedez recunoaşte Genocidul, Turcia îşi retrage ambasadorii din SUA şi Suedia, primul ministru turc, Recep Erdogan este, permanent, obligat să răspundă la întrebările legate de ches­tiunea Ge­nocidului, preşedintele Sarkissian are întrevederi succesive la Washington cu preşe­dintele american Barak Obama dar şi cu Erdogan. Dincolo de întîlniri oficiale sau nu au loc dezbateri. Postul de televiziune american  CBS, în emisiunea 60 de minute discută despre Genocid, postul german de televiziune ARD difuzează un documentar – de 90 de minute – despre Genocid, scriitorul german Gunther Grass, aflat la Istanbul îndeamnă Turcia să recunoască Genocidul, romanul Cartea Şoap­telor, de Varujan Vosganian prezentat în nici nu mai ştiu cîte oraşe din Ro­mânia, care vorbeşte de drama armenilor, este o pledoarie pentru recu­noaş­terea Genocidului. Pre­siunea este mare şi se apropie 24 aprilie. Cum se va termina toată această erupţie? Dacă vorbim de vulcani, cum este cel din Islanda, erupţiile pot avea urmări nefaste şi creează nori de cenuşă. Dacă vorbim de Genocidul săvîrşit împotriva armenilor, acum 95 de ani, avem două variante. Ori Geno­cidul va fi recu­nos­cut definitiv, ori se va aşterne cenuşa peste trecutul nostru şi nu vom mai vedea nimic !